Astfel, lumina este lasata sa treaca sau este oprita. Pentru a putea afisa imaginile pe un monitor este nevoie de control la nivel de pixel. In consecinta, panoul este impartit pe linii si coloane in zone corespunzatoare cate unui pixel, iar fiecare asemenea pixel are si el trei subzone distincte, separate, care sunt asociate unuia dintre cele trei canale de culoare elementare: rosu, verde albastru (RGB – red, green, blue). Cele trei subzone au de asemenea un filtru de culoare pentru a se putea obtine cele trei culori de baza.
Fiecare canal de culoare are asociat un tranzistor care controleaza nivelul sarcinii electrice aplicate startului de cristale lichide si, implicit, cata lumina este lasata sa treaca pe acolo. Astfel, tranzistorul controleaza intensitatea culorii respective. De aici provine si denumirea de TFT LCD (Thin Film Transistor Liquid Crystal Display). In functie de modul particular de actiune asupra cristalelor lichide, se pot distinge trei mari categorii de panouri TFT:
- TN – Twisted Nematic
- MVA – Multidomain Vector Alignment
- IPS – In Plane Switching