Dar placi video nu aveau. Larrabee urma sa fie prima generatie, si promitea o abordare cu totul originala. GPU-ul trebuia sa includa 32 de nuclee compatibile x86, sa fie realizat in procesul tehnologic de 45 nm, si sa ofere o putere de procesare de aproximativ 2 TFLOPS.
Fiecare nucleu urma sa aiba un pipeline de instructiuni scurt, cu acces rapid la memoria cache L1 si compatibilitate Hyper-Threading. Memoria cache L2 ar fi fost la comun, iar nucleele ar fi comunicat unul cu altul printr-un bus circular de 1024 bits. Si pentru inceputul lui 2008 suna bine.
Dar amanari succesive au impins proiectul pentru 2010, an in care specificatiile de mai sus nu mai erau la fel de promitatoare. Dar cum Intel avea mai multe modele in lucru, cu trecere rapida la 48 de nuclee si 32 nm, plus IGP-uri derivate, care trebuiau sa aduca performanta visata de mult timp in acest segment, lucrurile au mers inainte.
Insa in septembrie 2009 s-a intamplat ceva. Ceva ce Intel poate anticipase, dar nu controla, si probabil nici nu evaluase coret. AMD a lansat noua generatie de placi video, Radeon HD 5000. Iar modelul de top, HD 5870, depasea bine bariera de 2 TFLOPS (atingand 2.72 TFLOPS, chair si HD 5850 scotand 2.09 TFLOPS).
Larrabee ramanea in lucru, Intel multumindu-se fara coroana performantei din prima tentativa. Dar AMD a venit imediat si cu modelul dual GPU, Radeon HD 5970, care a urcat stacheta la 4.64 TFLOPS. Si se putea merge si mai sus, daca nu exista limitarea ATX. Astfel diferenta obtinuta cam ingropa viitorul Larrabee, cu luni bune inainte de lansarea sa.
Drept urmare Intel a anuntat acum ca va anula acest proiect, cel putin in prima sa apatitie. Larrabee va persista ca limbaj de programare pentru posibile viitoare GPU-uri x86. Si nu stim nimic ce se va alege cu versiunile integrate in procesor de Larrabee. Daca vor fi in continuare dezvoltate, sau vor fi inlocuite tacit cu revizii de GMA.