PC Garage implineste pe 6 octombrie 9 ani de existenta si aniverseaza cu surle si trambite. In primul rand, pe 6 octombrie vor avea promotii si reduceri si, in al doilea rand, ne dau o placa de baza de gaming (MSI Z97 GAMING 5) sa o dam ca premiu. Ceea ce trebuie sa faci pentru a participa la concurs e simplu: spune-ne cum ai evoluat tu din punct de vedere personal sau profesional (sau ambele) in ultimii 9 ani.
Autorul comentariului cel mai amuzant, induiosator, remarcabil sau cum vreti voi va iesi castigator. Daca sunt mai multe de acest tip vom alege pe 10 cele mai bune si vom trage la sorti castigatorul placii de baza.
–––
In alta ordine de idei, acum 9 ani de zile eu aveam 16 ani si aveam deja calculator de vreo 7-8 ani. Ma preocupam cu tabere IT (Forum IT), forumuri IT, montat de calculatoare si instalat de Windows-uri. Eram micul mester al familiei si instalatorul principal.
La un an dupa, in 2006, am inceput sa pun bazele a ceea ce astazi este Arena IT. Totul a plecat la drum cu numele de E-Utile, un site care, de fapt, era un amalgam de stiri, programe, forum, tutoriale si sectiune de wallpaper-uri. Cum s-ar zice, multe si nimic bun. Dupa care a aparut, in 2007, Arena IT. Deschis de mine alaturi de ajutorul nemarginit a lui Alexandru, Andrei, Cristian si Serban, dintre care a mai ramas doar Alexandru in echipa actuala. Nici nu stiti cat m-am bucurat in ziua in care am atins 200 de vizitatori.
Am castigat fel si fel de premii, despre care puteti citi in pagina dedicata, si am ajuns unde suntem azi. Nu cei mai buni, nu cei mai vizitati dar cu cateva mii de oameni care ne citesc zilnic si cu zeci de mii de comentarii adunate. Si cu multa vointa, sa devenim tot mai buni.
Cat despre mine, ca asa am inceput, astazi sunt programator si Arena IT a ramas principalul hobby pe partea de IT, dar puteti sa-i spuneti si al doilea job.
–––
Revenind si la PC Garage, magazinul a inceput de la o mica afacere de familie, cu sediul la etajul 8 intr-o gasoniera si 3 angajati la final de an. A ajuns astazi la 80 de angajati si o multime de clienti. Dar mai multe puteti vedea intr-un infografic interesant.
Concursul pentru placa de baza se termina luni, 6 octombrie, seara iar castigatorul il vom alege marti. Ca sa putem citi cat mai multe povesti interesante da mai departe acest articol, chiar merita. 🙂
Acum 9 ani,,,eram mai tinar cu ,,culmea 9 ani,aveam tot aceiasi nevasta,,,da vorbea mai putin,tot trei copii(fete) si erau la scoala.Acum 9 ani nu aveam pagina de facebook,vorbeam la telefon cu prieteni si rudele!Inca ne trimete-am felicitari prin posta,in plic si era acelasi presedinte!Acum 9 ani,,aveam servici,mergeam regulat,,,(de sefi) si nu eram la pensie de boala!Parca si siguranta(nu a statului,c-a ramas la fel)zilei de miine era mai ,,,sigura!Insa acum 9 ani,,,nu avea ginere,cuscra si adunarile familiale erau mai lungi!Gratarul mai gustos ,,si berea mai eftina!Acum am evoluat,,,au crescut preturile,au crescut taxele,sau inmultit parlamentari,au crescut accizele,pretul la benzina,,,cemai am evoluat in 9 ani ca alti in 10.Asta e!Mergem inainte si ne intilnim peste alti 9 ani,,,poate altfel,,mai evoluati!Pa,si sa ne auzim cu bine!
acum noua ani ma bucuram de anii liceului si ma gandeam la ce voi face dupa facultate. Restul liceului si facultatea au trecut prea repede iar eu nu mai privesc in perpectiva si catre trecut cu dorul adolescentei 🙂
Acum 9 ani aveam frumoasa varsta de 12 anisori si imi amintesc cum descopeream muzica rock de la acea vreme cu nume precum Linkin Park, Korn, Kittie, asta impreuna cu tainele Winamp-ului ce rula de minune pe al meu Pentium 3. De atunci multe s-au schimbat, de la gusturi muzicale, indreptandu-se din ce in ce mai mult spre metale grele, la puterea de procesare, ajungand astazi sa scriu acest comentariu de pe un dispozitiv cu procesor quad core. Aproape imposibil de crezut pentru acea vreme, ma refer aici la un telefon mobil. Am ajuns de la un mic entuziast al industriei IT sa fac parte din ea, de la un visator in domeniul tehnologiei la un detinator al acesteia si nu voi renunta niciodata la pasiunile mele. Sper sa reusesc sa reusesc sa imi permit tehnologia deultima generatie sau, de ce nu, sa lucrez pentru o companie ce are acces la ea doar pentru a vedea ce stiu ultimele jucarii: de la telefoane mobile, tablete, smartwatch-uri, smart tv-uri, sisteme IoT, etc. Cam asta a fost evolutia mea in ultimii noua ani si o scurta privire aruncata in viitor.
Acum 9 ani …ehee… eram tanar. Tin minte ca aveam un PC amarat, care abia de ducea ceva jocuri de strategie mai vechi. Tot acum 9 ani puneam in aplicare gandurile de a face o afacere proprie, de a avea un nou computer ( pentru jocuri normal 🙂 ). Treptat visele au devenit realitate – insa dupa 9 ani pot zice doar atat: odata microbul gaming-ului bine instalat in tine, nu mai exista vindecare. Dupa vreo 3 computere schimbate, azi imi doresc bineinteles unul mai puternic. Si ce e mai trist e ca mi-l doresc chiar daca nu mai am atat de mult timp pentru jocuri. Dar boala e boala…:))) Pot spune ca in 9 ani mi-am agravat boala de maniac al computerelor. Altii stau pe tablete, sau notebook-uri, eu am ramas dinozaur, dinozaur al gaming-ului de calitate pe desktop. :))
Acum noua ani eram inca la facultate(REI) , locuiam in Bucuresti si aveam 20 de ani.
Lucram ca si casiera la un hypermarket, fara planuri mari de viitor.
Pe parcurs am mai lucrat si ca vanzatoare, am terminat facultatea de Psihologie, dar domeniul care m-a atras mai mult a fost cu totul altul: webdesignul. Astfel ca in 2010 am facut niste cursuri in domeniu si mi-am cautat un job . A fost foarte greu sa-mi gasesc ceva.
Tot in 2010 mi-am cunoscut jumatatea prin intermediul unui joc shooter online(pasionata fiind de jocuri si tot ce inseamna pc/gaming/software/web) si in 2013 m-am mutat in Brasov, an in care mi-am gasit si jobul perfect ca webdesigner.
In noua ani m-am maturizat, sunt ca si casatorita, am terminat o facultate,mi-am ales domeniul in care imi place sa lucrez cu adevarat, altul decat profilul facultatii pe care am terminat-o, si m-am mutat in alt oras. Viata mea este total schimbata fata de acum 9 ani
Acum nouă ani eram un copil care habar n-avea cu ce se mănâncă viitorul. Am muncit pe brânci pentru un job care-mi place, o durere nasoală de spate, niţică burtă de birou şi multe, multe fire de păr alb.
Să fie bine, ca să nu fie rău, zic! Mergem înainte.
n-am evoluat de loc,chiar am batut pasul pe loc intr-o tara dominata de coruptie,lins de moaste si pupuincurism!!doar am imbatranit si tare as vrea sa stiu de ce! in rest la multi ani si toate cele bune!!
+1
In 2003 visam la placi video de top, sisteme cu 6 hard-disk-uri, birou cu mai multe monitoare insa nu aveam nici un ban.
Acum am un venit cat o familie + bunicii si tot visez la placi video de top, sisteme cu n hard-disk-uri si nici macar doua monitoare de 600 de lei nu-mi permit sa iau.
Dar las’, ca la trimestru: JAP! 20 de milioane taxe la stat. Plus ce mai trebuie sa platesc lunar. Are statul nevoie de monitoare si placi videe, ce-mi trebuie mie?
Acum 9 ani eramun copilas de 11 ani, fiind de la tara inca nu aveam calculator, un singur prieten din grupul nostru avea si ne strangeamtoti laelsajucam GTA III si Chiken Invaders… darnu ne pasa prea mult de calculator sau televitor,fericirea noastra erain jucatulfotbalului toata ziua si, vara, scaldatul in raul ce trecea prin sat. Au mai trecut 2 ani si am primitprimul PC un pentium iii. Siacum imi aduc aminte cat de entuziasat eram si cat de mult m-am jucat Sims 1, Tomb raider II, Ignition si Claw, primele mele jocuri care mi-au marcat copilaria. Apoi am ajuns la Liceu unde am descoperit ca sunt pasionat de webdesign din pacate este doar un hobby, momentan petrecandu-mi timpul cu facultatea(REI).
