Trecand peste piata imobiliara, unde Anglia inca este peste Romania (desi avand in vedere ultimele tendinte in domeniu ne apropiem vertiginos), poposim la alimente, unde preturile sunt mult mai mici (laptele de exemplu este la jumate ca aici). Cum este posibil va intrebati? Sa dea vaca acolo mai mult lapte? Sau sa nu manance, ca sa nu consume nimic? Ei bine nu.
Dar acolo mai sunt cateva elemente care reusesc sa stapaneasca preturile: concurenta si eficienta. Lucruri de care la noi nu prea s-a auzit. Dar la aceasta idee o sa revin ceva mai jos.
La fel de surprins am fost sa aflu ca si mobila, electronicele si mai toate produsele IT sunt mai ieftine acolo. Si desi acestea nu sunt produse local, totusi reusesc sa coste mai putin, in ciuda faptului ca urmeaza acelasi drum pana in casa omului. Oferta Ikea este cu 40% mai accesibila, de exemplu.
Si asa se naste fenomenul de cartel, care dainuieste in mai toate pietele romane. Ipoteza e simpla. Vanzatorii se inteleg tacit la un anumit nivel de pret, si nimeni nu scade mai mult, si s-a dus concurenta. In mod normal, astfel de masuri sunt ilegale. Si acum mai platesc din greu producatorii de memorii RAM, care au facut asa ceva in urma cu cativa ani. Insa la noi nu prea are cine sa sesizeze si sa sanctioneze astfel de comportament ilegal.
De ce sa se chinuie importatorul sa faca toata treaba si sa fie sistemul mai eficient? Nu mai bine lasa pe altii sa manance si ei o paine? Majoritatea importatorilor nici nu vor sa auda de persoane fizice. Si nu e vorba de deranj, ca ma duc la ei, le dau banii si-mi aduc produsul. „Ne pare rau, lucram doar cu firme” este raspunsul obisnuit. Iar marile firme cu care lucreaza, magazinele online, se duc si cumpara tot cate o componenta, aia pe care o doream eu, dar ma mai taxeaza in plus 5 – 10 % ca s-au dus ei la depozit si mi-au adus-o la sediul lor. Va dati seama ce indispensabili sunt.
In afara importatorul face totul, ceea ce se traduce in preturi mai mici pentru noi (ma rog, ei). Sunt mai eficienti, si chiar isi permit sa negocieze direct cu producatorul sub pretul oficial. Dar noi avem intermediari. Pentru fiecare drum, alta firma: de la producator la importator este transportorul, apoi vine importatorul, apoi magazinul, dupa care se mai insereaza si o firma de livrare. Si asa cumperi un lucru si ajungi sa platesti in cinci parti.
In concluzie, ca sa parafrazez un anumit personaj autohton, „Traim in Romania, si asta ne” mananca toti banii. Eu voi incerca sa las cat mai putini bani in aceasta tara pe viitor. Tot ce o sa pot, o sa-mi cumpar din afara (ceea ce va fi din ce in ce mai usor cu liberalizarea pietelor), unde promotia e promotie, si nu se aplica doar la produsele care nu sunt pe stoc, cum se intampla mult prea frecvent la magazinele noastre virtuale (si promotiile sunt tot virtuale).