Despre programul european RePowerEU sigur ați mai auzit, mai ales că am scris și noi aici, chiar de la lansarea lui.
Ce-i drept, programul era aproape îngropat anul trecut, dat fiind faptul că absorbția fondurilor europene prin PNRR și Guvernele României sunt la fel de compatibile precum Windows Vista cu un PC de gaming: resurse există pe hârtie, dar sistemul de operare (a se înțelege – birocrația) dă crash exact când vrei să pornești treaba! 🙂
Dar, ca să începem cu începutul, vă aduc aminte că aveam deja un sistem fotovoltaic de 8 kWh, instalat în mai 2024 prin intermediul programului Casa Verde 2023, despre care am scris la momentul respectiv aici.
Revenind în prezent, dacă ești prosumator, probabil cunoști sentimentul acela dulce-amărui: produci energie ziua, când nu e nimeni acasă, și consumi din rețea seara, fix când ai nevoie de cuptor, mașină de spălat sau încărcat mașina electrică. Nu oi fi eu Project Manager, dar ineficiența asta mă sâcâia teribil. Sistemul meu fotovoltaic era incomplet. Îi lipsea „rezervorul”. Sau, mai plastic, eram ca sistemul energetic național: când soarele era pe cer și norii nu, vindeam la un preț de nimic către furnizorul meu, iar seara și în zilele înorate, cumpăram la prețul impus de ei, care nu era tot timpul cel mai mic.
Știam că stocarea este viitorul, dar costurile bateriilor m-au ținut pe loc. Asta până a apărut programul RePowerEU, oportunitatea perfectă de a închide cercul independenței energetice cu o cofinanțare consistentă. Nu a fost un proces lipsit de birocrație sau emoții, dar acum, când văd sistemul funcționând și seara, pot spune că a meritat. Astăzi vă povestesc pas cu pas cum a decurs totul: de la înscrierea în program și alegerea instalatorului, până la montajul propriu-zis și prima seară „off-grid”.
M-am înscris la final de 2024 la un instalator, dar pentru că sunt deja trecut prin furcile caudine ale birocrației acestor programe, am înscris-o și pe soția mea, la un altul. Teoretic am jucat la limita regulamentului, pentru că ghidul de finanțare spune că nu ai voie să te înscrii decât la o firmă, dar nu specifică că trebuie să fiu și titularul contractului de prosumator (eu eram, consoarta nu).
Am așteptat apoi publicarea listelor și mă gândeam ce voi face în caz că sunt refuzate sau acceptate ambele firme. 🙂 Prin ianuarie 2025 am primit un telefon de la firma unde era înscrisă soția prin care eram anunțat că au fost acceptați și ea este pe listă, apoi a trebuit să le trimit niște acte – copie de pe actul de identitate, un extras CF și ultima factură de energie electrică de la adresa de implementare sau contractul de furnizare energie electrică. Acest ultim act a fost cel mai dificil de obținut, pentru că a trebuit să mut contractele de furnizare și de prosumator de pe numele meu pe al ei și mi-a fost teamă să nu pierd finanțarea dacă nu le trimit la timp. Am avut însă noroc să dau de cineva de la furnizor (Nova Power&Gas) și de la instalator (Ensys) care m-au ajutat. Am ales apoi bateria de 7 kWh de la Huawei (Luna2000 de 6,99 kWh, ca să fim exacți) și le-am comunicat că am branșamentul trifazic și am ales varianta de bază, fără back-up box. Dar revin la acest subiect mai spre final de articol.
De aici a urmat o lungă perioadă de așteptare, timp în care am mai sunat eu la ei și le-am mai dat e-mail-uri să văd dacă se mișcă ceva pe front. Oamenii au fost foarte amabili și mi-au explicat stadiul la fiecare moment în care am discutat și mi-au promis că mă sună ei, nu e nevoie să mai sun eu. 🙂
Prin decembrie chiar m-au sunat să mă anunțe că au început montajele și că urmez și eu până la final de an. Cu toate ninsorile și temperaturile negative, plus sărbătorile religioase și liberele legale, bineînțeles că nu s-a întâmplat asta, dar ieri m-au sunat din nou și m-au programat pentru a doua zi, de dimineață. Sincer, am fost puțin sceptic că va fi chiar azi, la ora nouă, cum au spus, dar am așteptat cu cafea proaspătă și ceai fierbinte, ca să îi omenesc când vin.
Și, mare minune (sau nu!?), au ajuns la 09.30 în fața porții, iar 12:00 terminaseră cu cablurile și instalarea. A urmat apoi setarea bateriei în sistem și câte un update la software-ul bateriei și al invertorului și semnam actele. Bine, le semna consoarta, dar eram și eu prezent acolo. 😛
V-am lăsat câteva poze mai sus cu montajul, amplasarea și capturi de ecran din aplicația Fusion Solar Huawei, ca să vedeți dovada. Asta a fost tot și de azi sper să plătesc lunar curentul cam cât două pachete de țigări, dacă tot nu fumez.
Montajul e la exterior momentan, la aproximativ zece metri de contor și invertor și vreo opt de panou, dar zona va fi închisă în zidărie și PVC la vară. Asta e, momentan pierd din kWh pentru că bateria se încălzește pe temperaturile astea negative, dar nu mai țin ele mult.
La final am și câteva remarci. Prima e că recomand Ensys, sunt de treabă și cei de la birouri și cei de la montaj. Și scriu asta fără ca ei să ne plătească reclamă (deși, cine știe, poate citesc ei mesajul ăsta și revin cu vreo ofertă la redacție). A doua e că aș fi ales acel backup box, ca să am curent și când sunt pene pe rețea, dar mi s-a părut prea scump aproape 7.000 lei pentru un moment. La viteza cu care apar produse noi pe piața fotovoltaicelor, sunt convins că voi găsi oferte bune pe viitor, mai ales că vreau să suplimentez și numărul de panouri și cel de baterii de stocare. A treia este că tot ce v-am povestit mai sus nu m-a costat niciun leu. Practic, prin fonduri europene, mi-am montat bateria la casă. Știu, pentru unii UE e bau-bau, nu toți au avut norocul meu, dar am ținut să menționez asta.
La final aș avea și o remarcă de natură politică: îl cunosc personal pe Dragoș Pîslaru, ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene în guvernul actual, și știu ce a găsit în minister, la preluarea mandatului. Dacă nu ar fi fost el acolo, nu cred că reușea MIPE să deblocheze fondurile PNRR alocate acestui program.
Lasa un comentariu!Anulează răspunsul