Știrea este deja veche, iar Gabriel a publicat-o aici, așa că nu voi dezbate conținutul ei – cum că Dacia nu va produce modele full-electric decât când va fi musai, vorba ardeleanului. Mai degrabă, voi explica afirmația din titlu.
Să începem cu începutul…
Istoria uzinei începe în anul 1943, în apropierea localității Colibași, situată la 12 km Nord de orașul Pitești, iar la îmnceput, se produceau acolo motoare și echipamente pentru avioanele produse la uzina IAR de la Brașov. În 1952, uzina se specializează în domeniul fabricației de piese pentru autocamioane și tractoare, iar în 1963, întreprinderea, cunoscută la început sub numele de «Uzinele Vasile Tudose», devine Uzina de Piese Auto Colibași (UPAC).
În 1965, autoritățile române iau decizia de a dezvolta o industrie auto națională. Soluția aleasă este cea a producției de automobile sub licență, dată fiind lipsa experienței românești în acest domeniu. Sunt contactate mai multe companii occidentale, printre care Renault, care câștigă licitația organizată de guvernul de la București cu un model aflat la acea vreme în stadiul de proiect : Renault 12.
Fast-forward la sfârșitul anilor ’90, când, după negocieri îndelungate este încheiat un nou acord între Dacia și Renault. Contractul este semnat la București în data de 2 Iulie 1999 și prevede industrializarea sub marca Dacia, la orizontul anului 2004, a unui vehicul de aproximativ 6 000 de dolari (viitorul Logan), destinat piețelor emergente. Renault Group cumpără 51% din acțiunile Dacia pentru 50 milioane USD și se angajează să facă investiții de 219 milioane USD până în 2003.
Restul este istorie cumva, știm ce a urmat… Doar că, ar mai fi ceva de amintit în acest context: Volkswagen a preluat marka Skoda, în 1991. Și acolo se cunoaște traseul, nu insist asupra lui, dar țin să vă aduc aminte că, prin anii 2000 era în voga un model VW – Phaeton. În același timp, managerii de la compania-mamă au decis să producă un model mai ieftin, dar de dimensiuni și cu dotări oarecum similare, sub brandul Skoda – Superb. Rezultatul a fost că modelul VW a fost scos din producție în 2016, pentru că era ”canibalizat” de ”verișorul” din Cehia! Dacă rețin minte eu bine, chiar în acele momente, managerii Dacia spuneau clar că nu vom vedea ceva similar și în relația lui cu Renault…
Electrificarea costă
De asemenea, să nu uităm că electrificarea este un subiect pe cât de actual și la modă, pe atât de scumpă este… Iar costurile majore nu vin din R&D, unde Dacia ar putea beneficia de rezultatele cercetărilor Renault, ci din retehnologizarea uzinelor producătoare, indiferent de locația lor – Maroc sau România. Ar fi un efort financiar uriaș, pentru care francezii nu cred că au o garanție de reușită, mai ales că ar presupune o diminuare a volumelor existente, pentru că fabricile nu ar putea produce în același timp în care ar fi re-echipate. Spre deosebire de alte firme, Dacia nu are foarte multe facilități de producție, care să poată prelua modelele dintr-o altă zonă, cât timp acele linii de producție suferă modificări. Drept dovadă, Spring se produce în China, nu în vreo fabrică Dacia/Renault…
Mai mult decât atât, costurile s-ar reflecta imediat și în prețul de retail al modelelor Dacia, iar asta s-ar traduce printr-o scădere a vânzărilor și o repoziționare a brandului pe piață. Cum lumea cunoaște marca drept una de buget, orice variație de la așa ceva este riscantă. Plus că, să fim sinceri, dacă ar fi să aleagă, consumatorii ar opta pentru un brand deja cu vechime în domeniu, dacă sunt la același preț!
Mai mult ca sigur, pe când se va ieftini tehnologie, Dacia va primi de la Renault opțiunile electrice de pe modele mai vechi ale lor. Pratic, la fel se (cam) întâmplă și azi, cu modelele pe benzină/motorină/hybrid.
Brand awarness
Un aspect important de luat în calcul, după cum am scris mai sus, este poziționarea mărcii Dacia pe piața auto. Renault nu mai vrea să producă modele ieftine iar Dacia nu trebuie să canibalizeze compania-mamă. Investițiile de până acum au creat o anumită imagine de brand (excepție fiind România, unde să ai Dacie e semn de sărăcie, conform cutumei generale), care nu se poate schimba ușor și fără investiții majore. Pe scurt, lumea știe că mașinile produse la Pitești sau în Maroc sunt unele ieftine și fiabile, pentru categoria lor și de aceea le cumpără. Parte din succesul brandului este dat chiar de acest aspect.
Cerințele pieței
Cea mai simplă variantă de răspuns la întrebarea de ce nu merge Dacia pe modele EV este chiar acesta: Piața (încă) mai cere modele pe benzină, pe motorină sau hybrid. Prin urmare, atât timp cât marile branduri se reorientează spre electrice sau pe modele cu hidrogen, rămâne o felie destul de mare pentru cei care mai produc modele propulsate de combustibil clasic. OK, felia s-a micșorat, pentru că mulți optează pentru EV, dar tot rămân destui care vor un motor clasic. Iar Dacia este aici să satisfacă aceste nevoi și să capitalizeze profitul de pe urma lor… 🙂