O nouă descoperire științifică zguduie înțelegerile noastre despre comportamentul apei în spațiu. Cercetătorii de la University College London și Universitatea Cambridge au demonstrat că gheața din spațiu nu este complet amorfă, așa cum se credea anterior, ci conține microcristale – o revelație care contrazice decenii de teorii.
În spațiu, apa nu trece prin starea lichidă, ci îngheață direct din vapori pe suprafețe reci, precum rocile interstelare sau lunile înghețate. Se presupunea că acest proces produce o gheață dezordonată, fără structură internă. Însă simulările computerizate și experimentele de laborator au arătat că aproximativ 20–25% din această gheață este de fapt cristalină, cu cristale de doar trei nanometri în diametru, încorporate într-o matrice amorfă.
Această formă de gheață, numită „gheață amorfă cu densitate joasă”, este cea mai răspândită în Univers și joacă un rol crucial în formarea planetelor, evoluția galaxiilor și transportul materiei cosmice. Descoperirea are implicații majore și pentru teoria panspermiei – ideea că ingredientele vieții au fost aduse pe Pământ de comete. Dacă gheața nu este complet amorfă, spațiul disponibil pentru stocarea moleculelor organice este mai mic, ceea ce complică scenariul.
Mai mult, rezultatele ridică semne de întrebare și în domeniul materialelor amorfe utilizate în tehnologie, cum ar fi fibrele optice. Dacă aceste materiale conțin cristale ascunse, performanța lor ar putea fi afectată – sau chiar îmbunătățită, dacă aceste cristale pot fi eliminate.
Această cercetare, publicată în revista Physical Review B, deschide noi direcții în înțelegerea apei, un element aparent banal, dar cu peste 20 de faze solide cunoscute. Gheața, fie pe Pământ, fie în spațiu, continuă să surprindă prin complexitatea sa atomică.