Intrati in joc, ne intampina un meniu bine structurat, pe fundalul caruia ne este localizata pe harta lumii insula in cauza, ca un fel de briefing. Si ca element de culoare la propriu, avem de ales intre patru nuante diferite pentru meniu: verde militar, portocaliu chihlimbar, bleo glacial sau alb.
Si purcedem la campania single player. Introducerea in joc este facuta cu grafica proprie, dar la Crysis nu mai este un fapt condamnabil. Jocul se vede asa de bine, incat nici nu mai era nevoie de filmulet separat. Cu aceasta ocazie ni se explica puterile oarecum supranaturale de care vom beneficia de-a lungul jocului (se pare ca nici un FPS care se respecta in ziua de azi nu are si un astfel de element… si ma gandesc in primul rand la FEAR).
Datorita costumului de lupta ultra avansat, vom putea alege intre super rezistenta (nici nu ne zgarie rafalele inamice), super viteza (ne luam la intrecere cu orice masina), super forta (sarim pe cladiri si aruncam inamicii cu un pumn) si invizibilitate. Bineinteles, totul are si o limita: energia costumului, care se regenereaza repede, dar are nevoie de repaus. Si viata este regenerata tot de costum, cand are energie peste un anumit nivel. Nu exista truse medicale sau rezerve de energie, asa ca aveti grija.
Aceste variate puteri permit parcurgerea jocului in stiluri diferite. Fie tiptil, invizibil, luand prin surprindere inamicul, fie intrat in forta intre soldatii rivali. Sau ce alte initiative va trec prin cap.
Armele, nu foarte multe la numar, sunt si ele interesante, pentru ca pot fi imbunatatite. Astfel, oricarei arme i se poate atasa o lanterna, amortizor, tinta cu laser, luneta, lansator de grenade, sageti tranchilizante etc. La fel ca in Far Cry, putem avea la noi un numar limitat de arme, insa de aceasta data variaza si cu tipul: in afara de pumni ne inarmam cu pistoale (doua, folosite simultan), doua arme de foc mai mari (orice de la shotgun la sniper rifle sau rail gun), lansator de rachete si in ultimul rand un lansator nuclear, care il gasim doar la sfarsitul jocului, si il folosim doar pe bos-ul final.
In plus, armele tinute in mana ne scad viteza de mers sau alergat, sau consuma energia costumului mai repede cand suntem invizibili. In Crysis putem controla si vehicule, tot ce se gaseste pe campul de lupta, de la automobil, la Humvee, camioane de trupe si tancuri la salupe si aeronavele vremii. Mai tarziu in joc un nivel trebuie facut din postura de pilot al unei astfel de nave. Aici recomand folosirea modului de vizualizare la persoana a treia, pentru ca manevrarea este deficitara, si foarte des m-am trezit izbit de pamant cand jucam la persoana I.
Pe parcursul jocului, intai investigam problema unor cercetatori americani, care descoperisera o serie de artefacte si intre timp fusesera capturati de coreeni. Deci Crysis debuteaza ca un razboi de gerila, prin jungla si de-a lungul plajelor. Dar dupa un timp adevaratul pericol se dezvaluie. In adancul multelui este ingropata o intreaga baza extraterestra, care este trezita de viata involuntar de oamenii de stiinta.
Si asa ajungem in interiorul acesteia, unde inotam printr-un fluid nu foarte transparent, si prin incaperi labirintice, cautand o iesire. Din fericire nu-i asa usor sa ne ratacim, pentru ca eroul nostru ne ajuta, spunandu-ne ca pe acolo a mai trecut.
Dupa ce reusim sa iesim, avem parte de un peisaj noi. Tehnologia extraterestra a inghetat mediul din jur. Astfel, totul este alb, si doar costumul special ne ajuta sa nu ne transformam in sloiuri. Totusi, nici macar acesta nu face fata, si trebuie sa alergam de la un foc la altul, pentru a ne incalzi.
Extraterestrii trimit pe noi o serie de roboti care seamana cu santinelele din Matrix. Si putin mai tarziu un robot paianjen imens ne calca pe urme. Acum avem parte si de nivelul cu lectia de zbor, la sfarsitul careia ajungem pe un portavion al marinei americane.
