Hype-ul te poate lovi sau ferici, iar când preiei o franciză care a setat deja niște standarde ar trebui să fii foarte atent cum tratezi fanii și materialul sursă. Hype-ul ridică așteptările fantastic, iar dacă nu livrezi iți taie aripile cât ai clipi. Cam asta s-a întâmplat cu aceste 5 jocuri despre care vorbim astăzi.
Au avut de îndeplinit misiuni dificile și din păcate nici unul nu a reușit. Au fost fanii prea exigenți sau au fost titlurile cu adevărat neinspirate?
Un scurt disclaimer – deși sunt considerate eșecuri, cu siguranță există un grup restrâns de gameri care au găsit ceva bun în ele. Fie nu știau franciza și atunci au avut 0 așteptări, fie și le aduc aminte cu drag datorită nostalgiei. Unele dintre ele dacă ar fi fost lansate astăzi ar avea șanse să fie primite mai bine având în vedere halul în care este industria.
Turok – 2008
Promisiunea lui Turok 2008 a fost că vă readuce la viață o serie foarte îndrăgită de gameri prin intermediul unui reboot. Calitatea jocului a fost mediocră. Acesta a fost criticat pentru nivelurile de tip coridor foarte generice, faptul că a devenit un shooter militar generic unde locul dinozaurilor – principala atracție a seriei – a cam fost luat de soldați. Pe lângă asta, a avut o serie de probleme tehnice și de gameplay: erau foarte greu de nimerit dinozaurii de dimensiuni mici pe consolă și prea multe quick-time-events. Sistemul de salvare de tip check-point era destul de prost poziționat, iar când o secvență trebuia reluată era un adevărat coșmar. A avut și câteva părți bune: luptele cu cuțitul erau interesante, înainte de a deveni repetitive, iar secțiunile stealth cu arcul erau foarte satisfăcătoare. Jocul este abandonware și nu știu dacă îi duce cineva dorul.
Clive Barker’s Jericho – 2007
După extraordinarul Clive Barker’s Undying, Jericho părea că are o fundație solidă pe care să construiască. Cu alt developer, dar păstrând perspectiva first person, am fost foarte hyped după trailerele de promovare și secvențele de gameplay. Rezultatul final? Nu a fost la fel de dezastruos ca și în cazul lui Turok, dar a avut pe alocuri aceleași probleme: niveluri prea liniare de tip coridor, exces de quick-time-events și repetitivitatea. A excelat la capitolul prezentare, cu designul monștrilor și al personajelor, plus povestea unde s-a văzut mâna maestrului horror Clive Barker. A sfârșit tot în abandonware, în timp ce Undying se poate cumpără bine-mersi și astăzi, la 25 de ani de la lansare. Un fun fact: ieri a fost lansat Clive Barker’s Hellraiser Revival. Sa vedem ce are de spus noul joc!
Syndicate – 2012
Reboot-ul seriei Syndicate din 2012 a început direct cu o mișcare greșită: titlul original lansat în 1993 era cunoscut pentru stilul tactic/strategic izometric. Titlul lansat în 2012 a fost un shooter liniar, scurt și nesatisfăcător. Utilizarea excesivă a bloom-ului și a lens flare pentru un stil vizual unic a provocat doar probleme: inamicii erau greu de observat, iar calitatea imaginii era de-a dreptul enervantă. Jocul a fost o criză de viziune și identitate, care se odihnește acum în lumea abandonware.
Overkill’s The Walking Dead – 2018
Eram nu hyped, ci extraordinar de hyped de titlul coop bazat pe licența The Walking Dead. Dispărut aproape complet din mediul digital și poate prezent pe câteva discuri în ediție fizică uitate prin vreun dulap, TWD a avut parte de o gestionare dezastruoasă. A trecut prin mai multe amânări și schimbări de motoare grafice și a fost lansat într-o stare inacceptabilă. A fost plin de buguri, blocări și crashuri, repetitiv, AI aproape inexistent, mecanici învechite care provocau frustrare. Licența pentru TWD le-a fost retrasă rapid de către deținători, iar studioul Starbreeze a fost la un pas de faliment și a trecut printr-o restructurare majoră după acest dezastru.
Commandos: Strike Force – 2006
Un alt act de trădare a fost Commandos: Strike Force. Ai o serie cunoscută pentru tactică izometrică extrem de complexă, micro-management și dificultate crescută. Ce faci? Te uiți în jur și observi cum titluri precum Call of Duty 2 și Brothers în Arms: Road to Hill 30 – ambele shootere inspirate din Al Doilea Război Mondial se vând că pâinea caldă. Vrei să intrii în hora și preiei modelul, îl aplici seriei tale care nu are nici o treabă cu acest gen, iar echipa nu are experiență cu shooterele. Rezultatul? Un shooter tactic, cu o inteligență artificială catastrofală, design de nivel plat și banal care nu avea nici o șansă în fața concurenței. Încă poate fi cumparat, dar eu nu m-aș obosi. L-am jucat și nu îmi aduc aminte absolut nimic.
Citește toate articolele „top 5 jocuri” aici.





Participa si tu la discutie!