In paravirtualizare, software-ul de virtualizare are rolul unui strat care multiplica accesul sistemelor de operare catre resursele fizice ale masinii pe care ruleaza (adica trimite mai multe mesaje simultan printr-un singur canal de comunicare), in loc sa emuleze in intregime hardware-ul.
Aceasta abordare are doua avantaje majore: in primul rand consuma mai putine resurse datorita cantitatii mici de cod. Daca va aduceti aminte, emularea hardware insera un strat intreg de emulare intre sistemul de operare oaspete si hardware-ul fizic; spre deosebire de acesta, layerul software folosit in paravirtualizare seamana mai mult cu un politist de la circulatie, lasand un OS oaspete sa acceseze resursele fizice si oprind toate celelalte OS-uri din a accesa aceleasi resurse in acelasi timp.
Al doilea avantaj al paravirtualizarii comparativ cu emularea hardware este ca cea dintai nu va limiteaza la driverele continute in software-ul de virtualizare; de fapt, paravirtualizarea nu contine niciun driver ci foloseste driverele dintr-unului din sisteme de operare oaspete, numit oaspete privilegiat. Asta ajuta la upgrade-ul hardware fizic ulterior instalarii sistemelor virtualizate chiar si daca nu exista drivere specializate (in cazul emularii hardware acest lucru era imposibil).
Desi pare ca paravirtualizarea ar fi principalul mod de a aborda problema exista un impediment; datorita faptului ca este un cod mic si ca multiplica accesul la hardware-ul de baza, paravirtualizarea are nevoie ca sistemele de operare oaspete sa fie modificate pentru a interactiona cu interfetele de paravirtualizare, ori acest lucru se poate realiza numai daca avem acces la codul sursa al sistemului oaspete. Acest acces este posibil pentru OS-uri Open Source ca Linux sau Solaris si este posibil doar pentru SO-urile Microsoft ce suporta Microsoft Source Code Access.
Un exemplu de paravirtualizare este un produs open source numit Xen, ce este sponsorizat de o companie numita XenSource. Xen este inclus in toate distributiile recente Linux de la Red Hat si Novell, insa este disponibil si pentru multe distributii ale comunitatii Linux precum Debian sau Ubuntu.
In articolul urmator, si ultimul din serie vom vorbi despre motivele pentru care din ce in ce mai multe companii aleg virtualizarea. Stiu ca am spus ca vom discuta acesta aspecte acum, insa legatura lor cu subiectul in cauza (paravirtualizarea) este doar tangentiala, asa ca este mai bine sa le dedicam un articol separat.