Eu una zic c-am evoluat in plan familial, avand un copil de 5 ani si o familie frumoasa, dar in plan profesional mai putin in utlimii ani, doarece criza asta n-ea cam prabusit in planul carierii. Sper ca sa ne redresam si cine stie ? Poate un nou copil, de si e greu. Anul trecut a fost cel mai cumplit si nefast, am pierdut socrul, tatal si bunica. Acum suntem mai optimisti si poate… vom reusi sa trece cu bine !!!
Acum 9 ani terminam liceul, un liceu militar. E ca si cum as fi terminat 4 ani de armata. Am fost atat de eliberat, incat am intrat tot la o scoala militara. 🙂 Am terminat-o dupa 2 ani si de atunci evoluez pe scara profesionala in sistemul apararii nationale, ordinii si linistii publice.
In domeniul IT, pot spune ca primul computer personal l-am avut abia in 2007 cand mi-am achizitionat un laptop Acer di salariul meu, laptop care ” a trait ” pana anul trecut.
In rest, mai vedem peste urmatorii 9 ani…
eu tot prost am ramas
Cel mai funny comentariu! Dar nu te cred. Te credeam doar daca aveai nick-ul „Silver”
Acum 9-10 ani, stateam de vb pe mirc cu gagicile, si-mi faceam rost si de cate doua intalniri pe zi, dupa niste dialoguri spumoase de sa le pui in rama.
Acum 5 ani, faceam acelasi lucru pe neogen dar ma multumeam cu una bucata intalnire. Devenise(ra)m cica mai selectivi.
Acum mai pierd timpul uneori pe facebook, dar nu ma intalnesc cu niciuna.
Eu cred ca am evoluat… :))
Acum 9 ani… eram in facultate, anul 2 si ma gandeam numai cum sa fac sa plec din tara, desi viata de student era geniala (acum imi dau seama). Mai visam la o motocicleta si renuntasem la orice fel de calculator deoarece imi petrecusem tot liceul si vreo 2 ani de generala cu ochii in monitoare. Vroiam munca de teren orice, numai sa nu mai vad monitoare. Anul 3 de facultate, am avut iarasi nevoie de calculator asa ca mi-am luat un laptop cu placa video dedicata (un upgrade extrem de la placuta video S3-trio si procesorul Cyrix 166 MHz. Acum aveam Pentium M 1.73 Ghz in laptop si un ATI Radeon x700 Mobility) . In urma cu 3 ani mi-am indelinit si visul de a pleca din tara doar pentru a vedea ca iarba nu e neaparat mai verde in alta parte. In continuare stau cu ochii in calculator doar ca trebuie sa ii plimb pe mai multe monitoare desi job description-ul are legatura cu energia regenerabila si retelele electrice. In continuare trebuie sa scriu programe, desi nu am excelat la asta niciodata deci cumva de ce mi-a fost frica nu am scapat.
As zice ca am evoluat, am invatat mai multe si am reusit sa fac mai multe lucruri practice decat reusisem in Romania ceea ce ma bucura. In urmatorii 9 ani vreau sa ma apuc de agricultura pentru ca mancare buna si sanatoasa nu prea se mai gaseste, cel putin nu in tarile „civilizate” nordice si sunt constient ca banii nu se pot manca si nici gadget-urile.
Daca as castiga placa video…. nu am calculator asa ca as face-o cadou unor copii 😀
Acum 9 ani: nu aveam prietena, nu aveam job, nu aveam datorii, nu aveam rate, deci nu aveam probleme.
Acuma am prietena, am job, deci am evoluat: am probleme. Macar datorii si rate nu am, dar este timp…
acum 9 ani eram mai tanar cu vreo 10 :)))) lasand gluma la o parte , acum noua ani eram abia clasa a doua,si priveam lumea cu alti ochi : totul parea urias si traiam intr-o lume in care oricine era un potential prieten . anii au trecut , si doua lucruri s-au schimbat : am mai crescut (mult, gen 50 cm 🙂 ) si am inteles ca viata e ca un autobuz,si ca in orice autobuz, e mare bataie pe locuri . instinctul de autoconservare e mai puternic la romani decat la orice alta natie din lume , iar asta m-a facut sa ies la rampa si sa dau tot ce am mai bun , intr-o lume a concurentei . pot spune ca sunt mandru de ce am realizat , de abilitatile pe care le-am dezvoltat de-a lungul timpului (pt curiosi, desenele mele, 😉 http://mihaiteodor1997.deviantart.com/ ) si de omul care am devenit . acestia au fost noua ani din viata pe care nu i-as da inapoi .
Acum 9 ani eram in facultate, acum sunt angajat. Acum 9 ani eram liber si confuz, acum sunt responsabil si ocupat. Acum noua ani nu aveam iubita si nici acum n-am, am o sotie. Acum 9 ani eram inca copil si visam ca sunt barbat iar acum sunt un barbat ce inca mai e copil, cand se joaca cu copiii lui.
Acum cativa ani nu aveam iubit ,lucram de dimineata pana seara….stiam numai munca si acasa…acum dupa 5 ani am sot si un bebelus ..am o familie
Acum 9 ani eram inca in liceu, si imi pierdeam noptile jucand Counter Strike prin fel de fel de sali de net, luam Full Night cum i se zicea, si nu ma dezlipeam de calculator. Acum totul s-a schimbat, au inceput grijile, am inceput munca, uneori mi se face dor sa mai traiesc in perioada aia, fara griji si in primele locuri pe servere de CS 1.6 🙂
Cum am involuat noi in ultimii 9 ani ? Greu de dat un raspuns……
Implineam 16 ani, eram rebel si încercam sa atribui scopuri existentei mele. Inca nu aveam net acasa dar pierdeam ore intregi pe dial up, de la liceu. Si ar ma fi o multime de chestii plictisitoare de spus. Aveam un AMD K6 la 451 MHz, bla bla. 😀 Am scris pe blog mai multe.
Da pot spune ca am evoluat acum 9 ani eram foarte credul si credeam ca totul e roz , ca oamenii sunt toti bine intentionati . Acum nu mai cred asa ceva am revenit cu totul la realitate . Azi am facturi , rate si scriu un comment in speranta ca poate castig o placa de baza … WOW
Acum 9 ani aveam 44 ani si lucram in IT din 91 si cu calculatoare din 83 de cand a aparut tatal lui ZX Spectrum – un HC cu 1Kb de RAM. Am construit HC-uri pana dupa revolutie si am invatat programarea pe ele. Nu era nimic ce nu as fi putut realiza pe ele si nimic sa nu pot intelege sau protectii sa nu le pot sparge. Codul masina iti ofera posibilitati nelimitate. Acum am mica mea societate de servicii IT. Sunt liber, fara sefi, dar lucrez 24×7, adica daca clientul suna duminica eu trebuie sa il rezolv, daca are probleme trebuie sa merg la el, daca nu stie sa porneasca calculatorul ma scoala din pat (nu numai o data) … – poate e o libertate mai ingradita?!
Tre’ sa existe limite de bun simt. Altfel toata lumea profita.
HC. Yeah. Fain era pe-atunci.
Acum 9 ani eram la liceu, locuiam impreuna cu sor’mea intr-o garsoniera si parintii erau la tara. Imi placeau mult jocurile dar nu aveam pc-ul acolo si ma multumeam cu reviste de gaming. Nu-mi dadeau voie parintii cu pc din motiv ca nu mai invatam si asa pc-ul meu stragea praf la tara. In vacante fugeam la tara si incingeam jocurile, eram si eu un gamer. Acum am crescut, am terminat facultatea, m-am angajat si am minimum pe economie. Locuiesc in aceiasi garsoniera dar impreuna cu prietena. Totusi, am ramas un gamer… de weekend si imi place sa fiu la curent cu noile aparitii.Nu pot sa spun ca am evoluat mult dar… incerc sa evoluez.
Acum 9 ani , eram o adolescenta, am terminat facultatea , am dat peste tot felul de oameni mai buni sau mai putin buni, m-am casatorit, am un copilas de 4 anisori, professional vorbind lucrez la aceiasi firma de 8 ani, lucrand pe tot felul de domenii, secretariat, operator Pc, facturare , vama.Si iat-ama la o frumoasa varsta de 32 ani , aproape implinita, pot zice cu o familie frumoasa
Acum 9 ani eram hotarat sami fac viata mea undeva pe dincolo. Am plecat in spania cu gandul la o viata mai buna, dar din pacate nu a fost asa. Persoanele care credeam ca imi sunt preteni m-au lasat singur fara bani fara nimic. Am fost nevoit sa traiesc pe strazi cateva saptamani, pana intro zi cand pot spune ca am fost omul potrivit la locul potrivit unui om cu un suflet mare ma ajutat. Am lucrat ca ” servitor” pot sa spun la inceput, faceam de toate prin casa, si am decis sa raman pentru ca ma gandeam ca imi va fi mai bine..Dar lucrurile au inceput sa ia o intorsatura nasoala si am zis ca nu mai suport sa fiu sclav si am decis sa revin acasa, unde am fost asteptat cu bratele deschise de familie. Momentan lucrez la o firma, pe un salar de ……binentales , deoarece nu am experienta deloc, stau in chirie cu o fata , urmeaza sa ma casatoresc anul viitor sper , sami fac o familie. Nu pot spune ca regret, sau ca imi pare rau prin ce am trecut….dar nu va recomand. Tot mai bine e acasa.
