În ciuda avansului tehnologic din ultima perioadă în zona SSD-urilor NVMe, mare parte din volumul vânzărilor este încă generat de unități SATA. Majoritatea consumatorilor nu pot justifica prețurile piperate ale SSD-urilor NVMe high-end și, dacă e să fim sinceri până la capăt, nici nu au nevoie de un asemenea nivel de performanță. SSD-urile SATA își fac treaba foarte bine pentru un sistem office sau notebook, iar dacă nu obișnuiți să lucrați cu aplicații complexe și cu un volum mare de date, nu veți observa mari diferențe de performanță în utilizarea de zi cu zi. Prețurile memoriilor flash au scăzut simțitor în ultimul an și cum această industrie este una extrem de competitivă, producătorii au căutat noi metode de reducere a costurilor. Foarte mulți au optat pentru integrarea de controllere DRAMless, ceva mai economice, însă, în mod evident, cu unele dezavantaje la capitolul performanță. Astfel, s-a obținut o tăiere consistentă costurilor, iar în momentul de față putem găsi pe piață SSD-uri SATA cu prețuri de până în 200 Lei pentru 240 GB și de până în 350 Lei pentru 480 GB.
Toshiba TR200 este un astfel de SSD entry-level DRAMless. A fost introdus pe piață acum aproximativ un an de zile și are la bază tehnologia Toshiba 3D BiCS NAND. BiCS vine de la Bit Cost Scalable și reprezintă denumirea de marketing Toshiba pentru 3D NAND, o chestie similară cu V-NAND-ul de la Samsung. Unitatea folosește un controller TC58NC1010GSB, despre care bănuim că ar fi derivat din Phison 11. Nu avem de unde să știm sigur, pentru că Toshiba nu face publice astfel de detalii, însă știm cu certiudine că nu dispune de memorie RAM și că are doar două canale. Prin urmare, față de modelul din generația anterioară, Toshiba OCZ TR150, a apărut o ușoară degradare a performanței, însă, pe de altă parte, a scăzut considerabil și consumul de energie. După cum veți descoperi și în rândurile ce urmează, Toshiba TR200 e un SSD numai bun pentru upgrade-ul unui notebook sau a unui sistem rămas la stocare pe hard disk. Nu e cel mai rapid și nici cel mai ieftin SSD, însă oferă un raport preț/performanță foarte bun.
Specificații Toshiba TR200:
Capacitate | 240 GB, 480 GB, 960 GB |
Tip NAND | 64-layer 3D BiCS TLC |
Interfață | SATA III / 6 Gbps |
Form factor | 2.5″, 7 mm grosime |
Viteză citire secvențială | până la 555 MB/s |
Viteză scriere secvențială | până la 540 MB/s |
Operațiuni pe secundă (citire, 4 KiB, QD32) |
240 GB: până la 79.000 IOPS 480 GB: până la 82.000 IOPS 960 GB: până la 81.000 IOPS |
Operațiuni pe secundă (scriere, 4 KiB, QD32) |
240 GB: până la 87.000 IOPS 480 GB: până la 88.000 IOPS 960 GB: până la 88.000 IOPS |
Consum | idle: 100 Mw, în utilizare: maxim 1.7 W |
MTBF | 1.5 milioane ore |
TBW |
240 GB: 60 TB 480 GB: 120 TB 960 GB: 240 TB |
Optimizare performanță | TRIM, Idle Time Garbage Collection |
Garanție | 36 luni |
Software | SSD management software, SSD utility și Command line online update tool (CLOUT) |
Ambalaj și construcție
Toshiba TR200 este disponibil în capacități de 240, 480 și 960 GB. Vine ambalat într-o cutie de carton foarte compactă, iar la interior este protejat printr-un blister. La momentul publicării articol, SSD-ul este disponibil doar în variantă standalone, fără upgrade kit cu bracket de conversie de la 3.5″ la 2.5″ sau rack pe USB. Nu e capăt de lume, mai ales că toate carcasele vin acum cu bay-uri de 2.5″, însă dacă intenționați să-l montați într-un laptop cel mai probabil veți avea nevoie de un rack SATA to USB pentru migrarea datelor. Pe partea din spate a cutiei sunt prezentate elementele de identificare și o parte din specificații, însă nicio mențiune cu privire la ratele de transfer și numărul de operațiuni pe secundă (IOPS). Asta cel mai probabil pentru că ambalajul este același pentru toate variantele de stocare, diferențierea fiind făcută doar prin sticker-ul lipit pe fața cutiei.
