Asta pentru ca foloseste un nou algoritm, paginal, fara cuplare fixa intre locatia fizica si cea logica a datelor. Ceea ce permite o stocare mai eficienta, si operatii simultane de scriere si citire din celule diferite ale memoriei. Totodata sunt detectate datele cele mai folosite, si sunt mutate in locatiile cele mai rapid si usor de accesat. Iar canalele NAND opereaza independent unul fata de altul.
Pentru a se testa de acum inainte SSD-urile in special si memoria flash in general, SanDisk introduce cu aceasta ocazie si doua noi benchmark-uri: LDE si vRPM. Primul, LDE (Long-term Data Endurance), masoara durata de viata a unei memorii flash, si o exprima in TB care pot fi scrisi (si rescrisi) in tot acest timp.
Al doilea, vRPM (virtual Revolutions Per Minute) are rolul de a testa performanta unei memorii flash, comparativ cu viteza de rotatie a unui HDD clasic. Insa este stiut ca viteza de rotatie nu este singurul factor care influenteaza performanta unui HDD (mai avem si densitatea datelor, numarul de platane si de capete de citire, buffer-ul, timpii de acces, interfata etc). Deci un sistem mult mai bun este masurarea vitezelor de transfer, ce se poate face si azi si pentru SSD-uri.
Deci vRPM-ul celor de la SanDisk este mai mult sau mai putin inutil. Insa nu pot spune ca nu este interesant sa poti gasi viteza la care ar trebui sa se invarta un HDD ca sa aiba performantele unei memorii flash.
Ramane de vazut daca ExtremeFFS va avea sau nu succes. SanDisk il va include pe propriile SSD-uri din 2009, in incercarea de a se mai apropia de concurenta.