„Domnu Marin, puteti veni sa aruncati o privire?”. O intrebare pe care incepusem sa
o folosesc din ce in ce mai des. Varsta de 7 ani, perioada in care incepi sa-ti pui
multe intrebari, momentul in care gandirea capata noi orizonturi, iar intrebarea
„Cum se face asta ?” devinde deja o sintagma din ce in ce mai folosita. Asa eram eu,
baietelul pasionat de jocuri video pe calculator, caruia unitatea centrala i se
parea un labirint. Probabil puteam ramane la stadiul acesta de cunostinte in ceea
ce priveste calculatorul, numai ca cedarea unei piese din sistemul meu a dus la o
schimbare importanta din viata mea. Domnul Marin, veciul de la etajul 1 era bun
prieten cu tatal meu, dar in ceea ce priveste favorurile se aplica proverbul
„Prieteni, prieteni, dar branza e pe bani”. De profesie este invatator, dar in
timpul liber este un bun „Doctor de calculatoare”. In principiu stia sa schimbe
piesele unei unitati centrale si sa instaleze windows-uri sau drivere. Era omul
potrivit pentru a-mi diagnostica calculatorul. In cateva ore, acest dascal mi-a pus
in functiune calculatorul, bine inteles contra-cost. In acel moment in mine
incoltise dorinta de putea sa-mi repar singur PC-ul. Dupa cateva search-uri pe
Google imi facusem o idee despre cum functioneaza aceasta masinarie complicata. Anii
treceau iar interesul meu era direct proportional cu timpul petrecut pe calculator.
Ma simteam pregatit, urmand sa rezolv prima problema pe care am intampinat-o de cand
Domnul Marin mi-a tratat ultima data PC-ul. Problema era una destul de serioasa.
Calculatorul refuza sa se aprinda in ciuda nenumaratelor incercari de resuscitare.
Prima data am crezut ca s-a ars, fiind nevoit sa cer ajutorul vecinului meu. Din
pacate acesta era plecat in concediu, iar in oras nu mai cunosteam pe nimeni capabil
sa mi-l repare. Din lipsa de ocupatie, am indraznit sa deschid carcasa unitatii
centrale, poarta catre marele „labirint” din copilarie. In urma documentarii mele
anterioare, am putut decide cu usurinta ca sursa era arsa. Incantat ca am descoperit
problema fara ajutor din partea vecinului meu, am fugit la tata sa-i impartasesc cea
mai mare descoperire din viata mea. Putin increzator in spusele mele, dar fascinat
de puterea mea de convingere a decis sa dea comanda de o sursa noua. Asteptam
aceasta componenta la fel cum asteptam venirea Craciunului. Cand am auzit
distribuitorul sunand la usa, am alergat acolo si i-am smuls coletul din mana. Am
fugit la calculator, am desfacut unitatea centrala si in 20 minute cu mici probleme
am reusit sa-l pun in functiune. Ma simteam extaziat. Tata m-a felicitat, scutind
astfel banii pentru manopera pe care i-ar fi putut da vecinului.
Asa am devenit astazi „Baiatul cu calculatoarele” din cartier si „Bobocu` ala bun la
info” din liceu. Sper sa evoluez si sa dau mai departe la o facultate de informatica
de unde sa pot ajunge ceea ce imi doresc in viata si anume sa devin programator.
„Domnu Marin, puteti veni sa aruncati o privire?”. O intrebare pe care incepusem sa
o folosesc din ce in ce mai des. Varsta de 7 ani, perioada in care incepi sa-ti pui
multe intrebari, momentul in care gandirea capata noi orizonturi, iar intrebarea
„Cum se face asta ?” devinde deja o sintagma din ce in ce mai folosita. Asa eram eu,
baietelul pasionat de jocuri video pe calculator, caruia unitatea centrala i se
parea un labirint. Probabil puteam ramane la stadiul acesta de cunostinte in ceea
ce priveste calculatorul, numai ca cedarea unei piese din sistemul meu a dus la o
schimbare importanta din viata mea. Domnul Marin, vecinul de la etajul 1 era bun
prieten cu tatal meu, dar in ceea ce priveste favorurile se aplica proverbul
„Prieteni, prieteni, dar branza e pe bani”. De profesie este invatator, dar in
timpul liber este un bun „Doctor de calculatoare”. In principiu stia sa schimbe
piesele unei unitati centrale si sa instaleze windows-uri sau drivere. Era omul
potrivit pentru a-mi diagnostica calculatorul. In cateva ore, acest dascal mi-a pus
in functiune calculatorul, bine inteles contra-cost. In acel moment in mine
incoltise dorinta de putea sa-mi repar singur PC-ul. Dupa cateva search-uri pe
Google imi facusem o idee despre cum functioneaza aceasta masinarie complicata. Anii
treceau iar interesul meu era direct proportional cu timpul petrecut pe calculator.
Ma simteam pregatit, urmand sa rezolv prima problema pe care am intampinat-o de cand
Domnul Marin mi-a tratat ultima data PC-ul. Problema era una destul de serioasa.
Calculatorul refuza sa se aprinda in ciuda nenumaratelor incercari de resuscitare.
Prima data am crezut ca s-a ars, fiind nevoit sa cer ajutorul vecinului meu. Din
pacate acesta era plecat in concediu, iar in oras nu mai cunosteam pe nimeni capabil
sa mi-l repare. Din lipsa de ocupatie, am indraznit sa deschid carcasa unitatii
centrale, poarta catre marele „labirint” din copilarie. In urma documentarii mele
anterioare, am putut decide cu usurinta ca sursa era arsa. Incantat ca am descoperit
problema fara ajutor din partea vecinului meu, am fugit la tata sa-i impartasesc cea
mai mare descoperire din viata mea. Putin increzator in spusele mele, dar fascinat
de puterea mea de convingere a decis sa dea comanda de o sursa noua. Asteptam
aceasta componenta la fel cum asteptam venirea Craciunului. Cand am auzit
distribuitorul sunand la usa, am alergat acolo si i-am smuls coletul din mana. Am
fugit la calculator, am desfacut unitatea centrala si in 20 minute cu mici probleme
am reusit sa-l pun in functiune. Ma simteam extaziat. Tata m-a felicitat, scutind
astfel banii pentru manopera pe care i-ar fi putut da vecinului.
Asa am devenit astazi „Baiatul cu calculatoarele” din cartier si „Bobocu` ala bun la
info” din liceu. Sper sa evoluez si sa dau mai departe la o facultate de informatica
de unde sa pot ajunge ceea ce imi doresc in viata si anume sa devin programator.
(Ma scuzati daca s-a creat spam)
Acum 9 ani stiiam cate ceva de calculatoare adica stiuam sa-l pornescsa pun pe el anumite programe de care aveam nevoie si jocuri bineinteles. Pana in anul ! de facultate nu am avut un calculator sa-i spun a;a de perfomat cum am acuma, dar aa avut un calculator cpu233 mhz, ram nici nu ami stiu si gpu de un 1 mb. Dar inainte de a inttra la facultatemi-au luat parinti un calculator perfomat oentru vremea lui un celorn la 2.5 ghz ram 512, gpu de 256 mb pe 64 de biti, la un moment dat eram curios cum fuctioneza acest calculator si l-am desfacut si am vazut compomentele din interior cum arata un cpu, memoria ram, gpu ;i am fost fascinat. Dupa maxim un amdupa ce am avut calculator am iceput sa pun windowsul xp la sora mea pe calculator desi a fost dificil dar ma-am descurcat, si asa a juns sa fie mester in a pune windosuri fie xp, vista, win 7,8. Dar nu ma-am putut opri aici si ama iceput de prin 2008 sa asamblez desktopuri ceea ce place la nebunie sa asamblez un desktop. Chiar anul trecut am asamblat un i5 generati 4 cu 8 gb ramsursa de 700 placa vide gforce de 2gb pe 192 de biti. Cam asta stiu de 9 ani sa fac si place pacat ca nu gasesc un job pe masura ce stiu sa fac.
Acum 9 ani abea terminasem facultatea, si lucram 15 ore pe zi, la calculator, cantaream 75 kg, si cand nu munceam dormeam sau mancam. Astazi lucrez 15 ore pe zi la calculator, am 100 kg, si cand nu muncesc dorm , mananc sau stau cu fi-miu. In plus fata de atunci nu-s multe lucruri, poate niste bani pusi deoparte. Evolutie? da,fi-miu. si cam atat.
