Aceasta a fost in mod neoficial denumita GCN 1.1 (Graphics Core Next 1.1), din cauza diferentelor nu chiar atat de mari fata de prima generatie. Iar aceste modificari sunt in principal gandite pentru si mai multa performanta generala (mai multe unitati de procesare asincrona – 8, noi seturi de instructiuni).
Ceea ce a deschis calea pentru cateva tehnologii complet noi. Prima tine de sunet si se numeste TrueAudio. Aceasta a fost dezvoltata in colaborare cu GenAudio, si prin intermediul unui DSP audio (Digital Signal Processor) Tensilica HiFi-EP atasat GPU-ului este capabila sa simuleze sunet tridimensional in orice sistem audio. Similar lui CMSS-3D de la placile de sunet Creative X-Fi.
A doua este noua implementare Crossfire XDMA. Aici vorbim despre o componenta speciala hardware care se ocupa de comunicarea dintre GPU-uri. De ce era necesara? Pentru ca s-a renuntat la conexiunea directa dintre placi, iar aceasta comunicare se face acum direct prin intermediul interfetei PCI-E. Deci putem spune adio conectorilor de Crossfire din partea superioara a placilor video AMD.
Si asta pentru ca vechea conectivitate era extrem de limitata din punct de vedere a latimii de banda oferita (0.9 GB/sec unidirectional). Mergea pentru rezolutii FullHD sau QuadHD, dar UltraHD si Eyefinity aveau de suferit. Si decat sa reinventeze aceasta punte, s-a optat pentru o conexiune arhisuficienta deja prezenta: PCI-E (16 GB/sec bidirectional).
A treia este noul PowerTune, ce aduce imbunatatiri semnificative la capitolul de consum electric, auto overclocking si implicit performanta. Daca pana acum fiecare placa video (cu Boost) avea patru niveluri de voltaj, si isi mai ajusta suplimentar frecventa in cadrul acelor niveluri, pentru a-si mentine tinta de consum, Hawaii ofera 255 de astfel de niveluri. Asta intre 0 si 1.55 V, cu o trecere intre ele de 10 us (microsecunde).
Deci ajustarile sunt mult mai fine, asigurand un consum adecvat, o racire mai buna, si in ultima faza o performanta optima. Dar flexibilitatea a fost asigurata si de felul in care PowerTune functioneaza. Acum nu mai avem ca limitare exclusiv TDP-ul. Ci si temperatura, si turatia ventilatorului (adica zgomotul). Si abia cand toate aceste elemente isi ating limita placa incepe sa isi regleze parametrii.
Masuratorile sunt facute prin intermediul unei interfete SVI2, si tintesc un TDP de 290 W, o temperatura a GPU-ului de 95 ºC (mai mare decat pana acum), si un nivel al turatiei de 40% – 2100 rpm (sau 55% – 3050 rpm). De ce doua valori? Pentru ca avem doua bios-uri: Quiet si Uber. Si asta este diferenta intre ele. Ceea ce din punt de vedere al frecventei se traduce intr-un salt de aproximativ 100 MHz.
Si pentru ca suntem la capitolul noutati, trebuie sa vorbim putin si despre Mantle, limbajul introdus de AMD cu aceasta generatie de placi video. El nu este exclusiv pentru GCN 1.1, deci functioneaza si pe celelalte placi lansate zilele trecute. Dar totusi are nevoie de arhitectura GCN. Si este deci o alternativa pentru Direct3D si OpenGL.
Dar in loc sa aiba un grad inalt de abstractizare, care sa-i asigure compatibilitatea cu variatele arhitecturi (de la AMD, nVidia, Intel, cu multiplele lor generatii), este extrem de specific pentru GCN. Si ofera o mult mai buna utilizare a resurselor grafice, cu pana la noua ori mai multe solicitari posibile pentru rendare de obiecte, pentru ca nu se mai trece de fiecare data prin CPU.
Totodata, Mantle ar putea aduce mai aproape consolele de generatie viitoare (Xbox One si PlayStation 4, cu grafica AMD GCN) mai aproape de PC, facand portarea unor jocuri mai facila si cu un rezultat superior. Primul titlu care va folosi Mantle este Battlefield 4, si ramane de vazut cat de bine se va comporta.
