Pentru inceput, propun sa analizam cei doi termeni: „hacker” provine de la englezescul „hack”(gaselnita), iar „cracker” isi are originea in verbul „(to)crack”(a sparge). Deja ne dam seama ca termenul generic cu care sunt etichetate toate personajele implicate in frauda informatica sau piraterie este complet eronat. Ei sunt „crackeri”, pentru ca sparg, pentru ca-si folosesc cunostiintele (destul de sumare uneori) pentru a obtine un profit. Nu fac nimic din pasiune; pasiunea lor se rezuma la profitul obtinut de pe urma actiunilor deliberate. Bine-inteles, exista si o alta categorie de „crackeri”. Acestia din urma sunt adeptii distrugerii, a anarhiei. Nu creeza nimic constructiv, nu lasa in urma lor nimic folositor semenilor, ci distrug. Lovesc de multe ori tinte alese in mod aleator doar pentru a-si creste faima. Pentru ei, fiecare obstacol reprezinta o noua provocare, un nou scop in viata. De obicei detin cunostiinte vaste despre securitate, programare si retelistica, dar datorita actiunilor pe le intreprind, raman „crackeri”.
Se pare ca termenul „hacker” isi are originea undeva in randul electronistilor si a radio-amatorilor anilor ’50. Mai apoi, termentul a fost preluat de studentii de la MIT (Massachutes Institute of Technology) AI (Articicial Intelligence). „Hacker” desemneaza o persoana preocupata de partea nevazuta a IT-ului, de acele aspecte pe care un utilizator de rand le omite; desemneaza o persoana capabila sa ia doua piese separate de echipament si prin combinarea lor sa obtina ceva functional. Hackerii detin cunostiinte vaste de programare si securitate, dar spre deosebire de crackeri, nu le folosesc in scopuri distructive si fac publice rezultatele muncii lor. Se ghideaza dupa sintagma „cunoasterea apartine omenirii”, lupta impotriva cenzurii, a globalizarii si apara drepturile fundamentale ale individului, punand accent pe libera exprimare si pe dreptul la intimitate. Programatori entuziasti, sprijina miscarea open-source si ofera ajutor dezinteresat tuturor celor care le solicita; nu se auto-intituleaza „hackeri”, considerand ca acest lucru trebuie sa vina din partea altora, ca o recunoastere a meritelor.
Filmele de genul „Hackers” i-au legat pe hackeri de asa-numita lume „underground”. Ni i-au prezentat ca pe niste pusti teribilisti, proveniti din familii dezorganizate, care se invart intre alcool si droguri, intre sex si violenta. Inteligenta apare in corelatie cu o viata plina de excese, de ratari profesionale, de insatisfactii sociale si asa mai departe. Toate acestea creeaza imaginea unui hacker dezumanizat, intr-o continua lupta cu societatea meschina care nu-l intelege si nu-l apreciaza la adevarat-i valoare. Dar oare chiar este asa? Eu il vad pe adevaratul hacker ca un om cult, cu idealuri bine definite in viata. Nu se izoleaza social si nu priveste cu superioritate. Ii place sa invete lucruri noi, sa creeze, sa lase ceva in urma sa. Duce o existenta linistita, este dezinteresat de aspectul material si nu incearca sa iasa in evidenta.
Nu stiu daca tot ce am scris pana acum a contribuit sau nu la clarificarea lucrurilor, dar mi se pare ceva de ordin moral sa facem diferenta dintre hackeri si crackeri si sa nu mai taram in mocirla denumirea adoptata de niste oameni avizi dupa cunoastere. Daca aveti ceva de adaugat/modificat, va rog lasati un comentariu.