Sa zicem ca-mi plac in general upgrade-urile de orice natura. Acu 9 ani, mai exact pe 6 Octombrie a fost si ziua mea… de nume, si acum… tot pe 6 Octombrie, deci niciun upgrade … dar e bine asa, acum ca stiu ca ma sarbatoresc odata cu PC Garage.
Locuiam pe la internat… in calitate de proaspat profesor, deci aveam deja upgrade de statut. In calitate de profesor aveam un salariu foarte transparent… pe orice parte-l intorceai nu prea-l vedeai. Upgrade faceam la el anual… un pic mai putin decat rata inflatiei. Salariul transparent era bagat in mare parte intr-o Dacie 1300 cu gpl la care faceam tot felul de upgrade-uri. Nu va-nchipuiti ca-i puneam brizbriz-uri, dar o cutie de viteze de 5 trepte i-am pus (in locul celei din fabrica, de 4). Iarna mai ales ii faceam upgrade de conbustibil, de la GPL la benzina, cel putin pan-o porneam. Faceam diverse upgrade-uri la PC-urile amicilor, de la vai… nu-mi mai merge PC-ul , la… Ia vezi… acu merge. Mi-aduc aminte ca o tipa cunoscuta a unui cunoscut, prieten cu un amic ma tot chema pentru upgrade-uri la PC, de genu` nu-mi mai merge Winampu’… pana mi-am dat seama ca voia si ea un upgrade, de la tanara singura, la tanara cu prieten… n-a fost sa fie. Imi place sa lucrez cu oamenii, da cum profesoratu` nu avea suficient RAM si procesor am zis sa fac un upgrade: m-am mutat la o multinationala… call center, de la mesterelile face to face, la asistenta prin telefon… aloo, nu-mi mai merge internetu` – Da ce s-a intamplat? – Nu mai apare nimic pe ecran! – ??!! e stins monitorul?? – Era aprins mai devreme – aaa, l-am scos din greseala din priza, gata acu` merge. In timp am facut mai multe upgrade-uri, m-am casatorit da` nevasta n-am schimbat-o… inca, mi-am luat o masina (asta si pentru ca multi imi spuneau ca Dacia aia a mea nu e masina), am schimbat joburi si multinationale. Ca si acum 9 ani sunt foarte curios sa vad ce upgrade-uri imi va mai oferi viata si de acum incolo… ne auzim peste urmatorii 9 ani… cine stie poate chiar in rusa… limba vecinilor nostri dragi.
Noua ani.. e mult? ..putin? Acum 9 ani lucram in banca.. un job decent.. dar.. ceva lipsea.. acum ma gandesc cu nostalgie la clientii care si acum imi cer sfatul cu privire la economiile lor, unde si cum sa ii investeasca.. dar acum .. pot sa spun ca fac diferenta intre viata si moarte.. un cu totul alt job.. o alta alegere.. o alegere pe care nu mi-a fost teama sa o fac.. si am ajuns pe cea mai grea sectie ATI – sectie pe care eu am ales-o si care a umplut un gol .. si nu vorbesc de golul financiar… e un gol pe care putini il inteleg.. o satisfactie imensa care nu poate fi nici macar cuantificata ca valoare.. nu as putea sa spun ca am evoluat sau am involuat.. dar pot sa spun cu certitudine ca am ales ceva, acel „ceva” ce simti ca ti-a lipsit. Poate de aceea este asa frumoasa si de grea meseria asta… Adrian
In urma cu 9 ani, tocmai terminasem facultatea de finante-contabilitate si intrasem la master (specializarea managementul in administratia si serviciile publice). Aveam un desktop P4 (3.0 Ghz cu 2 gb de RAM) si foarte multe … vise. Unul dintre ele presupunea ca in urma finalizarii studiilor sa reusesc sa avansez pe linie profesionala si automat sa-mi cresc veniturile; aveam o familie, o casa in constructie si ganduri foarte mari pentru viitor. Lipsa banilor m-a condus la a-mi lucra multe din finisaje de unul singur pentru a evita din cheltuielile cu manopera fapt ce “mi-a adus” o dubla hernie de disc, una operata in febr. 2013 si a doua “pastrata” la limita operatiei prin kinetoterapie; cat despre avansare in functie, aceasta s-a realizat abia anul trecut, nu este foarte mare “distanta fata de postul pe care il ocupam dar, ma bucur ca reprezinta si o recunoastere a studiilor efectuate. Deci, in prezent pot spune ca am o familie fericita cu o fiica la master in primul an la buget si o casa finalizata in proportie de aproximativ 75%, o functie si un serviciu pe care il fac cu placere si foarte multa experienta de viata. Un lucru am invatat in toti acesti ani, orice incepi in viata, sa cauti sa visezi cat de sus poti, sa ai rabdare si sa ramai mereu cu picioarele pe pamant, asa vei putea “uni” visul cu realitatea, obtinand un mix cat mai aproape de ceea ce-ti doresti! Bafta tuturor celor ce stiu sa viseze si au rabdare!
Acum 9 ani…
Aveam 12 ani si in perioada aceea am primit primul meu PC, un pentium 2 pe care ma jucam in disperare un joc micut cu kart-uri(ca deh…P2). Apoi a venit al 2-lea meu PC, un P4 mai decent pe care ma puteam juca FIFA 2005(visul meu la acea vreme). In liceu am primit al 3-lea PC, care era tot ce-mi puteam dori la acea vreme, dual-core, 4GB ram, placa video 1GB.
Dupa cum se vede, la niciunul din cele 3 PC-uri nu apare cuvantul „cumparat”, pt ca familia mea nu a avut posibilitatea asta: primul si al 3-lea PC le-am primit de la o ruda si al 2-lea a fost luat cu ajutor de la stat.
Acum sunt aproape de a termina o facultate in domeniul IT, 90% cu fortele proprii, cu bani castigati din fotbal, bursa sociala si niste munca grea pe bani putini. Si totul pare sa inceapa sa mearga bine. Tocmai am ajuns cu bursa la o firma importanta si ma pregatesc de licenta, insa in momentul acesta as vrea sa-mi pot schimba PC-ul(da, al 3-lea de mai sus, pe care-l am de vreo 6-7 ani) pe care acum ma chinui sa-l aprind vreo 15 minute(din cauza placii de baza). Si nu vreau asta pt mine, ci pt colegii mei de camera, care se sperie cand il pornesc: „Ba! Decoleaza avionul de la noi din camera !”.
Chiar daca au fost 9 ani grei, aici s-a petrecut cel mai important eveniment : Mi-am intalnit jumatatea !
Acum 9 ani de zile aveam 13 ani, eram in scoala generala, ma pregateam sa dau examenul de capacitate, pe care l-am luat. Acel an a fost un an greu, chiar inainte de examenul de capacitate cu o zi, a murit bunicul meu. Din nefericire eu nu am putut merge la el la inmormantare, el fiind la 500 km distanta, eu avand examenul.. dar, totul s-a schimbat, am luat capacitatea, am intrat la un liceu cu profil bun. Acum, dupa 9 ani, am terminat Facultatea, am un iubit de cativa ani, si fac un curs la care visez de mult timp.
Prin 2005, student si fara bani fiind, m-am bucurat enorm cand m-am angajat la McDonald’s. A fost primul meu job unde desi eram angajat sa fac hamburgeri am devenit omul de baza la orice problema legata de IT: TV, calculatoare, cd player, casa de facturare etc, cand ceva nu mergea, pe mine ma chemau toti 🙂
De-acolo si pana a ma angaja la un service de calculatoare n-a fost decat un pas.
Acum, dupa 9 ani, de la hamburgeri si big mac, am ajuns sa configurez servere Dell si Fujitsu 🙂
Acum 9 ani statea acasa sa cres copilul care avea 3 ani iar acum tot acasa pentru ca cand baiatu are 12 ani caut ceva de munca si nu gasesc ,toti cauta sa te tina cat m-ai mult la serviciu si bani cat mai putini in conditiile in care si copilul mai are nevoie de mine fiind cu probleme…
Acum 9 ani se intampla ca cel mai bun joc sa apara si tot atunci se intampla ca eu sa imi fac un prieten. Era …culmea…un rogue (World of Warcraft)…Era mic de level 1 dar eu am avut incredere in el ca poate sa fie mai mult si mai bun si cu timpul nu m-a dezamagit. A devenit matur si a inceput sa se ia la harta cu altii de nivelul lui. Pana cand intr-o zi a aparut altcineva in peisaj. Cineva in armura stralucitoare care in scurt timp i-a luat locul rogue-ului. Era un paladin Dirrtypala il chema cu care am ramas prieten pana in ziua de azi. Chiar si acum cand contul de wow e frozen…(pana la expansiunea urmatoare) il mai vizitez pe prietenul meu sa vad cum o mai duce.
