Avantajul ar fi viteza mult mai mare posibila cu un astfel de sistem, pana la un sfert din viteza luminii. Asta pentru ca ar fi accelerata in mod continuu pana la marginea sistemului solar. Dar aceasta panza ar trebui sa aiba o suprafata cat mai mare, pana la nivelul unei tari intregi, o grosime cat mai mica si totusi o rezistenta foarte mare. Si pana acum astfel de panze au existat doar in teorie.
Dar Agentia de Explorare Aerospatiala Japoneza le-a pus in premiera in practica, lansand prima panza solara saptamana aceasta. Prototipul lor este destul de mic dupa standardele panzelor solare, masurand doar 196 m2 (are o diagonala de 20 m). Dar polimerul din care este realizata ii confera suficienta rezistenta la o grosime de doar 7.5 um (cat o hematie).
Si pe partea din spate are incrustat un strat fotosensibil, si are atasate o serie de opt panel-uri LCD, care prin ajustarea reflexiei modifica orientarea panzei, si totodata ofera electricitate sistemului de comunicare aferent. O astfel de panza ar fi capabila sa se deplaseze cu aproape 70 Km/sec daca ar fi lansata din apropierea soarelui, sau cu 26 Km/sec daca ar pleca de pe Pamant. Comparativ, cea mai rapida sonda spatiala lansata pana acum atinge viteze de 17 Km/sec.
Prototipul a costat 16 milioane $, si si-a inceput deja acceleratia spre explorarea sistemului solar.
