Minerii erau prinsi la o adancime de 701 metri si nu ar fi putut fi salvati daca NASA n-ar fi conceput o capsula de salvare care sa poata patrunde in mina. Oamenii au stat in subteran inca din 5 August dar au fost descoperiti de abia 17 zile mai tarziu.
Pe la sfarsitul lui August, la cateva zile dupa descoperirea minerilor, NASA a detasat o echipa la locul incidentului. Echipa era formata din Clinton Cragg, inginer la NASA, Michael Duncan, doctor, James Polk, doctor si Al Holland, psiholog.
Cragg a inceput design-ul unei capsule de salvare care trebuia sa incapa printr-o gaura de dimensiunea unei roti de bicicleta. A rezultat o capsula lunga de aproape 4 metri si care cantareste 420 Kg. La dezvoltarea capsulei de salvare au participat 20 de ingineri NASA care si-au folosit cunostiintele dobandite de la design-ul navelor spatiale.
Capsula a fost construita in asa fel incat sa poata face fata frecarii cu peretii de piatra dar sa fie si sigura, in caz de accident. Pentru asta i-au montat o usa de evacuare rapida, un ceas si un sistem de comunicare cu exteriorul.
In final, toti cei 33 de barbati au fost scosi la lumina. Calatoria din subteran si pana la suprafata a durat, in medie, 20 de minute.