Astea fiind spuse in Real life totul a progresat exact cum trebuie scoala–> lucru–> o viitoare sotie care sper ca ma va intelege cand ‘trebuie’ sa imi cumpar urmatorul World of warcrat si sa il incerc macar 2 luni –> si sper…(fingers crossed) o noua placa de baza de care se va bucura foarte mult prietenul meu dwarf si care il va ajuta sa nu mai fie asa pixelat.
O zi faina!
Omule, sincer tu inca ai ramas cu mintea pe care o aveai acum 9 ani, avand in vedere postul tau.
DA ,am evoluat in ultimi 9 ani trecand prin diferite faze de esecuri si succese ,am avut de invatat din ambele ceea ce sunt foarte multumit.
Acum 9 ani, lucram in domeniul IT si imi placea la nebunie, in timp insa mai multi factori au avut grija ca aceasta placere sa dispara incetul cu incetul si sa ma reprofilez in cu totul alt domeniu. Pasiunea pentru IT a ramas inca, insa o tin doar pentru mine de data asta. In cei 9 ani, am evoluat, am inceput sa am incredere in tranzactiile online, am jucat jocuri si am pierdut foarte multe nopti care si-au lasat semne 🙂 , am tot schimbat si upgradat pc-ul meu in speranta ca voi putea sa tin pasul cat de cat cu tehnologia, fapt ce s-a dovedit a fi doar un vis… ca si concluzie, in cei 9 ani viata mea a fost upgradata in mod pozitiv… zic eu.
Aveam frumoasa varsta de 16 ani in urma cu acei ani si eram la cateva luni distanta de primul meu calculator. Este chiar interesant, desi am avut contact cu caculatorul inca de mic nu am aratat niciodata o inclinatie spre acest domeniu pana cand nu am avut si primul meu calculator. Totul a inceput cand un vecin care imi reinstala PC-ul in caz de probleme(virusi cel mai des) a refuzat sa mai faca asta si mi-am batut capul pana cand mi-am instalat prima data singur Windows-ul si de acolo au evoluat toate, am ajuns sa ma pricep si la devirusare, am devenit interesat de linux, OS X. Am inceput de asemenea sa instalez sisteme de operare la cunostinte, rude, chiar sa ma ocup de probleme hardware. Practic in 3 ani de cand am avut calculatorul mi-am depasit toti colegii sau prietenii care il aveau de mult mai multi ani.
Primul calculator pe bucati mi l-am cumparat de la PC Garage in urma cu apoape 4 ani si l-am asmblat singur. Merge si acum, am facut upgrade la ram, placa video, procesor si hard disk. daca as castiga aceasta placa de baza mai mult ca sigur ca as schimba si platforma(AMD) care o folosesc acum, nu pt. ca nu sunt multumit ci pt. ca este destul de veche(Phenom X4 965).
Interesant este ca daca aveau un calculator mai din timp imi schimbam total orientarea profesionala si poate deveneam programator, administrator retea, web designer, expert in aplicati video, foto. Sa fiu sincer toate imi plac dar soarta a facut sa ma duc pe filologie si nici de asta nu imi pare rau desi am fost bun si la matematica.
Dupa ce am terminat liceul am decis ca este nevoie de o schimbare si m-am inscris la o facultate cu profil economic: Marketing. Cunostintele mele legate de IT intotdeauna m-au scos in evidenta si la facultate, la disciplinele IT am avut doar 10 fara sa depun efort si eu eram sutdentul care intotdeauna se ocupa de montarea video proiectorului de rezolvarea problemelor minore ce aparea la calculatoare, chiar am instalat si sisteme de operare pe laptopurile personale ale anumitor profesori.
Inclinatia mea spre IT m-a ajutat sa imi gasesc primul loc de munca: reprezentant vanzari pe raionul electrice ale unui hypermarket care acum nu mai exista. Am lucrat acolo cateva luni. Vorbeam cu placere de calculatoare si le dadeam clientilor sfaturi pertinente in sensul ca le spuneam efectiv ce puteau sa faca ce programe puteau sa ruleze pe laptopul, calculatorul respectiv. Erau momente cand oamenii stateau la coada sa le povestesc de calculatoare.
Din pacate am renuntat la acest loc de munca pentru ca se potrivea cu planurile mele de viitor, imi doream o cariera. De la acest loc de munca din lipsa de optiuni am ajuns sa ma angajez pe un post foarte similar la fel la un supermarket care acum nu mai exista in Romania(s-au retras chiar de curand). Aici am stat mai mult dar in final am renuntat si la acest loc de munca.
A durat aproape 6 luni pana sa incep sa lucrez din nou si sunt tot la aceasi firma.
Din nou cunostintele mele de IT au jucat un rol decisiv in gasirea acestui loc de munca. Am fost recomandat de un fost profesor pentru un post care implica munca de marketing: cercetare, prospectare piata etc. si folosirea in principal a calculatorului si resurselor care le ofera internetul. A fost un job part time in prima faza pana cand am facut pasul la norma intreaga dar pe total alt post: Reprezentant programe de instruire, practic organizez cursuri de formare, perfectionare.
Acum am ajuns pe calea care mi-am dorit-o inca de cand eram in liceu si am speranta reala a pot sa imi cladesc o careira.
Dragostea mea pentru IT a jucat un rol foarte important in toata evolutia mea ca om si ca profesionist. Din cauza asta sunt aici si va citesc articolele, din cauza asta fregventeze site-ul si forum-ul PC Garage cu regularitate.
Succes tuturor si toate cele bune,
Alex C.
Acum 9 ani imi cumparam primul meu pc un p3 la mana doua.Eram foarte fericit instalam primu windows fara ca cineva sa ma indrume.Dar din pacate vream mai mult de la el sa ma pot juca si incepusem sa pun pe el mai mult ram,o placa video mai buna .Dar nu a fost indeajuns lam vandut pe bucati si trecusem pe socket A.
Atunci descopeream overclocking-ul.Iar spre surprinderea mea socket A era prea slab pentru asa ceva nu aveam placa de baza buna si stricasem o placa de baza.
Am mai facut un pas am trecut pe socket 754 cu un amarat de sempron unde castigasem ceva mai multa performanta in overclocking si aveam o placa video ceva mai decenta.Mergeau mai bine jocurile.
Tot nu a fost indeajuns si am trecut pe socket am2.Un athlon 4800+ care era mai bun in overclocking decat ce aveam inainte.
Nu dupa mult timp reusisem sa shimb iar procesorul un athlon 240 si iar pentru o performanta mai buna am facut overclocking.Intrun cuvant nu scapa nimic fara marirea frecventei facuta cu bun simt.Dar mam jucat in bios cu rami si am dat placa de baza peste cap asa ca a trebuit sa fie trimisa la garantie.Dar din dorinta mea de mai mult am cumparat intre timp o placa de baza mai buna.Si atunci can sosise cea de la la garantie am vanduto cu tot cu cpu.
Cumparam un nou cpu athlon 640 aveam o placa video bunicica.Dar descoperisem ca voi avea nevoie de o sursa mai buna pentru viitror.Am shimbat sursa si dupa o luna sa stricat procesoru,placa de baza si un hdd.
Noroc ca am toatete piesele in garantie.Placa de baza a fost rezolvata prin storno si asa am trecut pe ddr 3.O placa de baza buna caruia ii trebuia un cpu pe masura.Deja ma uitam dupa un nou cpu si am reusit sa imi cumpar un nou cpu fx 6300.Nu ma puteam bucura prea tare de overclocking si se datora raciri ineficiente si sursei care era prea slaba.
Am shimbat sursa cu una cu o eficinta de 85% si 5 protecti iar racirea cu una pe water cooling.Surpriza a fost sa cada iar cpu adica FX 6300.Overclocking-ul este o arta dar e foarte misterioasa.IT este o pasiune costisitoare.Dar ca orice microb aduce sadisfatie.Nu am tinut cont de bani cheltuiti si tot ce am invatat se datoreaza internetului.
Profeseonal lucrez in cu totul alceva de 9 ani in acela domeniu in care am evoluat.
Ma bucur ca exista ArenaIT une sunt la zi cu tot ce apare nou in domeniu IT.
@mardare marian
Ai cea mai tare poveste, am ras cu mare pofta. Propun sa ti se dea placa asta tie, dar insotita de-un duh cu doua betze, sa-ti dea peste maini cand te mai apuca cheful de overclocking…
Acum 9 ani eram tanar student boboc la Facultatea de Constructii. Ce vremuri frumoase :). Visam ca o sa ajung mare inginer, incepea perioada de boom economic. Universitatile erau pline de studenti, cred ca a fost perioada in care in Romania s-au inregistrat cei mai multi studenti. Era misto distractie, colegi, nu prea erau bani.
