Organele fiind structuri tridimensionale, necesita o schela pe care sa creasca. Aceasta trebuie sa fie foarte subtire, pentru a nu deranja arhitectura organului, si biocompatibila, pentru a nu declansa procesul de rejet.
Cercetatorii au folosit un laser pulsat, pentru a determina un proces de polimerizare intr-un material fotopolimerizabil biodegradabil. Datorita proprietatilor laserului, se pot obtine structuri polimerice cu grosimi de doar 700 nm (nanometri), deci suficient de subtiri, si biodegradabile, deci folosibile ca hrana de celulele culturii de organ (complet biocompatibile).
Totodata, laserul folosit este foarte ieftin, putand aduce aceste organe de schimb la indemana tuturor.