Poate era mai interesant articolul săptămâna trecută, dar azi este ziua dedicată rubricii de opinii nepopulare. 🙂
Ministerul Finanţelor a publicat marţi Proiectul de lege privind unele măsuri fiscal bugetare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a României pe termen lung. Bine, aceasta este formularea oficială, pentru că, în realitate, Proiectul de lege prevede (supra)taxarea mediului privat pentru a acoperi deficitul bugetar realizat de guvernele noastre, indiferent de culoarea politică. 🙁
Dintre toate măsurile de acolo, voi discuta despre una singură, despre care am mai discutat aici și aici, deci nu este nouă pentru voi. În plus, nu ascundem faptul că trei dintre noi – eu, Darius și Alex – suntem direct afectați de o asemenea măsură.
Dar hai să începem cu începutul. Acest tip de deducere există de multă vreme, iar procedurile au fost modificare de câteva ori până acum. Motivul inițial a fost retenția personalului din zona de creație de software în România, personal care migra în mare parte în străinătate la începutul anilor 2000, ceea ce punea mari probleme firmelor locale sau multinaționale de la noi. Dacă la început erau scutiți de impozit doar angajații din mediul privat, absolvenți ai ciclurilor superioare ale anumitor specializări, s-a ajuns acum ca toți programatorii și inginerii de software, fie ei studenți încă, sau absolvenți (indiferent de specialitate) din mediul privat și cel bugetar, să beneficieze de el. Ironia sorții face ca actuala coaliție să fi modificat taman anul acesta prevederile ordinului de ministru inițial, prin introducerea angajaților de la stat pe lista de scutire. Va fi interesant cum vor explica aceste jocuri de-a șoarecele și pisica cu proprii slujbași. 🙂
După cum spuneam încă din titlu, nu cred că, pentru majoritatea IT-iștilor se pune problema de a rămâne sau de a pleca din țară din cauza pierderii acestei scutiri, mai ales că majoritatea firmelor au analizat deja impactul acestei măsuri și au anunțat (cel puțin intern) că vor prelua, măcar parțial, această nouă povară fiscală. Mai pe românește, pe cei din această industrie e posibil să nu îi afecteze financiar prea mult măsura, dar cu siguranță le displace total.
Primul motiv pentru care spun asta ține de istoricul statului român în ceea ce privește administrarea banului public. Din păcate pentru noi, guvernele – indiferent de partidele care îl formau – ne-au demonstrat de nenumărate ori că nu știu să investească banii colectați de la societate. Prin urmare, deși avem taxe și accize la benzină, viniete de drum și taxe de pod, abia anul acesta vom ajunge la 1000 km de autostradă! Iar dintre aceștia, destui sunt în reparații sau în stare proastă, chiar de după inaugurare, iar nicio autostradă nu leagă de la un cap la altul țara…
În cazul de față, banii pe care îi estimează a fi colectați așa, vor merge către plata salariilor de la stat, pentru acoperirea împrumuturilor luate cu același scop și pentru a prelungi ineficiența administrativă și fiscală a aparatului administrativ! Practic, prea puțini lei de aici vor merge către construcția de spitale, școli, drumuri sau către educație și sport. Asta în cazul fericit, pentru că există extrem de multe șanse ca niciun ban să nu meargă acolo.
Unde mai pui că nici la capitolul colectare nu stăm prea bine, indiferent că discutăm despre taxe din salarii sau TVA! Iar măsura poate face firmele mici să plătească la negru angajații, pentru că istoria ne arată că acolo ajunge când suprataxăm cetățenii și antreprenorii! Ba mai mult, este posibil ca unii dintre IT-iști să plece din țară sau ca viitorii studenți să nu mai fie interesați de domeniul acesta. Rezultatul va fi doar unul singur – industria IT va avea de suferit, posturi vor dispărea din organigrame, iar colectarea bugetară va fi cel mult la nivelul actual, dacă nu mai mică!!!
Poate cel mai deranjant pentru cei afectați este faptul că bugetul a fost dat în gard de guvernanți, dar prima măsură – și cea mai logică financiar – pe care ar fi putut să o ia este ignorată total: eficientizarea aparatului și administrației centrale si locale. Asta ar presupune digitalizarea instituțiilor, interconectarea bazelor de date, pentru a identifica mai eficient și ușor evazioniștii sau pe cei cu venituri care nu pot fi explicate și facilitarea plăților pe care mediul privat le are de făcut. Din păcate, măsurile vin la pachet cu ceva cu care statul nu se identifică – reducerea de personal bugetar! Iar cum acolo sunt mulți înrudiți sau, pur și simplu, datori unii altora pentru niște sinecuri sigure, bine plătite și inutile pentru noi, nu vor putea face asta…
Guvernele pot cădea pradă presiunilor politice și pot aloca fonduri în funcție de interesele pe termen scurt sau de ciclurile electorale, ca în acest caz. Acest lucru poate duce la decizii financiare nepotrivite și la subfinanțarea unor proiecte cu impact semnificativ pe termen lung și la pierderi fiscale incomparabil mai mari decât banii aduși acum la buget.
În concluzie, impozitarea salariilor din IT poate fi o sursă importantă de venituri pentru guverne, dar această abordare poate deveni problematică atunci când banii adunați nu sunt cheltuiți în mod eficient și strategic. Este esențial ca guvernele să își revizuiască prioritățile și să aloce acești bani pentru proiecte și inițiative care aduc beneficii reale societății și sprijină dezvoltarea durabilă. O abordare mai responsabilă și transparentă a cheltuirii fondurilor poate contribui la crearea unei economii mai echitabile și prospere pentru toți cetățenii.
Sunt curios și de părerea voastră, așa că rubrica de comentarii vă aparține.
PS: Știu că măsura de impozitare se aplică pentru salariile brute peste 10.000 lei, dar asta înseamnă 80% din angajați. De aceea mă refer la renunțarea la facilitate, în articol.