În contextul economic actual, când România se confruntă cu provocări bugetare majore și deficit crescut, este momentul să discutăm despre prioritățile reale ale investițiilor publice.
Deși programele Rabla și Casa Verde au câștigat popularitate printre români, consider că o suspendare temporară a acestora ar putea elibera resurse financiare cruciale pentru investiții în infrastructura de bază a țării.
Această poziție poate părea controversată într-o eră în care sustenabilitatea ecologică este pe agenda politică globală, dar realitatea economică românească necesită decizii pragmatice și realistice despre alocarea fondurilor publice.
Înainte de a începe cu punctele pe care îmi structurez opinia, să începem cu începutul. Ideea editorialului mi-a venit după ce am citit comentariile de la articolul de vineri. Cum suspendarea nu este o certitudine, deși eu cred cu tărie că se va ajunge acolo, ce scriu mai jos sunt doar chestiuni ipotetice în cazul în care Guvernul va face acest anunț.
Pe de altă parte, sunt beneficiar de program Casa Verde, la fel ca și Darius. Am scris despre experiențele noastre aici și aici. Așa că nu voi fi ipocrit să declar că nu înțeleg utilitatea acestor programe, doar că nu le consider oportune în condițiile bugetare de acum. Apropo, avem în plan să aplic pentru panouri pentru casa de la țară a părinților mei și a soacrei, iar cel târziu la anul să cumpărăm o mașină EV prin Rabla Plus. 🙂
De ce aceste programe au devenit o povară pentru bugetul de stat
Programul Rabla, lansat în 2005, a început ca o inițiativă pentru înnoirea parcului auto național și reducerea poluării. Prima de casare se menține la 7.000 lei, respectiv 10.000 lei în cazul predării a două autovehicule uzate, iar de-a lungul anilor, sute de mii de români au beneficiat de aceste stimulente financiare.
Programul Casa Verde, prin componentele sale fotovoltaice, a cunoscut o explozie a cererii. Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) intenționează să aloce un buget record de 2,2 miliarde de lei pentru programul Casa Verde Fotovoltaice în 2025. Doar în 2024, fondurile din prima etapă s-au epuizat în mai puțin de 3 minute, demonstrând o cerere uriașă care depășește capacitatea bugetară.
Problema fundamentală este că aceste programe au devenit victime ale propriului succes. Cererea exponențială transformă aceste măsuri din stimulente ocazionale în adevărate găuri negre bugetare. Pentru 2025, doar programul Casa Verde solicită 2,2 miliarde lei, în timp ce programul Rabla necesită fonduri suplimentare de sute de milioane lei anual.
Impactul cumulat asupra bugetului de stat devine nesustenabil într-un context în care România are nevoie urgentă de investiții în infrastructura de bază, în sistemul sanitar și în educație. Aceste programe, deși benefice pentru anumite categorii de cetățeni, nu adresează necesitățile structurale ale țării.
Ce este mai trist este că nu s-au dezvoltat industrii pe orizontală pentru aceste programe. OK, avem cele două fabrici mari de automobile – de la Pitești și Craiova – și câteva firme de montatori de panouri, dar avem fabrici de producție a panourilor, invertoarelor sau a bateriilor de stocare. La Rabla stăm ceva mai bine, pentru că Dacia și Ford vând majoritatea mașinilor din cele două programe auto, dar să nu uităm că la EV Tesla venea tare din spate, iar Spring-ul este produs și importat din… China!
Comparații care pun în perspectivă prioritățile naționale
Pentru a înțelege magnitudinea acestor cheltuieli, să facem câteva comparații edificatoare. Bugetul combinat al programelor Rabla și Casa Verde pentru doi ani consecutivi (aproximativ 5 miliarde lei) ar putea finanța:
- Infrastructura de transport: Cu acești bani s-ar putea construi aproximativ 100-120 de kilometri de autostradă, echivalentul conexiunii dintre două orașe majore. În contextul în care România are una dintre cele mai deficitare rețele de autostrăzi din Europa, această prioritizare pare evident superioară subvențiilor pentru mașini și panouri solare.
- Sistemul sanitar: Aceeași sumă ar putea construi 8-10 spitale regionale moderne, complet echipate, sau ar putea renova și moderniza peste 50 de spitale existente la standarde europene. Având în vedere criza din sistemul sanitar românesc, această alocare ar salva efectiv vieți omenești.