Ai mei au plecat in afara tarii la munca, aici nu mai aveau ce face. La finalul anului aveam 3 restante la matematici si de ciuda m-am inscris si la drept. Vara munceam in Italia de toate: cunstructii, agricultura, spalatorii de masini, sters geamuri si asa mi-am cumparat primul laptop.
In 2008 am deshis o firma in plina criza. Suna la usa un om mai batran asa era muncit, primul instict a fost sa-l injur si sa-l alung. Doar l-am injurat :). Mi-a zis ca e un coleg de liceu de-al tatalui si ca are nevoie de mine. Omul activa intr-un domeniu profesional, iar in acel an s-a dat o lege care il impiedica sa mai profeseze. Avea doar liceul, taicamiu avea si facultate. Si uite asa am devenit patron, angajator si specialist intr-un domeniu nou . Familia s-a reunit, am facut bani, i-am investit intr-o casa, in alta afacere, calatorii, specializari.
Prima facultate inceputa nu am mai terminat-o, efectiv nu mai aveam timp pentru studiu si am lasat-o balta si m-am orientat mai mult spre celalta, care imi era necesara in activitate. Dar nu-mi pare rau, deh nu toata lumea trebuie sa fie inginer.
In orice domeniu activezi trebuie sa fii un bun profesionist.
Acum 9 ani aveam 7 ani ! Eram un copil mic cu vise mari dar greu de îndeplinit . Pe la 6-7. Ani tata mi-a cumpărat primul meu calculator ,eram super încântat de el nu era cel mai bun dar puteam sa joc gta3 counter strike si alte jocuri ,pt mine era cel mai bun pc ,nu conta ce spun alții. Intr-o zi sa stricat! Tata avea un coleg care se pricepea si a venit l-a desfăcut i-a schimbat placa video si merge pana in prezent . Atunci am fost uimit de băiatul acela care la reparat si vroiam sa devin ca el . Acum in prezent am acumulat foarte multe informații despre tot ce înseamnă it , mi-am cumpărat un laptop (un Assus x55) si sunt la liceu . Eu visez sa devin un „It MAN ” idolul meu este George Buhnici . M-am apucat de un canal de YouTube gen it , unboxing si tutoriale . Astăzi sunt răcit nu am putut merge la liceu si am descoperit concursul vostru si as fi fericit sa câștig ! Multumesc Anticipat !
Mi-am dublat nr de diplome (de la 1 la 2), mi-am inzecit nr de jocuri jucate si…cam atat. D:
Acum 9 ani visam sa pot scapa de probleme, eram nefericit si speriat ca nu cumva viata asta sa fie exact ca a celor nervosi si inumani pe care ii vedeam zi de zi injurand pe strada. De facultate ma lasasem, ca nu aveam bani, nu mai aveam prieteni si lucram pe santier sa imi ajut familia, realizasem ca ei nu ma pot ajuta pe mine, si strangeam bani din ce puteam sa imi refuz ca sa imi iau primul calculator. Acel modest AMD luat la second nu stralucea, dar m-a ajutat in momentele cele mai negre. Cand uitam de mine sau eram prea obosit, gaseam linistea in programele si scripturi alaturi de acel calculator ce parea ca rasneste cafeaua. M-am reapucat de facultate in 2007, din 2008 am avut primul meu job „adevarat”, in Call Center la Orange, din 2009 am lucrat in cercetare, la Universitate, iar in 2011 am plecat in Franta, un semestru, cu fata pe care o iubesc si astazi. Am lucrat si acolo in cercetare vreo 4 luni, pana in toamna, cand am revenit acasa. De atunci lucrez la o multinationala, actualmente SAP admin, si parca nu mai stiu nimic de cel care eram in 2005. Am uitat de zilele negre, desi inca le respect fiorul, am o familie a mea, din 2 deocamdata, si visez, am invatat sa visez frumos, pentru ca frigul si lipsurile te invata numai sa visezi urat. Sper sa scape cat mai multi de lipsuri, iar pentru asta nu trebuie decat sa se intrebe „oare asta e ceea ce vreau eu sa fiu?”
acum 9 ani eram singura si nu prea ma pasiona calculatorul dar acum am 3 copii frumosi pentru care am cumparat un calculator mai slab din motive financiare si ar fii tare fericiti sa aiba unul mai performant multumim pentru concurs 🙂
Acum 9 ani, renuntasem la facultate in anul 2 si incepusem o retea de cartier ce ajunsese la 50 de abonati. Atunci am avut si prima mea relatie serioasa. Tot atunci m-a si prins supraveghetoarea in dulap, in caminul de fete unde statea prietena mea. Astazi mai am doar 5 abonati, am terminat alta facultate, si am alta iubita. Acum sunt la ea acasa si tastez de pe laptopul ei (tatal ei nu e in tara). Eu cred ca am evoluat.
Acum 9 ani detineam deja calculator personal de 8 ani, datorita parintilor carora le multumesc., De calculator ma indragostisem pe loc. Am inceput sa invat diverse lucruri despre calculatoare si ajunsesem „IT-istul” cartierului, toti apeland la mine cand aveau o problema. Daca la inceput experimentam si consideram ca fac doar mici favoruri vecinilor si prietenilor, am ajuns sa fac bani frumosi din asta pe perioada liceului. Tot acum 9 ani, contrar pasiunii mele, incepeam facultatea de drept pe care aveam sa o termin 4 ani mai tarziu si, dupa 3 ani de munca in domeniul juridic, aveam sa demisionez si sa imi deschid propria firma de service IT. Usor, usor am cochetat si cu web designul si cu orice putea aduce un mic castig. Astazi dupa inca 3 ani de lucru in domeniul IT, intentionez sa duc mai departe pasiunea, la un alt nivel si sa urmez o facultate de informatica pentru a putea evolua si pentru a merge mai departe.
Acum 9 ani abia ajungeam sa joc ceva la un calculator destul de slab. Reuseam in schimb sa evadez din casa ore in sir. De la sotron, pana la fotbal si foarte multe jocuri , ma prindea noaptea pe strazi. Nu stiam ce este viata, nu ma interesa. Totul era „roz”. In timp am realizat ca viata crestea odata cu mine, am realizat ce este tehnologia si usor, usor, am inceput sa-mi tot „contruiesc” ceea ce doream din punct de vedere IT. Am observat ca in viata zilnica, oriunde mergi, te vei „lovi” de tehnologie: telefon, transport, comunicare, etc. Consider ca in timp am evoluat, atat in cercetare,cat si in gandire.
Acum noua ani eu nu eram ateu, credeam în lucruri sfinte chiar şi în D-zeu, nu eram însurat, nu aveam job, nu aveam datorii, nu aveam rate, nu aveam copii, nu cumpăram jucării, nu aveam casă, nu aveam maşină şi nici pc prin HDMI.
Aveam doar un laptop Acer ce se încalzea mereu, cand se dezlipea chipsetul intra în deregleu şi nici măcar nu pornea mereu.
Acum noua ani intram in clasa a 2-a si imi cumparam primul calculator! Extraordinar de nerabdator nu dormeam noptile cu gandul la el si cand intr-un sfarsit a venit, aflasem ca trebuia sa mai stau o zi cu nesfarsita asteptare deoarece atunci urma sa vina instalatorul pentru a instala windows-ul. Am inceput sa plang iar tatal meu a fortat putin mana acelui instalator si a acceptat ( probabil stia cum e te simti cand iti vine primul pc si nu te poti juca pe el), a acceptat sa vina pe frigul ala, la 10 seara. Eram cel mai fericit. Tot acum noua ani imi aduc aminte ca imi placea sa desenez, cu orice, oricand, oriunde, eram exasperat sa desenez, ma linistea, intre timp, din pacate s-a stins toata acea pasiune …
Acum am aproape 17 ani, sunt clasa a 11-a la un liceu de Mate-Info si iubesc informatica, IT-ul in general. Sunt curios unde o sa fiu peste 9 ani :>
P.S: Sunt nou pe site, nu stiu cum am putut sa il pierd, faci o treaba extraordinara, succes in continuare!