Daca am terminat cu informatiile generale, sa ne intoarcem la Hawaii. Cum spuneam, vorbim despre cel mai mare GPU realizat de AMD pana acum. El inglobeaza 6.2 miliarde de tranzistori, si are o suprafata de 438 mm2. Dar pentru ca este realizat in acelasi proces tehnologic de 28 nm la TSMC, nu reprezinta o revolutie in domeniu, AMD fiind nevoit sa creasca toate aspectele.
Totusi procesul tehnologic este mult mai matur, cu pierderi electrice mai mici, ceea ce face fezabil un astfel de GPU pentru AMD. Astfel Hawaii are 2816 Stream Processors, 64 ROP-uri si 176 unitati de texturare, plus 44 unitati computationale.
Iar in implementarea sa din Radeon R9 290X, acest GPU are o frecventa normala de 727 MHz, nedeclarata oficial de AMD. Si asta pentru ca frecventa de boost, de 1000 MHz este cea tinta, la care placa incearca sa stea dar nu reuseste tot timpul. Este ca si cum ar avea in mod normal 1000 MHz, iar cand s-ar incinge sau ar consuma prea mult, si-ar scadea putin frecventa (insa nu direct la 727 MHz).
Pentru memorie, pentru a salva din spatiul ocupat de controller, s-a optat pentru module ceva mai lente cuplate cu o interfata mai rapida. Astfel, R9 290X vine cu 4 GB GDDR5 la 5000 MHz, pe 512 bits. Si avem si 1 MB memorie cache L2.
Consumul electric, ca si frecventa, este o intreaga discutie. AMD a raportat un consum mediu de 250 W. Insa TDP-ul se duce mai degraba la 290 W, unde ar fi si limita de PowerTune. In idle coboara la numai 2.7 W. Si in aceste conditii placa reuseste sa dezvolte o putere de procesare totala de 5.63 TFLOPS.
La exterior lucrurile nu s-au schimbat mult fata de Radeon HD 7970 sau R9 280X. Avem aceeasi lungime de 278 mm (11″) pentru placa si 267 mm (10.5″) pentru PCB. Ocupa tot doua slot-uri, si foloseste acelasi sistem de racire cu ventilator tip turbina de 75 mm, radiator de aluminiu de 150*85*25 mm si 41 de lamele, si camera cu vapori.
Alimentarea are 5+1 faze, placa avand nevoie de doi conectori electrici suplimentari, de sase si opt pini. Iar ca iesiri video avem doua DVI-uri (DualLink), un HDMI 1.4a si un DP 1.2. Deci putem atasa sase monitoare la un Radeon R9 290X.
Am vazut cum arata R9 290X, sa vedem si ce poate. Ca performanta, aceasta placa este in mod neasteptat de placut la acelasi nivel cu GeForce GTX Titan, iar in modul Uber chiar il depaseste. Despre GTX 780 nici nu mai vorbim, pentru ca are un minim de 10% avantaj. Iar peste HD 7970 GHz Edition se multumeste cu un avans de 30%. Dupa cum puteti vedea in testele de la AnandTech, LegitReviews, TechSpot, HotHardware sau Lab501.
Cu overclocking-ul lucrurile s-au complicat putin. Pentru ca, desi in aplicatia AMD OverDrive putem ajusta toti parametrii in afara de voltaj (TDP, frevente, ventilator, temperatura), o facem procentual si nu intr-o valoare absoluta. Dar avem parte si de o harta 2D a temperaturii, pentru o pozitionare mai rapida din punct de vedere vizual.
Dar si asa frecvente de 1100 / 6000 MHz ar trebui sa fie tangibile in majoritatea cazurilor. Pretul pentru aceasta performanta exista: consum electric ridicat, si zgomot peste ce suntem obisnuiti. Dar am lasat cel mai bun lucru la sfarsit: pretul. Desi Radeon R9 290X este cea mai rapida placa video a momentului, ea costa 550 $. Si toti stim nVidia cat cere pentru modelele sale high end… In plus, vine si cu Battlefield 4 la pachet, insa in editie limitata. Iar la noi am gasit-o la 2650 lei.