- Educație și cercetare: Fondurile ar putea construi 15-20 de campusuri universitare moderne sau ar putea finanța programe de cercetare și dezvoltare pe termen lung, investiții cu impact direct asupra competitivității economice naționale.
Aceste comparații nu sunt doar exerciții teoretice, ci reflectă alegeri reale de politici publice. Fiecare leu cheltuit pe subvenții pentru bunuri de consum este un leu care nu se investește în infrastructura care ar putea genera creștere economică pe termen lung și ar putea beneficia întreaga populație, nu doar pe cei care își permit să cumpere mașini noi sau panouri solare.
Necesitatea unei abordări holistice pentru reducerea cheltuielilor publice
Da, știu, pentru un asemenea subiect fierbinte, cuvinte de genul celor de mai sus pot fi considerate nepotrivite, dar rămâneți până la final, vă rog.
Suspendarea temporară a programelor Rabla și Casa Verde nu ar trebui să fie o măsură izolată, ci parte dintr-o strategie mai largă, mai complexă și mai bună de optimizare a cheltuielilor publice. România are nevoie de o reformă structurală a sectorului bugetar care să includă reduceri inteligente de personal și salarii în anumite sectoare supradimensionate.
Sectorul bugetar românesc s-a extins considerabil în ultimii ani, cu posturi create adesea din considerente politice mai degrabă decât din necesități administrative reale. O analiză obiectivă ar identifica rapid departamente și instituții unde se poate face economie substanțială fără a afecta calitatea serviciilor publice.
Nu susțin doar reduceri fără cap, ci optimizări bazate pe analize de eficiență și productivitate. Multe instituții publice funcționează cu personal redundant sau cu structuri administrative supradimensionate care absorb resurse fără a genera valoare proporțională pentru cetățeni. Cât timp am fost consilier local, am încercat fără succes să conving primarul ca în locul unei casierițe care se pensiona să achiziționăm un soft pentru plata online a taxelor locale (putea fi și simpla înrolare în sistemul ghișeul.ro) și un infochioșc pentru a interacționa cu contribuabilii. Nu de alta, dar aveam deja o casieriță, deci nu am văzut rostul pentru încă una la o populație de 10.000 de locuitori și cam o treime de case.
Reforma salariilor din sectorul bugetar ar trebui să urmeze principii meritocratice clare, cu diferențieri bazate pe performanță și responsabilitate, nu pe vechime sau afiliații politice. Aceasta ar genera nu doar economii bugetare, ci și creșterea calității administrației publice.
Concluzie: Realismul economic versus popularitatea politică
Recunosc că această poziție nu va fi populară. Programele Rabla și Casa Verde au beneficiari vizibili și vocali, care vor protesta împotriva oricărei suspendări. Însă responsabilitatea față de viitorul economic al țării impune decizii dificile și uneori nepopulare. Altfel spus, câteodată e nevoie să îți fie și rău ca să ajungi să îți fie bine!
Suspendarea temporară a acestor programe nu înseamnă abandonarea definitivă a obiectivelor de mediu sau a modernizării parcului auto. Înseamnă recunoașterea faptului că România nu își poate permite luxul de a subvenționa bunuri de consum în timp ce infrastructura de bază se deteriorează și serviciile publice esențiale sunt subfinanțate.
Economia realizată ar putea fi redirecționată către investiții cu impact multiplicator în economie: autostrăzi care facilitează comerțul, spitale care îmbunătățesc calitatea vieții, programe educaționale care pregătesc forța de muncă pentru viitor. Acestea sunt investițiile care construiesc cu adevărat o țară modernă și competitivă.
România are nevoie de lideri politici care să aleagă realismul economic în locul popularității pe termen scurt. Doar așa putem construi fundația solidă pentru prosperitatea pe termen lung a tuturor românilor, nu doar a celor care își permit să acceseze subvențiile actuale.
PS: Știu, suspendarea acestor programe pe ultima sută de metri va avea și efecte negative – companii care vor rămâne cu stocuri de materiale sau mașini, creșterea numărului de mașini vechi (care oricum sunt multe) și păgubirea unor cetățeni care au dat deja avans pentru mașini noi. Tocmai de aceea, dacă aș fi eu la butoane, aș suspenda într-adevăr programele, dar aș permite celor cu avans dat să beneficieze de ele.
*Photo credit: RomaniaTV