Acum nouă ani eram diferită. Vedeam viaţa plină de mai mult roz faţă de cum e acum. Nu este nicio problemă, am mai îmbătrânit dar asta e vreo oroare ci pur şi simplul faptul că anii au trecut şi a trebuit să îşi pună amprenta. Am fost o elevă bună, dar n-am fost un copil cuminte. Răsfăţată din cap până-n picioare, am uitat să precizez că acum 9 ani ani eram la colegiu în Franţa. Un colegiu care era foarte diferit faţă de cum se practică învăţământul în România. În fine, nu asta e povestea. Acum 9 ani, mi-am cumpărat primul laptop. Era un laptop de cea mai joasă şpeţă dar atunci ăla era la modă. Acum deţin unul dintre laptop-urile pe care le promovează HP. Am un laptop, al cărei valoare se măsoară în vreo 80 de milioane, dar eu l-am cumpărat mai ieftin că deh, avem neamuri manageri prin Dubai şi îşi permit. Viaţa mea e mult mai bună acum financiar, dacă până atunci nu ştiam să leg o vorbă, două despre internet, blogging şi social media, acum am prieteni doar din această ramură. Să fie oare pentru singurul fapt că eu i-am selectat? Acum nouă ani nu aveam prieten, adică mda, mă sărutasem cu un chinez în Franţa, îmi făcea temele în franceza lui stâlcită de doi bani, mă amuza teribil vocea lui aşa că l-am lăsat să mă pupe ca apoi să-mi cânte ceva în chineza lui straşnic de amuzantă. Nu ştiu cum v-aţi fi simţit voi să vă cânte cineva în chineză atât de serios că nici măcar nu schiţa un zâmbet, iar eu să fac pe mine de râs, dar eram doar o copiluţă. Acum, în schimb, am un bărbat care mă iubeşte şi m-a acceptat aşa cum sunt. Nimic nu contează mai mult în viaţa asta decât sa fii pasionat de ceea ce faci şi să-ţi iubeşti familia ca ea la rândul ei să te iubească la fel de mult. Viaţa se schimbă cu fiecare an care trece, dar niciodată să nu te pierzi pentru că esenţa este să rămâi veşnic tânăr, în sufletul tău.
In primii ani din ultimii 9 nu s-au intamplat multe lucruri interesante pentru mine in momentul de fata.Evolutia mea in acei ani a fost in mare parte fizica nu avand multe chestii importante in cap, normal pentru varsta de atunci.Acum 5 ani am inceput sa invat cum sta treaba cu calculatoarele, componente, cum sa creez forumuri, sa fac publicitate si pana la urma am inceput sa am un forum de web-design de incepatori care a avut destul de mult succes pentru un baiat de clasa a 8-a, avand si oferte pentru plasari de reclame, adsense-ul acceptat si multe altele.Dar eu eram foarte pasionat, nu aveam nevoie de bani.. cu toate ca nu eram si nu sunt dintr-o familie ‘bogata’.Intre timp am invatat si SEO si sa-mi creez websiteuri unde sa pot plasa anunturile de la adsense.. asa am ajuns sa imi fac primii mei bani si sa imi strang cu ajutorul tatalui meu bani pentru un PC mai bun.Asa am ajuns sa strang aproape 3000 ron si sa imi cumpar calculatorul dorit in acea vreme de pe PCgarage.Dupa un timp, am trecut printr-o perioada care m-a afectat si m-a schimbat modul in care gandesc.Contul de adsense mi-a fost dezactivat dintr-o prostie si acum nu mai castigam nimic, obisnuit sa fac 200-300 euro pe luna, acum nu mai aveam nimic.Asa am inceput sa invat si PHP si sa-mi scot primele mele proiecte pe codecanyon.Dupa 1 an si ceva de incercari am inceput iar sa incep sa fac bani din vanzarile de proiecte.In ultimii 2 ani m-am concentrat pe domeniul acesta si pana in momentul de fata eu inca lucrez ca programator php.In ultimii 2 ani am evoluat foarte mult in gandire, am descoperit meditatia care m-a ajutat foarte mult.Am trecut prin prima iubire, tinand aproape 1 an.Am evoluat fizic facand street-workout si spiritual.Am inteles ca nu trebuie sa fi „rautacios” cu lumea, chiar daca nu merita atentia ta.Pana la urma trebuie sa oferim ceea ce dorim sa primim.Pot sa spun ca am avut, am si voi avea o viata superba cu toate ca aici am povestit putine lucruri proaste prin care am trecut.Nu regret nimic si sunt fericit cu ceea ce sunt, am 18 ani si as putea muri fericit in orice zi.
Multumesc.
Buna seara,
La vremea respectiva eram foarte bucuros ca reusisem sa-mi strang bani din alocatie pentru upgrade-ul la un sistem bazat pe Athlon XP 1600+, ce vremuri si ce calduri emanate de procesoarele de atunci. Eram cu bac-ul la poarta, dar nu conta, imi luasem inca 128 SDRAM si placa video sa ma pot juca San Andreas, nu conta nimic, o data ce a iesit pe piata un nou GTA, restul lucrurilor nu contau, invatatul,parintii,iubita, etc. Ce conta era faptul ca monitorul CRT trebuia sters de suc si tastatura scuturata de firmituri de paine si coji de cartofi pai (mouse-ul era ok, sters cu spirt din diverse motive si atat, la bila se renuntase de cativa ani, dar praful nu a renuntat la componente). And the rest is history?? Cam da, de la an la an am invatat tot mai mult din domeniul IT, upgrade-uri la vecini,asamblari in timp record, instalat windows-ul saptamanal datorita curiozitatii si ce era atunci pe net. Acum asteptam vremuri bune si celelalt upgrade sa am pot juca GTA V pe PC, ca intre timp s-a cunoscut si ce inseamna HD pe LCD, orice joc pare altul…
Toate cele bune!
Acum 9 ani, aveam 16 ani. Cu alte cuvinte, eram un adolescent perfect matur in capul meu. Aveam calculator de ceva vreme, si unul destul de bun pentru vremea aceea. Nu mai tin minte exact ce configuratie avea, dar stiu sigur ca ma jucam tot ce prindeam pe detalii de la mediu in sus.Cred totusi ca era un Amd Athlon, cu 512 Mb ram si un Geforce 6800Gt. Ca sa fac o scurta paranteza cu o saritura dublu surub un pic mai mult in trecut: primul meu calculator a fost un Compaq 486 pe care il mai am si acum pentru ca poate la un moment dat o sa valoreze o avere. Asadar am reusit sa ating cam fiecare prag al evolutiei tehnologice. Cativa ani mai tarziu, am ramas fidel celor de la Amd si am trecut pe un Dual Core 5200, 3 gb Ram si un Geforce Gt240, configuratie pe care ma mai joc din cand in cand cate o Dota2 sau un Counter Strike GO. Nu prea mi-am mai permis sa fac ugrade-uri pentru ca a intervenit facultatea, jobul, timp pierdut aiurea. Aa, si din cauza banilor. Am reusit totusi acum 3 ani sa-mi investesc efectiv toate economiile intr-un laptop destul de strong. Un Asus, cu procesor intel i7(da, am tradat amd), 4gbRam si un Geforce Gt540M.Stiu ca se zice ca cel mai bun prieten al omului este cainele, dar pentru mine e laptopul. Trece timpu trece, si imi aduc aminte cand eram pusti, ca eram sigur ca o sa ma joc toata viata pe calculator indiferent de varsta si de cate o sa am pe cap. Acum s-au schimbat prioritatiile, si chiar daca Pamantul se invarte, incerc sa nu raman prea mult cu capul in nori. Sunt autodidact si sper ca in viitorul apropiat sa imi gasesc resursele si timpul necesar sa incep scriu reviewuri pentru anumite produse sau sa fac review-uri video. O sa incep cu telefonul si tableta mea, apoi ale prietenilor si o sa vad unde ajung.
E greu sa-mi pun 9 ani intr-un simplu comentariu. E mai mult un teaser. Partea buna insa este ca dupa acesti 9 ani ce au trecut, urmeaza alti 9, si apoi alti 9 si tot asa.
Numai bine !
acum 9 ani baietzelul meu facea primele presiuni pt a-i cumpara un desktop ca sa se joace diverse jocuri….a urmat fifa, gta. apoi a inceput si tatal…azi avem mare nevoie de o placa de baza performanta !
Acum 9 ani eram la liceu in clasa a 12 – a. Cu aceasta fraza va dati seama prin ce stres, emotii am trecut deoarece bacul batea la usa portii mele. Dar datorita faptului ca am stiut ce facultate vreau sa urmez am trecut cu brio de bac si m-am inscris la facultatea mult dorita. Si da, a meritat efortul, acum lucrez in domeniu si sunt mandra de realizarile mele. Tin sa spun cu mana pe inima ca anii de liceu au fost cei mai frumosi ani din punctul meu de vedere. Asa ca imi aduc aminte cu mult drag de trecut.
Acum 9 ani dupa ce am terminat liceul, parintii mi-au cumparat un pc mai performant. Si asa am reusit sa scap de vehiul meu pc, un pentium 2, ajungand la un pc mai bun un davido – pentium 4.
9 ani….Sunt 9 ani de cand am inceput cu adevarat sa invat ce inseamna IT si notiunea de software…Macar acum stiu cum se scrie corect asa ceva…au trecut acesti 9 ani cu abecedarul hardware (normal citit si invatat de pe google).nu am invatat sa fiu un hacker asa cum zic multi dar sunt un om caruia i-a placut ceea ce a citit si pus in practica acest lucru…intre timp am facut si o scoala cu acest profil,(nu de hacker…binenteles).Trecerea de la un sistem la altul, de la programe la piesele din PC-ul meu m-a ajutat si PC GARAGE si le multumesc mult pentru asta.Cu asta fiind spuse eu zic atat.
