Fac acest articol pentru ca am observat o diferenta foarte mare atunci cand vine vorba de consumul de fotografie si continut video. Lucrurile s-au schimbat foarte mult fata de acum 10 ani. Acest articol vine dupa ce am realizat, impreuna cu Huawei P30 Pro, ca fotografiile se pot consuma diferit in functie de persoana, iar calitatea fotografiei este vazuta diferit.
Ca sa fiu mai bine inteles….acum cativa ani ne doream ca fotografiile sa fie cat mai clare, sa aiba o rezolutie cat mai mare si eventual le stocam pe calculator intr-un fisier, pe stick sau pe CD. Priveam fotografiile pe un monitor.
In prezent consumam fotografii in mediul online, pe Facebook si cel mai mult pe Instagram. Adica pe telefon. Si exista o mare diferenta intre fotografiile vizualizate pe telefon si cele vizualizate pe calculator.
Inainte puteai face diferenta usor dintre o camera buna si una proasta in momentul in care descarcai poza pe calculator si observai ca nu se vede la fel de bine ca pe telefon. Era ceva perfect normal deoarece rezolutia monitorului era mult mai mare decat cea a telefonului sau a aparatului foto pe care vizualizai fotografia facuta.
Pozele din ziua de azi mi se par foarte false. Inca de cand am testat Huawei P20 Pro mi-am dat seama de directia in care se va indrepta fotografia la nivel de amatori.
Consumul cel mai mare de imagine este pe telefon, iar majoritatea persoanelor prefera fotografiile luminoase in care culorile sunt puternice. S-a uitat de detalii, de felul in care se vede conturul obiectelor sau al oamenilor, pielea fetei nu mai conteaza daca este naturala sau supraexpusa, daca culorile hainelor sunt prea aprinse sau ce sa mai spun de contrast si detalii atunci cand facem zoom.
Consumul de imagine din ziua de azi mi se pare ca s-a schimbat. Fotografiile trebuie sa fie mult mai procesate, mult mai puternice si mai saturate pentru a multumii ochiul. O imagine in care culorile sunt mai bogate va fi mereu mai placuta decat o imagine in care culorile sunt prezentate natural si parca usor mai palide.
Pozele facute cu Huawei P30 Pro, ca tot il testez acum, nu mi se par deloc naturale. Nici cele facute cu P20 Pro nu mi s-au parut naturale. Exista o procesare puternica in spate. Culorile sunt prea puternice uneori, se pierd detalii mai ales la firele de par, insa pozele sunt foarte frumoase daca i le arati unei persoane care habar nu are cu ce se mananca fotografia.
Si majoritatea habar nu au. Nu este deloc o jignire. Atata timp cat o persoana vede o fotografie luminoasa, clara, cu fata putin procesata incat sa nu se vada imperfectiunile si o corectie bogata asupra umbrelor, aceasta va fi foarte multumita.
Eu daca vad o astfel de fotografie stiu ca ceva nu este in regula. Asa ca va intreb pe voi, poate reusim sa aflam impreuna in ce directie se indreapta totul.
Cum arata o fotografie buna pentru voi? Este cea care se vede bine pe ecranul telefonului si pe retelele de socializare sau fotografia care este bogata in detalii, are culori naturale si o vizionati pe un ecran mare? Preferati o fotografie in care totul este natural sau una in care exista procesare la greu si realizezi ca diferenta fata de realitate este mult prea mare, dar care va atisface ochiul ?
Mie mi se pare ca fotografiile sunt facute acum ca sa arate bine pe Instragram, insa in momentul in care incerci sa le vezi dupa un monitor de 27 de inch 4K, fotografia pare facuta la rezolutie 480p.
Toata lumea editeaza pozele, de la amatori pana la profesionisti! Iar asta spune tot de cat de mult ne dorim naturaletea!
Asa ca trendul asta nu e degeaba.
În pozele de azi se caută efectul spectaculos. Într-un peisaj se poate îmbină perfect naturalețea și spectaculosul. Într-un portret efectul este de FALS. Sunt și eu de părere că fotografiile cu telefonul se îndreaptă spre o direcție greșită.
