Și nu mă refer la modul de încărcare al telefoanelor OnePlus, ci la viteza navelor spațiale din serialul Star Trek. Sau din serialele, pentru că sunt mai multe.
Fanii seriei știu că Zephrane Cochrane este cel care a făcut primul zbor la viteză Warp, fapt care a condus și la primul contact cu o civilizație extraterestră – vulcanienii.
O echipă de oameni de știință care lucrează cu DARPA, inclusiv pionierul unității warp Dr. Harold G „Sonny” White, ar putea să ne fi condus cu un pas mai aproape de acea realitate cu anunțul că au descoperit o bula de deformare a spațiului, lucrul fundamental necesar, pentru călătoria mai rapidă decât lumina din lumea Star Trek.
Poate părea prea SF, dar țineți cont că folosint tehnologia actuală nu vom putea face drumuri prea lungi prin spațiu. Ca să vă faceți o idee, Voyager 1, obiectul creat de oameni care a ajuns cel mai departe de Pământ, ar avea nevoie de mai mult de 73 de milenii pentru a ajunge la cea mai apropiată stea de soarele nostru, Proxima Centauri. Asta, pentru că viteza sa actuală de peste 38.000 mph atât ar permite.
Ce este un balon warp?
Aceasta este o noțiune destul de complicată care implică o mulțime de matematică, dar la nivelul său cel mai de bază, un balon warp este un pic de spațiu care este contractat în față și extins în spate. Contracția/expansiunea împinge teoretic bula și conținutul său, înainte cu viteze care depășesc viteza luminii, fără a încălca vreodată legile fizicii: nu călătorești din punct de vedere tehnic mai repede decât lumina, navighezi într-o bula de spațiu condensat.
Bulele warp sunt, de asemenea, importante, deoarece elimină o problemă majoră a călătoriei mai rapide decât lumina: dilatarea timpului. Să presupunem că ai reușit să călătorești mai repede decât lumina: orice altceva în afara navei tale s-ar accelera, ceea ce înseamnă că turul de trei ore pe care l-ai făcut pe o planetă frumoasă, tropicală, ar fi putut echivala cu ani de timp care trec pe Terra. Mai simplu spus, dacă intenționați să vă mișcați mai repede decât lumina respectând legile cunoscute ale fizicii, ar fi bine să vă luați la revedere de la tot ceea ce ați iubit vreodată înainte de a pleca.
Bulele warp au fost mult timp domeniul science fiction-ului, până când fizicianul teoretician Miguel Alcubierre a venit și a teoretizat propulsia sa de warp de la Alcubierre în 1994, care a menținut relativitatea generală, permițând în același timp călătorii mai rapide decât lumina. Cheia pe care s-a sprijinit era un câmp de densitate energetică care era configurabil într-o bulă de vid care ar face ca orice în interiorul său să aibă masă negativă.
Din păcate, cantitatea de energie necesară pentru a exploata o unitate Alcubierre a făcut-o imposibilă, până în 2012, când Dr. White a propus modificări la matematica și forma ambarcațiunii menite să creeze câmpul, ceea ce a redus energia necesară de la „imposibil” la o putere. sursă de dimensiunea navei spațiale Voyager 1. De atunci, dezvoltarea unei bule warp reale sau a unui impuls Alcubierre a continuat să fie un vis îndepărtat.
Descoperirea unei bule warp
În 2021 Dr. White, a cărui lucrare din 2012 a fost scrisă în timp ce lucra la NASA ca Advanced Propulsion Theme Lead, face cercetări finanțate de DARPA asupra obiectelor numite cavități Casimir. Aceste cavități sunt formate din două plăci paralele cu un stâlp care trece între ele. Aceste lucruri sunt mici – doar microni în dimensiune – și fac ceva cu adevărat interesant: creează un vid negativ între plăci atunci când sunt expuse la un vid obișnuit.
Aceste utilizări ar putea include lucruri uimitoare, cum ar fi bateriile bazate pe ceea ce Dr. White numește „celule solare cuantice cu vid”, care nu ar rămâne niciodată fără energie. Produsele de telecomunicații care folosesc unde longitudinale nederanjate de clădiri sau bariere naturale ar putea fi o utilizare potențială, la fel ca și fotosenzorii care nu suferă de aberații cromatice, deoarece simt toate elementele spectrului EM în mod uniform.
Lăsând la o parte potențialele aplicații, testarea acelor cavități a condus la o descoperire interesantă: un câmp de energie în vid negativ care arăta exact ca o felie bidimensională a unei bule de urzeală Alcubierre.
După ce a făcut deja toate calculele și a colectat toate datele care au fost generate de experimentul cu versiunea 2D a bulei pe care echipa a observat-o, următorul pas logic a fost să ia acele date și să schimbe forma obiectului din centru.
După ce a rulat simulări cu forma modificată, matematica doar a adăugat, a spus dr. White. „Am făcut o analiză intenționată folosind [forma navei warp] și wow – hei, asta se potrivea cu cerințele metrice Alcubierre.”
După ce vom avea și primele teste, vom avea ocazia să vedem dacă vulcanienii sunt pe fază. Repetați după mine: dif-tor heh smusma.
Sursa: techrepublic.com