Exista doua moduri in care poti testa un produs. Sa-i testezi performantele, adica sa-i faci benchmarking. Dureaza o zi, maxim doua. Sa-i testezi calitatile, utilitatea si performantele in viata reala. Dureaza… o luna minim. Eu sunt adeptul celui de al doilea mod de testare. Pentru primul se inscrie, de obicei, Alexandru. Haideti sa vedem care e diferenta dintre ele si de ce il prefer pe al doilea.
Benchmark, sa testam performantele.
Iei produsul, instalezi zece programe care fac zece tipuri de teste pe el. Rulezi testele, astepti, nu faci nimic. Ai rezultatele, eventual puse intr-un grafic comparativ cu alte produse din aceeasi gama. Intr-o zi sau doua ai terminat, ai rulat tot si poti scrie review-ul.
Sa-l testam in conditii reale.
Aici deja problema sta altfel. Eu nu vreau sa stau sa ma uit la un laptop cum ruleaza 10 programe pe el. Eu vreau sa pornesc un joc sa vad ce poate placa video, sa instalez un program sa vad cum se comporta memoria, sa merg cu el in tren, sa vad cat ii tine bateria.
Vreau sa-l pornesc si sa-l opresc de 20 de ori. Sa-i deschid capacul de 30 de ori si sa-l incarc de 10 ori. Doar asa imi pot da, relativ chiar si asa, seama daca produsul e bun sau nu.
Vreau sa-l folosesc ca si cum ar fi al meu. Sa scriu de pe el stiri, sa ascult muzica si sa editez imagini. Sa ma uit la filme HD, care filme nu dureaza 10 minute. 🙂
De ce e nevoie de atat timp?
Pai e simplu. Continuam tot cu exemplul laptopului. Eu nu rulez 10 programe pe el si gata testul. Eu il scot din geanta cand am chef, cand am nevoie de el. Poate azi umblu toata ziua prin oras, si-l pornesc doar seara. Poate azi am nevoie de lucruri care-s doar pe laptopul meu, si vreau sa ramana acolo, si pe cel primit in teste nu-l deschid.
„Testatul” trebuie sa mearga natural. Ca si cum ar fi produsul tau, sa-l folosesti cand ai nevoie, nu la comanda.
Cum este, de fapt, situatia la noi?
La noi primesti maxim doua saptamani sa testezi un produs, ca lumea se grabeste si trebuie trimis mai departe. Exista, ce-i drept, si cateva exceptii. Dar sunt putine, si-mi ajung degetele de la o mana sa le numar.
Sper, din tot sufletul, ca blogarii de la noi vor fi vazuti la fel de bine ca in strainatate. O idee despre asta intr-un articol viitor. In curand.