Poate mai țineți minte că, acum un an, am scris o opinie nepopulară cu privire la Revolut. Am primit câteva reproșuri, unele mai vehemente, am primit și câteva opinii în linie cu ce am spus atunci, dar important e că nu am renunțat la cont. În continuare sunt utilizator de Revolut, deși folosesc și Salt în paralel (detalii aici), în timp ce plățile cu contul meu personal, de la UniCredit, îl țin doar pentru alimentarea celorlalte.
Ei bine, ieri am ieșit la masă în oraș, la o terasă din Piața Unirii, pentru că oricum eram în zonă, mi se făcuse foame, dar avem și un articol de predat. Prin urmare, în loc să conduc 30 de minute, să mai pierd zece cu încălzit masa, am ales varianta de mai sus.
Toate bune și frumoase, am comandat, am mâncat, am terminat și cu articolul (vedeți voi care, după poză, mai spre final de lună 😉 ), iar la final am cerut nota. Pentru că nu am (aproape) niciodată cash la mine, am verificat cât mai am pe cardul Revolut, apoi am efectuat plata. Chelnerul mi-a mulțumit și mi-a promis că îmi aduce chitanța în câteva minute, că a rămas fără hârtie, dar i-am mulțumit și i-am spus că mă grăbesc să plec și nu am nevoie de ea. Cum mi-a sunat aproape în același timp telefonul celălalt, pentru că mă căuta curierul, nu am băgat de seamă notificarea din aplicație.
Ajuns acasă, am remarcat că Revolut îmi spusese că nu am destui bani în cont – lipseau 2 lei, pentru că am ales să las bacșișul pe tot cu card! Nu știu dacă ați urmărit articolele mele, că am mai scris asta, așa că mai zic o dată – nu stau în oraș, ci la 12 km de Timișoara.
Cu toate astea, m-am pregătit să merg înapoi, pentru că nu îmi place să rămân dator și pentru că bănuiam că suma va fi imputată chelnerului, care părea un student cu job de vară… OK, nu era o sumă mare, 124 lei, dar totuși, culpa era comună, el nu a fost atent, eu nu verificasem.
Când mă pregăteam să urc în mașină, m-am gândit să încerc să dau de cei de la terasă, să le explic situația și să le cer un cont unde să fac plata. Zis și făcut, doar că ei nu pot face asta, mi-au spus. Așa că le-am propus cea mai simplă alternativă – le-am cerut să vorbesc cu tânărul care mă servise, căruia i-am cerut contul de Revolut – chiar avea! – și i-am trimis banii, urmând ca el să facă plata prin POS!
Așa că, dacă tot am scris de rău, am zis să scriu și de bine de Revolut!
PS: Și la bărbier, unde nu au POS, am putut să plătesc tot prin Revolut, în contul lor! Nota bene! 🙂