In opinia mea, o fotografie trebuie sa „spuna” ceva, sa transmita si sa fie simtita. Altfel nu este decat o poza care trece cu viteza pe ecran. Deasemenea calitatea imaginii este direct influentata de senzor (niciodata nu se va putea compara o camera de telefon cu un DSLR), motiv pentru care producatorii incearca sa compenseze prin procesare. In alta ordine de idei, tendinta o dau utilizatorii si asta nu inseamna neaparat calitatea. Exista departamente care studiaza in amanunt piata si probabil ca au ajuns la concluzia ca pozele facute cu telefonul sunt vizionate tot pe un dispozitiv mobil, asa ca le vor face sa se vada cat mai bine pe acesta.
Cat de tare articolul, pai cred ca ma bag sa iau numai telefoane second….la ce naiba sa mai dai atatia bani?
Doar pe marketing?
eu prefer naturalul , am observat si eu inca de pe la s6 ca la samsung rosul unui plover e mult mai aprins decat in realitate , eu cred ca producatorii ar trebui sa lasa in optiuni si poza naturala fara beutificare fara procesare ….
eu daca am poza/sau primesc pe telefon, descarc pe laptop(de 17„). deci nu ma intereseaza cum se vede pe telefon. si vreau cat mai natural si mai mult zoom posibil.
si lookul oamenilor a devenit fals, ei il vad perfect, eu vad un sablon copiat din desenele animate, ceva steril si cumva monstruos fiind nenatural.
O amintire imortalizata, e tot o amintire, indiferent de rezolutia la care o faci. Asta inseamna pentru mine camera unui telefon. Tot ceea ce fac pentru mine, fac cu un Sony a6000 si incerc sa le fac cat mai bine din prima ca sa nu necesite editare. Dar, daca ma intrebi de placerea pe care o am uitandu-ma la detalii, intr-adevar, Sony-ul nu se compara cu nimic. Deci prefer calitatea detaliata si cat mai apropiata de adevar, mai ales ca multe din pozele pe care le fac ajung intr-un album.
Călduros recomand să urmăriți de-a întregul următorul blind-test:
Omul, in general, are o doza de ipocrizie destul de mare… Ii place sa se minta, de aceea vrea cu orice pret sa stearga imperfectiunile de pe fata, sa se infrumuseteze si mai mult – asta la fotografiile portret (in special partea feminina), iar la pozele obisnuite, vrea sa fie cat mai „punch”, mai impresionante.Pe asta se bazeaza si cei care produc telefoanele actuale si softurile aferente.
Sunt doua categorii de poze: cele obtinute cu smartphone-ul si vehiculate in mediul online sau vizualizate numai pe ecrane de max. 6-7″ – astea sunt cele mai multe si pozele serioase facute cu DSLR – uri si obiective scumpe cat doua smartphone de top…
Editarea pozelor are doua aspecte de baza si al treilea pentru un scop anume: in primul rand o poza poate fi editata in vederea corectarii anumitor parametrii de baza (expunere, contrast, incadrare,etc), apoi editarea are ca scop adaugarea de efecte, cosmetizarea fetzelor, etc., urmand, ca obtiune finala, sa editezi ceva anume din poza, adica sa decupezi, sa zicem, un obiect anume din poza sau sa adaugi ceva – asa-zisa photoshop-are.
Ca in orice domeniu, si interactiunea cu fenomenul foto tine mult de educatia tuturor celor care fac si consuma poze. Cunosc persoane care chiar daca fotografiaza cu smartphone-ul, o fac cu pasiune si chiar reusesc poze dragute, dar cunosc si oameni care traiesc din fotografie (ma refer la cei care pozeaza la nunti) desi pozeaza cu DSLR-uri de top, proceseaza pozele, rezultand un chici. In mare parte clientul e multumit chiar daca fetzele arata ca de plastic, detaliile dispar, iar culorile exagerate iti explodeaza in fata.
Imi vine in minte comparatia cu cei care asculta manele fata de cei care consuma MUZICA…
Ca si concluzie, nu putem totusi sa nu remarcam evolutia deosebita a fenomenului foto: Ai tot timpul in buzunar un telefon cu un redutabil aparat foto cu care, chiar daca are „amprenta” comerciala a producatorului, poti realiza fotografii foarte bune. Sa nu vorbim de capabilitatile video.
Sigur, eu prefer intotdeauna sa pozez ceva notabil cu DSLR-ul din dotare (in concedii si alte evenimente) si sa consum materialul foto pe un monitor serios.
unde vedeti „öbtiune” cititi *optiune
Sa reflecte cat mai corect realitatea!
HDR-uiala asta obsesiva a pozelor realizate cu telefonul este oribila!