Am facut-o pentru ca voi sa nu trebuiasca sa o faceti. Glumesc, am facut-o din incapatanare si dintr-o ambitie personala prosteasca.
Asa ca ma proclam singur tembel, ca sa scutesc pe acei cativa indivizi care abia asteapta sa arunce cu mocirla in rubrica de comentarii. Revenind la subiect, anul acesta mi-am petrecut cele 2 saptamani ale concediului de vara in tara, cu masina, undeva in luna august.
Daca mai tineti minte, mi-am cumparat o masina pentru overlanding undeva in februarie, va voi povesti intr-un weekend si despre ea, dar dupa ce este gata. Da, masina respectiva inca nu este gata, e undeva la 90% completa si cu putin noroc in 2 saptamani ma duc sa o „ridic” de acasa. Conform calculelor mele din primavara, masina ar fi trebuit sa fie gata pana la concediu, dar nu a fost, asa ca am pornit in concediu cu un Suzuki Samurai din 1988. Puteam merge linistit cu un Passat, dar incapatanarea mea a fost sa demonstrez ca se poate merge in concediu si cu o masina care e putin mai in varsta decat mine. Daca am reusit? Da. Daca a fost obositor? Absolut! Mi-a trecut prin gand sa-i dau foc masinii de cateva ori? De chiar foarte multe daca e sa fiu sincer. Mi-am promis ca nu o sa o mai folosesc 1 an de zile? Da. A tinut aceasta promisiune? Nu, la 2 saptamani dupa concediu o harjoneam din nou pe ceva panta prin padure, unde de fapt ii este locul unui asemenea animal neimblanzit si nu pe asfalt.
Da…nu ne numim ArenaAuto, ci ArenaIT, dar avansul tehnologic al automobilelor se datoreaza tot industriei IT, iar fiind weekend m-am gandit sa schimbam putin subiectul, fara a neglija IT-ul.
Asa cum spuneam si in titlu, masina nu are aer conditionat. E conditionat doar de cate geamuri sunt deschise, nu are ABS, suspensie controlata electronic sau alte chestii de genul. Are servodirectie ce-i drept, 3 pedale si o manivela de „mestecat in benzina”, plus una de mestecat la tractiune: 2×4 sau 4×4.
Astfel, locatiile importante prin care am trecut au fost Viscri, Predeal, Jurilovca, Tulcea, Curtea de Arges, Transfagaran, Cluj, Breb, Sighetu Marmatiei, Cluj, Deva, Transalpina si inapoi la Cluj. In 14 zile aproximativ 3200 de km. Dupa 2 zile ajunsesem la Jurilovca si dupa 2 zile petrecute doar pe scaunul soferului si 40 de grade am fost absolut epuizat. Seara mainile aproape ca imi tremurau de la oboseala. Autostrada Soarelui, cei 200 de km in care peisajul pare ca sta pe loc au fost un test si o tortura psihica, asta in conditiile in care singurele masini pe care le depaseam erau tirurile, iar viteza mea de deplasare era undeva intre 90-100 de km la ora maxim. La 2 zile de la pornirea concediului eu deja regretam decizia de a ma inhama intr-un asemenea concediu cu o asemena masina, dar fapta era deja consumata.
Puteam linistit pana la plecarea catre Breb sa merg ca tot omul cu o masina normala, iar apoi spre Breb, Maramures sa ma pornesc cu Samuraiul, dar nu, eu tot Batman Batman. Maramures a fost un loc in care am putut beneficia de abilitatile masinii, deoarece sunt multe zone salbatice unde doar cu o masina capabila poti ajunge (sau cu Loganul). Ultimele 3 zile de concediu le-am petrecut pe drumul forestier de langa Transalpina, cunoscut sub nume de Drumul Regilor sau Strategica, unde a fost o tura de overlanding si din nou am avut nevoie de masina competenta in teren accidentat. Cu concediul ajuns la final, eu am avut nevoie de 2 zile ca sa ma recuperez. Ziua de luni a fost absolut oribila, mi-am citit mailurile urmaream ceasul sa se faca 17-18 sa ma duc sa ma culc, marti a fost ceva mai bine, iar de miercuri pot spune ca functionam inapoi in parametrii normali.
Ce am invatat dupa acest concediu? Cel mai important este sa apreciez aerul conditionat si ca un concediu pe repede-inainte nu se poate face cu orice masina. Va ramane o experienta interesanta, iar masinii inca nu i-am dat foc si nici nu cred ca o voi face vreodata.