Dar daca la nivel de CPU Trinity este la zi, sau chiar inaintea celorlalte produse AMD, incorporand nuclee de generatie Piledriver (K11.5), la nivel de GPU dezamageste, multumindu-se cu o tehnologie veche de mai bine de un an. Mai exact foloseste VLIW4 introdusa de Cayman in 2010, in locul noii GCN, cum era initial promis.
Un alt impediment pe care l-a avut AMD cu Trinity este procesul tehnologic, tot de 32 nm SOI (ca si la Llano), tot la GlobalFoundries, ce nu a permis cresterea performantelor cu s-ar fi dorit. Astfel, s-a nascut un chip de 1.3 miliarde de tranzistori, cu o suprafata de 246 mm2 (cu 8% peste Llano). Acum sa incepem disectia!
Piledriver este realizat pe acelasi principiu consacrat de Bulldozer, cu doua unitati de calcul cu numere intregi si o unitate pentru virgula mobila. Insa toate aspectele au fost ameliorate, atat pentru cresterea performantei cat si pentru scaderea consumului electric (cu 10 – 20 %). Si a primit si doua noi seturi de instructiuni, FMA3 si F16C.
Avem si cea de-a treia generatie a tehnologiei Turbo Core, ce permite ridicarea frecventelor atat la CPU cat si la GPU, in functie de necesarul de resurse din orice moment, si are un algoritm complex de estimare a consumului electric pentru a mentine totul in limite.
Controller-ul de memorie este tot dual channel capabil de 1866 MHz, care insa la Comal va ramane la 1600 MHz. Dar Trinity renunta la magistrala HyperTransport, depasita se pare, si se multumeste cu PCI-E pentru comunicarile exterioare si cu Fusion Control Link (FCL) pentru cele interioare. Iar prin IOMMU in versiunea sa a doua placa video separata are si ea acces la memoria sistemului.
Si asa ajungem si la GPU, mai mult sau mai putin un sfert de Cayman. Dupa cum spuneam la inceput, tehnologia de la baza sa este VLIW4. Si avem pana la 384 Stream Processors, 8 ROP-uri si 24 unitati de texturare. Iar frecventa pleaca de la 500 MHz nominali si urca pana la 686 MHz in TurboCore.
GPU-ul este compatibil DirectX 11 (SM 5.0), DirectCompute 11, OpenCL 1.1, UVD3 si Eyefinity pentru pana la patru monitoare. Dar acum intelegem cu adevarat arhitectura Bulldozer, continuata acum cu Piledriver, si ce anume a urmarit de la bun inceput AMD. In loc sa puna un numar egal de unitati de calcul cu numere intregi si cu virgula mobila, CPU-ul se axeaza pe numerele intregi (la un raport deja binecunoscut de 2:1).
Iar GPU-ul, prin capacitatile sale de procesare generala, suplineste (si chiar si depaseste) lipsa de unitati de calcul cu virgula mobila (exceland la acest capitol). Deci Bulldozer a avut ca tinta procesoarele Fusion. Si cu cat avem mai multe aplicatii compatibile, cu atat mai bine pentru AMD.
Pe data de 15 mai 2012 au fost introduse numai cinci procesoare Fusion – Trinity – Comal. Dupa cum se vede in tabelul de mai jos.
Si primul lucru care ne sare in ochi este nomencaltura implementata de AMD. Atat modelele cat si GPU-urile integrate sunt deloc intuibile. Adica un procesor cu consum electric scazut, si implicit si specificatii mai proaste, are indicativ superior. Iar IGP-urile nu se diferentiaza deloc pe baza numarului de Stream Processors, si ne indoim si ca denumirile lor reflecta vreun pic performanta.
Chipset-ul ales pentru a lucra cu Trinity – Comal este Hudson H70M, imprumutat de la Llano, ce ofera sase port-uri SATA 600, RAID, patru USB 3.0 si alte zece USB 2.0, si expansiune PCI-E 2.0.
Ajungem la performanta acestor prosceoare, stabilita in functie de varful de gama A10-4600M. Acesta este rapid, insa nu extraordinar. Peste Llano (A8-3500M) are un avans de 20% (deci probabil este si peste modelele de 45 W), insa inca este cu 25% in urma unui Sandy Bridge de mijloc (Core i5 2410M). Iar Ivy Bridge este in cu totul alta liga ca procesor.
Dar ne asteptam ca Trinity – Comal sa nu straluceasca la nivel de CPU. Si doar sa fie suficient. Insa credeam ca o sa recupereze la GPU. Totusi, din pacate, lucrurile nu stau asa. Comparat iar cu Llano, avantajul este tot de aproximativ 20%. Ceea ce inseamna ca peste Sandy Bridge are undeva la 80% spor de performanta. Dar in mod neasteptat Ivy Bridge se apropie la numai 20 – 30 % diferenta (partial si datorita CPU-ului quad core mult mai potent).
Deci in mare AMD a cam pierdut din avantajul sau grafic, si nu a recuperat la procesare generala. Teste detaliate gasiti la AnandTech, HotHardware, LegitReviews si TrustedReviews. Deci AMD va fi inca o data nevoit sa joace agresiv la preturi, si sa spere ca potentialii clienti isi dau seama ca procesoarele lor sunt suficiente pentru nevoile de zi cu zi.
