Cei de la The New York Times au analizat datele de pe piață și au ajuns la o concluzie simplă, dar complicată.Aceștia sunt de părere că mașinile electrice ar putea ajunge, până la finalul acestui an, la aceleași prețuri ca cele cu combustie internă. Pe lângă subvențiile guvernamentale, sunt ajutate de ieftinirea materiilor prime și de creșterea ofertei pe acest segment, care permit producții tot mai mari și prețuri mai scăzute.
Analiza pornește de la ieftinirea litiului, care este folosit la construcția bateriilor mașinilor electrice, dar are în vedere și trendul, tot mai vizibil, din piața auto, cel de reducere al prețurilor de vânzare.
De exemplu, versiunea 100% electrică a crossoverului Equinox de la G.M. (foto) va pleca de la aproximativ 30.000 de dolari când va fi disponibil în această toamnă, conform companiei, acest lucru însemnând că este cu doar 3.400 de dolari mai scump decât cel mai ieftin Equinox alimentat cu benzină. Această sumă este calculată fără a ține cont de stimulentele guvernamentale (precum Rabla în România), care fac ca în final, clientul să plătească mult mai puțin. NY Times mai arată că o mașină electrică are nevoie de mai puțină întreținere, iar energia electrică pentru a o alimenta costă mai puțin decât benzina, însă este nevoie și de dezvoltarea infrastructurii de stații de încărcare.
Acum, chiar dacă aceste prețuri sunt tot mai accesibile populației generale, suntem departe de momentul în care EV va deveni majoritar în parcurile auto de la noi, sau de oriunde. Bine, lăsăm deoparte situația Norvegiei, unde peste 78% din mașini sunt deja electrice. Acolo este altă mâncare de pește – e de ton sau de somon. 🙂
Principala problemă care mă face să scriu asta este legată de lipsa unei coeziuni a industriei auto. În momentul de față se marșează pe cele electrice, dar BMW, spre exemplu, are planuri mari cu privire la combustia pe hidrogen. Anul trecut am mers în Bavaria, într-un mic orășel de pe lângă Munchen, iar una dintre fabricile producătorului german era dedicată complet acestui tip de motoare.
Al doilea motiv pentru care spun asta este infrastructura energetică a tărilor, care nu poate susține atâtea puncte de încărcare simultan. Bine, poate, dar cu multe investiții, pe care nu le văd posibile peste tot și în orice condiții. Gândiți-vă cum sar siguranțele vara, când consumul este mare de la aer condiționat și hidrofoare, apăi când va veni și rândul mașinilor să fie puse în prize! Oricum, în lume nu este dezvoltată o rețea de încărcare destul de bine pusă la punct, deci momentan am scăpat de grija aceasta…
Al treilea motiv ține de reticența la nou și de lipsa unei educații ecologice, în majoritatea țărilor. De câte ori nu ați auzit persoane de prin jurul vostru, pe când vă analizau mașina, spunând că e un moft cutia automată sau clima trizonă? Eu i-am auzit și pe unii din alte țări, care îmi explicau că nu am nevoie de un anumit tip de motorizare, că era mai bine să fi ales altceva, că știu ei mai bine… Ar mai fi de discutat și despre schimbarea stilului de condus, care ține tot de educație. Nu este ușor să treci de la planificarea unui drum unde oprești 10 minute pentru alimentare și pauză de dezmorțire, la una în care ai de făcut trei sau patru astfel de opriri, în locații bine definite, cu timp de staționare mult mai lung. Și aici discutăm despre deplasarea până pe litoralul croat, să zicem, nu de drumuri excesiv de lungi.
Poate cel mai important motiv este cel legat de autonomia modelelor EV. Deși apar tot mai des mașini care oferă o rază de deplasare ridicată – vezi VW sau Tesla – majoritatea celor accesibile populației sunt cele care pot fi folosite aproape exclusiv în oraș, sau prin prejur, cel mult. Pentru că da, deși prețurile scad, nu toată lumea își permite să plătească de la 30.000 euro în sus pentru o mașină, oricare ar fi tipul ei! Adițional, aici vedeți ce am scris despre infrastructură.