Din sistemul nostru solar Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun sunt planete gazoase. Iar NASA a trimis deja trei nave spațiale în atmosfera unor astfel de planete.
Două dintre ele, Galileo și Cassini, se aflau la sfârșitul misiunilor lor când și-au întâlnit soarta în atmosferele lui Jupiter și, respectiv, Saturn. Dar nava Galileo a avut un pasager la bord – o sondă concepută special pentru a rezista intrării într-o atmosferă gigantică de gaz.
Agenția spațială americnă a pierdut contactul cu sonda Galileo după aproximativ o oră, când ajunsese la 150 de kilometri în atmosfera lui Jupiter. Oamenii de știință nu sunt siguri cât de departe a ajuns sonda înainte de a fi distrusă de presiunile și temperaturile ridicate ale gigantului gazos. Este posibil să nici nu aflăm vreodată asta.
Dar am putea, într-o zi, să trimitem o navă spațială mai adânc într-un gigant gazos, cum ar fi Jupiter sau Saturn? Având în vedere că aceste enorme planete ar putea să nu aibă o suprafață solidă pe care să se prăbușească, ar putea o navă spațială să zboare printr-un astfel de corp spațial?
Potrivit lui Leigh Fletcher, profesor asociat de științe planetare la Universitatea din Leicester din Regatul Unit, răspunsul scurt este „nu”.
Problema cu încercarea de a zbura printr-un gigant gazos este că „densitatea, presiunea și temperatura cresc la nivele atât de enorme, încât pătrunzi în interior”, a spus Fletcher pentru Live Science. Aproape de centrul lui Jupiter, hidrogenul normal gazos devine un metal lichid, făcând această regiune „la fel de exotică ca suprafața soarelui”, a continuat el.
Pentru a înțelege nivelul presiunii din apropierea centrului lui Jupiter, se poate analiza Groapa Marianelor de pe Pământ, cel mai adânc loc din oceanele noastre. La aproape 11.000 metri adâncime, presiunile ajung la puțin peste 1.000 de bari (100.000 kilopascali), ceea ce s-ar simți ca 8 tone de presiune pe inch pătrat (123.500 kilopascali). Pentru europeni, asta înseamnă 1125 kg-forţă/cm2 (echivalentul presiunii exercitate de trei SUV-uri pe degetul de la piciorul unui om). Cred că, în cazul Samuraiului lui Alex, putem spune leje patru SUV.
La nivelul mării, avem aproximativ 1 bar de presiune (100 kilopascali). Aproape de centrul orașului Jupiter, presiunile ajung la megabari sau la un milion de bare, a spus Fletcher. În plus față de aceste presiuni enorme, temperaturile cresc, de asemenea, în zeci de mii de grade Kelvin, ceea ce este echivalent cu zeci de mii de grade Celsius.
În acel moment, orice navă spațială nu ar fi doar strivită sau topită – s-ar dezintegra în întregime în atomii săi constitutivi, a spus Fletcher.
Iată ce s-ar putea întâlni o navă spațială în călătoria sa către centrul lui Jupiter
În primul rând, sonda ideală ar trebui să aibă forma unui glonț, pentru a îmbunătăți aerodinamica și a-i permite să cadă cât mai jos posibil. Pe măsură ce nava spațială și-a început coborârea, ar întâlni nori de amoniac și ar putea trece prin cer albastru, datorită aceluiași fenomen de împrăștiere a luminii care are loc în atmosfera Pământului.
După ce a trecut prin norii maronii de hidrosulfură de amoniu, nava va ajunge la aproximativ 80 de mile adâncime, o zonă de nori cumulonimbus „falnici”, posibil luminată de furtuni masive de fulgere, a spus cercetătorul.
Mult mai adânc de atât, între 4.350 și 8.700 de mile (7.000 – 14.000 de kilometri), nava spațială ar întâlni o atmosferă atât de fierbinte încât atmosfera în sine ar străluci. Aici temperaturile cresc la zeci de mii de grade Celsius și presiunea crește la megabari. Și de aici nava spațială începe să se dezintegreze.
În această regiune încă misterioasă a interiorului lui Jupiter, hidrogenul și heliul devin lichide. Din misiunea Juno, lansată în 2011, oamenii de știință au aflat că Jupiter nu are un miez solid, ci mai degrabă un miez difuz de materiale, inclusiv azot, carbon și chiar fier. Până când ajungi la acest nucleu „amestecat”, „nu mai exiști”, a spus Fletcher.
Practic, orice obiect am trimite pe mai adânc în atmosfera giganților gazoși, de la un punct încolo s-ar dezintegra, dar ar rămâne, la nivel atomic, parte din planeta respectivă. Am putea spune că deja am terraformat miezul lui Jupiter, nu? 😛
Sursa: livescience.com
sunt gazoase/lichide doar la suprafata.
ozn-urile cred ca pot trece prin orice. sigur e posibil. trebuie doar sa ignori electro-magnetic materia.
sa-mi dea mie niste miliarde si le arat ca se trece si prin gauri negre. 🙂