Cercetătorii care analizează mostrele aduse de sonda NASA OSIRIS-REx de pe asteroidul Bennu au descoperit ceva remarcabil: grăunțe de praf stelar mai vechi decât Soarele însuși.
Aceste particule microscopice, numite „grăunțe presolare”, s-au format în stele care au murit cu mult înainte de apariția Sistemului Solar și au fost conservate în structura asteroidului Bennu ca într-o capsulă a timpului cosmic.
Bennu, un asteroid cu diametrul de aproximativ 500 de metri, a fost vizitat de sonda OSIRIS-REx în 2020, iar mostrele au fost returnate pe Pământ în 2023. Analizele recente arată că Bennu conține materie organică interstelară, minerale formate prin reacții cu apă, și compuși carbonici care ar putea fi ingredientele primordiale ale vieții. Aproximativ 80% din compoziția sa este alcătuită din minerale care s-au format prin reacții chimice între gheață și praf cosmic, în corpul părinte al asteroidului.
Un aspect fascinant este că unele dintre aceste grăunțe, precum carburile de siliciu, poartă semnături chimice unice care indică tipul de stele din care provin – stele care nu mai există și nu pot fi observate direct. Aceste semnături sunt rezultatul reacțiilor nucleare din stelele respective și permit cercetătorilor să reconstruiască istoria cosmică a materialului din Bennu.
Mai mult, unele studii sugerează că Bennu ar putea fi o rămășiță a unei lumi oceanice antice, datorită concentrațiilor ridicate de fosfați – compuși esențiali pentru viață – similare cu cele descoperite pe Enceladus, luna lui Saturn. Această ipoteză, deși speculativă, deschide noi perspective asupra modului în care materialul extraterestru ar putea fi legat de apariția vieții pe Pământ.
Cercetătorii folosesc acum instrumente de ultimă generație, precum microscoape electronice și spectrometre de masă, pentru a analiza în detaliu compoziția acestor mostre. Descoperirile de până acum indică faptul că Bennu este distinct și diferit de orice alt meteorit din colecțiile terestre, oferind acces la o categorie de material cosmic care nu poate fi studiat altfel.
Această misiune nu doar că oferă o privire în trecutul îndepărtat al Sistemului Solar, ci și conectează punctele între meteoriții care ajung pe Pământ și corpurile din care provin, ajutând la înțelegerea proceselor de formare planetară și a potențialului pentru viață în alte colțuri ale universului.