Aici asistam la un atac nuclear asupra bazei extraterestre, care se soldeaza cu sporirea puterii acesteia pe seama energiei eliberate din explozie. Si aici se desfasoara ultimul nivel al jocului, cand suntem atacati de tot ce se poate, incluziv paianjen si la final o ditamai nava. Crysis se termina cu distrugerea navei si decizia eroului de a se intoarce pe insula, pentru a rezolva invazia, si dorinta noastra de a mai fi jucat.
Grafica este exemplara, full DirectX 10, cea mai puternica din orice joc de pana acum. Teoretic avem nevoie de Vista pentru a impinge detaliile la very high, pentru ca doar acest sistem de operare stie DX10. Pe XP am fi limitati la detalii pe high. Insa daca modificam putin fisierele din directorul Crysis\Game\Config\CVarGroups\ (toate cele 13 .cfg-uri), prin copierea setarilor din primul paragraf in locul celor din ultimul (copy & paste), cand vom alege high in joc vom beneficia de very high, chiar si sub Windows XP.
Dar sa va asteptati la un frame rate mic. Pe un Core 2 Duo E6420 la 3.2 GHz, cu placa video GeForce 8800GTS 320 MB si 2 GB de RAM, la 1280*1024, fara AA sau AF, sub XP cu detalii pe high, si tot am dat peste o zona in joc unde sistemul meu nu facea fata (inainte sa ajungem in baza extraterestra, cand se darama muntele in care este aceasta ingropata).
Mediul incinjurator este destructibil, rupem copaci, distrugem cladiri. In plus, eroul nostru puate lua in mana variate obiecte pentru a le arunca in inamici, intre care cele mai amuzante sunt gainile si celelalte pasari sau crabi care locuiesc plajele insulei. Si care din pacate sunt omorate in urma aruncarii. In plus, putem hoinari de-a lungul si de-a latul insulei, fara a fi limitati de marginile nivelului (eu personal nu am gasit, dar nici nu le-am cautat in mod special). Iar sistemul de fizica implementat se face simtit inca din primele minute.
Crysis nu este un joc usor. Chiar si pe easy, soldatii inamici vor folosi tactici, se vor acoperi unul pe altul, se vor ascunde dupa pietre sau copaci, vor fugi cand nu mai au gloante etc. Si chiar si pe easy, ai nevoie de ceva noroc pentru a nu muri pe parcursul jocului, pentru ca robotii extraterestri au obiceiul de a folosi si un atac melee, care te omoara din prima. Ca sa nu mai vorbesc de paianjen sau de nava de la sfarsit.
Iar daca ne alegem nivelul maxim de dificultate, delta, jocul devine mai greu prin alte metode decat ne-am astepta: viata si energia se regenereaza mai greu, grenadele nu sunt identificate automat de costum, iar soldatii vorbesc in coreana, deci nu mai stim ce intentii au.
Din pacate exista si bug-uri, care insa tind sa le atribui driver-elor deficitare de la nVidia, pentru ca se mai remediaza cu schimbarea versiunii, si chiar dispar daca folosim o versiune modificata Omega. Acestea sunt sub forma artefactelor vizuale, care sunt destul de suparatoare, daca care dispar la un alt + tab si reintoarcerea in joc.
Multiplayer-ul este o combinatie intre Counter Strike si Battlefield, deci ar trebui sa multumeasca pe toti. Suporta maxim 32 de jucatori, in doua echipe de cate 16, cu obiectivul de a distruge baza adversa. Si pentru a realiza acest lucru putem construi arme extraterestre, pentru care avem nevoie de centrale electrice, capturabile, putem cumpara vehicule de lupta de la fabrici si ele capturabile, si multe altele. Si costumele aduc un plus de savoare. Sau putem incerca modul free for all, in vechiul stil introdus de Quake.
Tip: FPS
Data lansarii: 13 noiembrie 2007
Cerinte minime: Win 2000 / XP, 2.8 GHz CPU, 1 GB RAM, 6 GB pe HDD, 256 MB GeForce 6800GT sau Radeon X800Pro, DirectX 9.0c
Cerinte recomandate: Win Vista, CPU dual core, 2 GB RAM, 6 GB pe HDD, GeForce 8800GTS 640 MB, DirectX 10
Rating: 9.5
Demo.