Construcția SSD-ului este realizată în totalitate dintr-un aluminiu cu finisaj mat. Deși nu ar trebui să aveți motive pentru a desface unitatea, aflați că aceasta are patru șuruburi torx sub eticheta de pe față. Bineînțeles, orice intervenție neautorizată atrage după sine pierderea garanției.
Logo-ul Toshiba și numărul modelului sunt puse la loc de cinste pe partea din față, în timp ce pe partea din spate avem o etichetă cu elementele de identificare (serial, lot, certificări etc.), capacitatea de stocare și versiunea de firmware instalată. Ar mai fi de menționat că SSD-ul are grosimea standard de 7 mm, așadar poate fi montat fără probleme în mai toate dispozitivele cu bay de 2.5″ (inclusiv ultrabook-uri).
Metodologie de testare și rezultate
În vederea evaluării performanțelor unității de stocare am ales o configurație puternică, de ultimă generație, și un set de teste cu cele mai populare aplicații de benchmarking ale momentului. După cum veți descoperi și în rândurile ce urmează, o parte din teste au fost rulate utilizând atât date compresibile, despre care știm că au tendința de a favoriza anumite tipuri de controllere, cât și date incompresibile, care, în cele mai multe dintre cazuri, arată performanțele unității de stocare în scenarii de utilizare reale. Pe baza rezultatelor de mai jos puteți realiza comparații cu mediile de stocare pe care le utilizați sau pe care intenționați să le achiziționați, însă țineți cont că pot apărea ușoare variații de performanță, în funcție de configurația sistemului vostru, de sistemul de operare și de capacitatea utilizată. În vederea obținerii de rezultate cât mai consistente, SSD-ul a fost testat cu 0% capacitate utilizată, iar după rularea fiecărui test a fost șters complet prin comanda secure erase. Suita de teste cuprinde următoarele aplicații de benchmarking: ATTO Disk Benchmark, Crystal Disk Benchmark, AS SSD, Anvil’s Storage Utilities și PCMark 8.
Sistem de test:
- Procesor: Intel Core i9 9900K 3.6 Ghz (8c/16t)
- Placă de bază: MSI MEG Z390 ACE
- Memorie RAM: 32 GB (4 x 8 GB) G.SKILL TridentZ 3600 Mhz CL16
- Sursă: Seasonic Prime 80+ Titanium 650 wați
- Unitate de stocare pincipală: Samsung 970 Evo NVMe 512 GB
- Sistem de operare: Windows 10 Pro x64 1809 actualizat la zi
Pentru menentenanța SSD-ului, Toshiba ne pune la dispoziție aplicația OCZ SSD Utility. Utilitarul este destul de intuitiv și rapid, are un impact insesizabil asupra resurselor sistemului și permite monitorizarea precisă a statisticilor SMART. Ce îmi place foarte mult e că are o opțiune de actualizare a firmware-ului pentru SSD direct din Windows, așadar nu trebuie să ne mai batem capul cu stick-uri USB bootabile și comenzi complicate. Aplicația poate realiza și ștergerea SSD-ului prin comanda secure erase, însă doar pentru unitățile secundare (non-boot). De asemenea, permite și ajustarea pragului de over provisioning, pentru a îmbunătăți performanța și a crește durata de viață a SSD-ului, cu sacrificiul unei capacități de stocare mai mici.
ATTO Disk Benchmark este probabil cel mai popular utilitar de testare a unităților solid state și principalul benchmark utilizat de producători pentru a evidenția caracteristicile tehnice ale SSD-urilor. Acesta utilizează exclusiv date RAW, compresibile, care, după cum vă spuneam și mai sus, pot favoriza anumite tipuri de controllere.
Pentru acest test au fost alese fișiere cuprinse între 512 B și 64 MB. Ratele de transfer în cazul fișierelor de 64 MB au urcat până la 548 MB/s și 530 MB/s, pentru operațiuni de citire, respectiv scriere. Pentru transferuri mici, de 512 B, vitezele scad vertiginos, până la aproximativ 54 MB/s la citire și 35 MB/s la scriere, însă țineți cont că acest comportament este perfect normal pentru un SSD entry-level.
Spre deosebire de ATTO Disk Benchmark, Crystal Disk Mark utilizează date random care, în general, nu pot fi compresate. Cu toate acestea, nu se observă o scădere drastică a vitezelor pentru transferurile secvențiale, acestea fiind foarte similare cu cele raportate de ATTO Disk Benchmark: 561 MB/s la citire și 501 MB/s la scriere.