-Multam” faint pentru tot si la mai multe……..LA MULTI ANISORI
acum 9 ani m-am apucat de tigari
Acu 9 ani m-am angajat prima data in domeniul.IT. Ca si om de baza. Intr-o firma. vremea cablurilor de retea si sw-urilor de prin copaci si de sub acoperisurile blocurilor tocmai trecuse. Totul a fost pentru AOE2. Acu fac suport pe vmware pentru jumatate de glob. Dar capul tot la AOE2 imi sta. Aici evolutia consta in indarjirea de a rezista …si a face jocul sa ruleze pe sisteme performante si a mai gasi „batrani” care sa fie dispusi sa riste se juca. Ca poate daca joaca cad pe ganduri si isi rup o mana.haha, asta e gluma de IT-st
Acum 9 ani eram mai mic si nu ascultam metal.Ce greseala teribila…
2005, acum noua ani – eram studenta in anul III la Litere – Relatii Internationale. Studii Culturale Europene. Aveam senzatia ca pot sa cuceresc lumea si faceam totul pentru asta. Tot ce tinea de studiu. In rest, eram total nemultumita de mine pentru ca eram mai grasa decat restul colegelor mele. Am decis ca asa nu se mai poate si am apelat la un regim drastic in urma caruia am slabit multe kilograme dar mi-am dat peste cap metabolismul. Nu stiu daca e doar asta am fost eu ghinionista: am inceput sa am probleme tot mai grave de sanatate si, dintr-o eleva de nota 9-10, am ajuns sa imi iau licenta cu chiu cu vai cu nota 7 pentru ca de multe ori plecam la facultate si mi se facea rau pe strada. Asa am ajuns sa imi fie teama sa mai ies din casa. Dupa doi ani de tratamente pentru boli pe care nu le aveam si care nu dadeau nici un rezultat si eu continuam sa ma simt rau, medicii s-au gandit ca s-ar putea sa fie vorba de atacuri de panica. Deja se generalizasera. Acum, dupa aproape sase ani, inca mai am atacuri pe care le tin in frau cu medicatie foarte slaba pentru ca am refuzat sa iau ceva puternic. Am sentimentul ca studiile nu mi-au folosit la nimic dar nici nu mai cred ca erau pentru mine. Unii ar putea considera asta involutie. Eu o consider evolutie. Pentru ca acum, incep sa imi revin si sa simt ca as putea cuceri din nou lumea. Dar nu mai vreau. Am invatat sa apreciez lucrurile cu adevarat importante, am inteles ca fara familie nu esti nimic, oricati ani de scoala ai avea, ca prietenii adevarati sunt cei care nu te abandoneaza cand tu incerci sa ii indepartezi ca sa nu te vada suferind. Spiritual ma simt aproape implinita. Nu-mi mai doresc decat un copil si stiu ca va veni. Au fost noua ani deloc usori dar fara ei nu as fi devenit ceea ce sunt azi. Nu-i consider pierduti. I-am considerat asa la inceput. Credeam ca o sa mor si eram revoltata. Mi-am dat seama ca Universul sau Dumnezeu, nu vroia sa ma piarda ci sa ma ajute sa ma regasesc, sa nu ma pierd in munca pentru a dobandi maretia si sa invat sa traiesc fericita cu ceea ce mi se ofera. Invatasem lucruri nefolositoare doar cu scopul de-a ajunge undeva. Daca cineva a tras pana acum concluzia ca am ajuns vreo casnica preocupata de telenovele si gatit, greseste. Invat zilnic ceva noua, citesc dar lucruri importante pentru mine pe care nu le parcurg de zece ori ca sa le prind esenta. Daca nu s-ar fi intamplat toate astea, nu l-as fi cunoscut pe omul cel mai important din viata mea, sotul meu, omul care mi-a dat aripi sa zbor atunci cand credeam ca nu mai stiu nici sa merg.
Si eu am crescut, am un job care ma multumesc, am si un sot, pe care l-am achizitionat acum 7 ani, am reusit sa mai adaug si doi copii si ceva riduri in plus si poate si kg in plus, dar pe astea nu le recunosc. 🙂
Am evoluat de la Sempron soket A la intel Haswell 4770k.
Tinerete, tinerete! 🙂 In ultimii noua ani am imbatranit, am devenit pensionar, am devenit bunic si am descoperit tainele tehnologiei, acum ca am mai mult timp la dispozitie! Pot spune ca am devenit mai pasionat de ea decat nepotii mei! :))
in ultimii 9 ani am trecut prim mai multe stadii: de la student la angajat; de la holtei la iubit, la sot si apoi la tata; de la stat cu parintii, la stat „pe blat in camin” si la stat cu familia in chirie; de la intretinut de parinti la painte ce participa la intretinerea unei case; de de la inca 2 GB de RAM ca sa mearga jocurile mai bine la bicicleta pentru copil si apoi mai vedem; de la experienta optima de joc la experienta optima multimedia; de la CRD la LCD; de la 2 msec GtG la 96% din spectrul Adobe RGB; de la boxe sa se auda tare bass-ul la sistem audio HI-FI; de la super video CD la Blu-Ray 3D; de la trebuie sa strang bani pentru PC la PC-ul trebuie sa ma ajute sa strang bani pentru mine; de la ce-mi cumpar ca sa mearga jocurile mai bine la ce-mi cumpar ca sa-mi maresc productivitatea sau sa-mi cresc gradul de confort; de la soft-uri „pirat” la cele cu licenta; de la windows, la linux, la macOS, la toate trei; de la business phone alb-negru la smartphone si exemplele pot continua
in toti acesti ani o singura treaba a ramas constanta: toate cele 4 PC-uri au fost cadouri de Craciun de la ai mei parinti
In 2005 mi-am cumparat primul meu pc, care a costat in jur de 2500 ron, o suma de 3 ori mai mare decat salariul meu la acea vreme.
Prima instalare a calculatorului mi-a facut-o un prieten, iar in trei zile de „joaca ” prin sistemul de operare am reusit sa ajung tot la acel prieten sa-l reinstaleze, pentru ca nu mai pornea.
In aproximativ 7 luni de zile am reusit sa invat singur sa-mi configurez pc-ul, fara ajutor de la prieteni care deja erau satui de mine sa ma auda la telefon ca am nevoie de ajutor, iar in urmatorii 3 ani de zile am ajuns la performanta sa invat eu pe altii ceea ce invatasem pe pielea mea, zile si nopti la rand de instalari si dezinstalari.
acum am ajuns un pasionat al calculatoarelor si nu ratez pagina voastra de net si articolele it nou aparute
In ultimi 9 ani am evoluat … fix 9 ani 😀
Acum 9 ani pare ca a fost acum 3287 de zile, atat de greu imi este sa-mi aduc aminte ce invarteam atunci.
Cred ca aveam primul computer personal luat de la Ultra PRO Computers. Firma ce avea sa se desfiinteze astfel fiind nevoit sa incep sa-mi fac singur „revizia” in computer atunci cand aveam cate o problema, dar asta deja este alta discutie 🙂
Eram la liceu si singurul lucru ce ma facea atunci sa vin acasa intr-un suflet era computerul si ale sale „secrete”. Nu stiam de tainele internetului si locurile in care poti sa te dai cu barca (navigand). Ma duceam la colegii din oras sa fac cate un CD cu jocuri/muzica, prea putin cu filme. Ne strangeam la mine acasa (in provincie) si jucam FIFA 05/FIFA 07 cate doi pe aceeasi tastatura 😀 Unu` era cu suturile celalalt cu sagetile. Undeva la 10 insi stateam la rand ca sa jucam in Tournament. Apoi am auzit de Counter Strike si cum eu nu eram prea pasionat de joc, nu prea mai prindeam loc la PC din cauza prietenilor innebuniti dupa joc :)))))
In perioada aceea tin minte ca am spart un geam aruncand cu mouse-ul (ce am avut la indemana) din cauza ca nu treceam la NFS Underground, pare-mi-se, la o cursa spre final. Am avut interdictie la PC o perioada de timp 😀
Intre timp, frate-meu cu mult mai mare decat mine ca varsta a inceput sa se simta atras de ceea ce oferea PC-ul si astfel ca am fost dat deoparte de tot de calculatorul meu iubit de catre cei pe care i-am invatat sa umble pe el :)))
Astfel a venit al doilea PC marca inregistrata Dumitrescu si am pornit reteaua intre calculatoare la tara (in provincie). De aici a inceput distractia si atractia mea din ziua de azi de tehnologie, calculatoare, sisteme, electronice.
Pot sa spun ca acum 9 ani am dobandit microbul electronicii si astazi sunt „serif la mine-n sat”, cum parca spune si o melodie (just kidding).
Oricum, in tot acest timp nu am uitat sa jucam „fifa” si in viata reala. Simt ca tehnologia din ziua de azi ne fura prea mult timp ca sa mai facem si lucrurile ce odata erau nelipsite din viata copilului.