Un nou studiu publicat în Nature Astronomy dezvăluie că Jupiter, cea mai mare planetă din Sistemul Solar, a fost odată de două ori mai mare decât este în prezent și avea un câmp magnetic de 50 de ori mai puternic.
Cercetarea, condusă de Konstantin Batygin de la Caltech și Fred C. Adams de la Universitatea din Michigan, oferă perspective noi asupra formării și evoluției timpurii a gigantului gazos.
Pentru a reconstrui dimensiunile și câmpul magnetic ale lui Jupiter din trecut, oamenii de știință au analizat orbitele a două dintre cele mai mici și apropiate luni ale planetei: Amalthea și Thebe. Aceste sateliți, deși mai puțin cunoscuți, au păstrat informații valoroase despre starea primitivă a planetei. Prin aplicarea principiului conservării momentului cinetic, cercetătorii au estimat că, la aproximativ 3,8 milioane de ani după formarea primelor obiecte solide din Sistemul Solar, Jupiter avea un volum suficient pentru a conține peste 2.000 de planete de dimensiunea Pământului. În comparație, în prezent, Jupiter poate conține aproximativ 1.321 de Pământuri.
Această descoperire sugerează că Jupiter a suferit o contracție semnificativă în timpul evoluției sale, pierzând căldură și reducându-și dimensiunile. Procesul de răcire și contracție continuă și astăzi, cu o rată estimată de aproximativ 2 centimetri pe an, datorită mecanismului Kelvin-Helmholtz, care implică pierderea de energie prin radiație și scăderea presiunii interne.
Importanța acestei cercetări constă în faptul că oferă constrângeri precise pentru modelele viitoare de formare a planetelor, contribuind la o înțelegere mai profundă a modului în care s-a format nu doar Jupiter, ci întregul Sistem Solar. De asemenea, studiul evidențiază influența semnificativă pe care Jupiter a avut-o asupra arhitecturii sistemului nostru planetar, modelând orbitele altor planete și distribuția materialului în discul protoplanetar.