In primul rand AMD schimba acum complet nomenclatura. Cam devreme am putea spune. Data trecuta ATI a asteptat doua generatii prea mult, iar acum AMD face mutarea cu doua mai devreme decat era nevoie. Pentru ca putea folosi si HD 8000 si HD 9000, mai ales avand in vedere asemanarile cu HD 7000.
Acum insa, in loc de HD 7970 vom avea R9 280X. Ce inseamna aceasta schimbare care incearca sa intre in linie cu procesoarele AMD (dar care mai mult ne impinge spre nomenclatura nVidia)? Primul numar ar trebui sa reprezinte segmentul de piata (in acest caz 9 – high end). Al doilea generatia (2 – GCN 2.0). Iar ultimele doua-trei caractere (doua cifre, constante, si o litera de sufix) versiunea GPU-ului (80X – maxim). Desi cel mai probabil cifrele din coada se vor suprapune oarecum cu segmentul de piata, iar sufixul va sublinia mai corect varianta GPU-ului.
Alta noutate, mai putin laudabila, este debutul generatiei cu placile video mai cuminti, si nu cu varful de gama ca pana acum. Si asta pentru ca, din pacate, avem parte numai de redenumiri acum. Singurul GPU nou, Hawaii, realizat tot in procesul tehnologic de 28 nm de TSMC, mai intarzie cateva zile. Dar macar preturile au scazut cu aceasta redenumire.
Sa vedem si ce ne este rezervat pentru acest moment. Cel mai rapid model deja lansat de AMD este Radeon R9 280X. El este realizat in jurul batranului Tahiti, cu toate unitatile active: 2048 Stream Processors, 32 ROP-uri si 128 unitati de texturare. Insa cu frecvente ceva mai mici.
Astfel, GPU-ul pleaca de la 850 MHz si ajunge prin Boost la 1000 MHz, iar cei 3 GB memorie GDDR5 pe 384 bits se multumesc cu 6000 MHz. Si asa ar trebui sa dezvolte peste 4 TFLOPS, si sa consume 250 W. In rest, in afara de aspect, placa ar trebui sa fie geamana lui HD 7970. Pretul de 300 $ este vestea cu adevarat buna.
Mai jos regasim modelul Radeon R9 270X. Acesta are la baza un GPU Pitcairn, rebotezat drept Curacao, cu 1280 Stream Processors, 32 ROP-uri si 80 de unitati de texturare. Frecventa sa nominala este de 1000 MHz, prin Boost urca la 1050 MHz, iar memoria de 2 GB pe 256 bits are 5600 MHz. Rezulta o putere de procesare de 2.7 TFLOPS, si un TDP de 180 W. Si asta pentru 200 $.
Radeon R7 260X este un Bonaire de 896 Stream Processors, 16 ROP-uri si 56 unitati de texturare. Si are frecvente de 1100 MHz la GPU si 6500 MHz la cei 2 GB memorie GDDR5 pe 128 bits. Puterea de procesare ajunge aproape la 2 TFLOPS si TDP-ul nu ar trebui sa depaseasca 115 W. Asta la 140 $.
Si avem si doua modele OEM: Radeon R7 250 si R7 240. Ele au ambele la baza GPU-ul Oland. Prima are 384 Stream Processors, 8 ROP-uri si 24 unitati de texturare, plus frecvente de 1000 / 1050 / 4600 MHz (GPU / Boost / 1 GB GDDR5 pe 128 bits), dezvoltand 0.77 TFLOPS, consumand 65 W si costand 90 $.
Iar la coada clasamentului regasim modelul Radeon R7 240 cu al sau Oland putin limitat, la 320 Stream Processors, 8 ROP-uri si 20 unitati de texturare, si frecvente de 730 / 780 / 1800 MHz. Si mai are si 2 GB memorie, dar GDDR3 pe 128 bits. La un pret de 70 $.
Toate „noile” placi video de la AMD sunt compatibile DirectX 11.2, OpenGL 4.3, OpenCL 1.2, si stiu si de noul limbaj Mantle, mai apropiat de hardware si deci mai performant. Mai mult, sunetul ar trebui sa se auda mai bine, gratie tehnologiei TrueAudio (acum doar cu R7 260X), si am putea propulsa trei monitoare prin DVI / HDMI. Dar inca nu primim jocuri la pachet, probabil pentru a scapa AMD de stocurile vechii generatii.
Despre performanta nu prea avem ce sa discutam mult. Aceste placi se comporta similar modelelor pe care le inlocuiesc. Review-uri gasiti la AnandTech, HotHardware, TomsHardware, Guru3D si TechReport.
Acum nu ne ramane decat sa asteptam si ceva cu adevarat nou: Hawaii aka Radeon R9 290X.