A trecut ceva vreme de când nu am mai testat o mașină, mai ales una electrică. Bine, asta e specialitatea lui Darius, dar zilele trecute am avut ocazia să conduc SUV-ul electric al Skoda și mi-am permis să scriu părerea mea despre el.
Skoda Eniaq este de ceva vreme pe piață, dar este atât de vânat la dealerii din România, că nu am apucat să îl primim la review. Dar cum am avut parte de o deplasare în interes de serviciu în Germania, iar cum am avut de umblat între două locații,am avut trei zile ocazia să conduc această mașină. Apropo de asta, la sediul companiei unde lucrez este o parcare destul de mare, supra-etajată, la care i s-a înlocuit acoperișul de tablă cu panouri solare. Practic, așa își asigură gratis încărcarea mașinilor proprii, contra cost ale angajaților, iar ce rămâne în plus, este livrat în sistemul electric local. Iar mașinile de serviciu sunt toate, mai nou, exclusiv electrice…
Revenind la mașină, cum am avut-o doar trei zile, nu am pretenția să fie un review auto profesional, dar cred că sunt oameni interesați de subiect sau de achiziție, care ar aprecia informațiile de mai jos. Am primit modelul cel mai puternic, Enyaq iV 80, 150 KW/204 CP, ESG, al cărui autonomie declarată era de 380 km.
Pentru cei care sunt interesați de configurația tehnică, o puteți găsi aici, în română. Important de ținut minte este declarată la carte este de 544 km, dar mașina mi-a arătat pe bord 380 km la încărcare completă. Bănuiesc că sistemul se adaptează la felul de condus al șoferului și la sistemul de drumuri de acolo. Dacă este mai aglomerat, dacă este mai multă autostradă pe care conduci, etc. se poate calcula corespunzător.
La nivel de design și dimensiuni, Enyaq este izbitor de asemănător cu Skoda Kodiaq, cel pe care îl am și eu acasă. În fapt, dacă era disponibil în 2019, când am comandat SUV-ul, e posibil să îl fi luat. Bine, sunt linii mai agresive la designul exterior, dar știi imediat de unde îi vine inspirația.
La interior, este altă mâncare de pește. Dar doar pentru șofer, pentru că pasagerii văd practic același lucru în ambele mașini. Însă tot ce e multimedia pentru șofer este diferit. Deși pare mult mai simplă, planșa de bord are toate chestiile de care ai nevoie.
Mi-au plăcut două lucruri aici – tableta centrală amplasată central, dar mai sus decât la Kodiaq, ca să poți urmări navigația și ”papornița” din portbagaj, unde să pui cablul de încărcare.
Fiind în Germania, încărcarea și autonomia nu au fost o problemă. Am preluat mașina încărcată complet, cu 380 km autonomie, am predat-o cu 80, iar între timp am mai lasat-o 90 minute la încărcare. Toate drumurile au însumat cam 400 km în cele trei zile, dintre care jumătate pe autostradă, iar restul prin Munchen.
Spre deosebire de Darius, care eobișnuit cu electricele, recunosc că am avut ceva ”range anxiety”, dar doar pentru că era prima dată când am avut pe mână un EV atâta timp. Pentru că, deși aveam un card pentru încărcare gratuit și erau prin oraș destule locuri care permiteau asta (mai puțin la birou și la hotel), s-a dovedit că ”un plin” mi-ar fi fost aproape suficient pentru toate drumurile. Bine, dacă era vara și foloseam clima și aș mai fi avut 4 pasageri cu mine, era altă mâncare de pește. Ce vreau să spun este că nu este dracul atât de negru. Dacă am avea și noistații destule de încărcare și am ști să ne planificăm drumurile corespunzător, nu am avea probleme în a ne cumpăra mașini electrice. Bine, nu e tot aia să conduci un benzinar/diesel și să încarci rezervorul în 5 minute, dar nici mare chin nu e dacă mai bei o cafea si mai ai o convorbire telefonică pe terasa benzinăriei! It is all in our head, belive me!
Dar, revenind la mașină, pot să spun că o recomand cu încredere. Se conduce extrem, dar extrem de ușor, are toate sistemele pasive și active de protecție și este extrem de silențioasă. În fapt, aici e buba – că și senzorii de parcare erau la fel! Ori nu am nimerit eu setările potrivite, ori nu se aud așa de tare ca pe ”fosile”, dat fiind că oricum mașina nu e zgomotoasă.
Am condus Eniaq-ul pe drumurile aglomerate – dar fluide! – din Munchen, pe autostradă, dar și pe drumuri naționale, cu serpentine, iar concluzia a fost simplă- mașina se așează bine pe asfalt, virează la fel de bine și, la nevoie, știe să țină150 km/h pe autobahn, cot la cot cu Cayenne! În plus, este SUV, deci are garda la sol mare, permite săcari destui pasageri sau bagaje, iar autonomia este pe măsură, deci nu e potrivită doar celor care circulă prin oraș.
Apropo, Munchenul e plin de mașini electrice, așa că am trecut rapid neobservat în trafic. Ba mai mult, deși aveam două ore gratis de parcare, pentru EV, era greu să găsesc loc de parcare, tocmai din acest caz…
Nu pot spune că mi-a displăcut ceva anume la el, în afara faptului că a trebuit să o predau și nu mi-au lăsat-o mie… 😛
În România, prețul începe la 44.416 € TVA inclus, cu o rată lunară de 412 € (TVA inclus și aici). Știu că nu este o mașină pentru oricine și nici tocmai potrivită pentru România (unde nu avem sstații de încărcare și unde, mai nou, costă prea mult încărcarea acasă), dar este una care merită studiată cu atenție de cei care vor ceva mai mult decât trasee de acasă la lucru și înapoi, care mai vor și ieșiri în aer liber și au familie mare, dar care au și buget pe măsură.