Anvil’s Storage Utilities este din punctul meu de vedere cel mai complex utilitar de benchmarking pentru SSD-uri. Are un număr impresionant de teste și tipuri de transferuri și este capabil să utilizeze atât date compresibile, cât și date incompresibile. La final, unitatea primește un scor general, pe baza vitezelor de transfer și a numărului de operațiuni pe secundă.

În cadrul acestui benchmark, utilizarea de date compresibile arată avantaje evidente pentru mai toate tipurile de transferuri. De exemplu, numărul de IOPS-uri (operațiuni input/output pe secundă) pentru operațiuni de citire cu fișiere 4K compresibile, la QD4, este considerabil mai mare (87.274) decât cel obținut în cazul transferurilor incompresibile (23.947). Același lucru se aplică și pentru vitezele de transfer, la citire și la scriere, pentru date incompresibile 4K, 32K și 128K, unde pot fi observate degradări ale performanțelor chiar și cu 60-70%. Vitezele și numărul de IOPS-uri scad și pentru operațiunile secvențiale de date incompresibile de 4 MB, însă degradarea performanței nu este atât de drastică.

Având în vedere că utilizează exclusiv date incompresibile, AS SSD Benchmark este considerat cel mai dur utilitar de evaluare a unităților solid state. În ciuda acestui lucru, rezultatele nu sunt atât de slabe pe cât mă așteptăm. Numărul de IOPS-uri la transferuri 4K pe 64 thread-uri este de 91.475 la citire și de 56.195 la scriere, adică destul de aproape de specificațiile menționate de producător. Pentru operațiuni secvențiale efectuate pe un eșantion de 1 GB obținem 521.17 MB/s la citire și 474.22 MB/s la scriere, ceea ce, din nou, arată foarte bine, chiar dacă la scriere avem un rezultat cam cu 15% mai slab decât cel raportat de Toshiba. Este foarte posibil însă ca variantele de 480 și 960 GB ale lui Toshiba TR200 să nu manifeste această limitare la scriere.
AS SSD mai are și un utilitar auxiliar de estimare a performanțelor în scenarii de utilizare normale. Astfel, la instalarea unui program obținem 559,03 MB/s, la copierea unui fișier ISO 907,80 MB/s, iar la instalarea unui joc 219,21 MB/s. Rezultatele reprezintă o medie a timpilor de transfer obținuți ca urmare a copierii mai multor fișiere de dimensiuni variabile și au caracter orientativ.
Dintre toate testele rulate, PCMark 8 a reușit să scoată la iveală cel mai bine limitările controller-ului DRAMless de pe Toshiba TR200. În loc să măsoare vitezele și numărul de IOPS-uri pentru diferite tipuri și dimensiuni de transferuri, utilitarul simulează diverse operațiuni obișnuite, ca de exemplu încărcarea unui joc sau timpii de execuție a unei aplicații de productivitate. Aici, Toshiba TR200 obține un rezultat rușinos de doar 4671 puncte, cu o medie a vitezelor de transfer de doar 112,57 MB/s. Cu alte cuvinte, din cauza lipsei memoriei RAM, SSD-ul începe să-și arate serios limitările în workload-uri intensive. Totuși, în majoritatea scenariilor de utilizare, TR200 este mult mai rapid decât orice hard disk.
Acum că am trecut prin toată suita de teste sintetice și v-am prezentat diferențele de performanță între transferurile de date compresibile și cele incompresibile, propun să discutăm despre comportamentul SSD-ului în condiții normale de utilizare. Pentru acest test am ales să clonez unitatea de stocare principală Samsung 970 Evo NVMe de 512 GB și să o înlocuiesc cu Toshiba TR200. Pentru clonare am utilizat Acronis TrueImage, iar întreg procesul de copiere a 100 GB de date (sistem de operare Windows 10 + aplicații) s-a finalizat în mai puțin de 20 minute. Mai departe, am vrut să văd cam cât durează inițializarea sistemului de operare până la desktop. După maxim 10 secunde (cu tot cu POST) eram deja pe desktop, deci nimic de reproșat aici. Web browser-ul și aplicațiile de productivitate, ca de exemplu Excel și Adobe Photoshop, s-au încărcat prompt și nu au apărut întârzieri sau blocaje sesizabile. De asemenea, latențele unității s-au mențin în limite acceptabile, cât timp nu au existat foarte multe operațiuni concomitente.
Următorul test este cel al copierii unui fișier video MKV (incompresibil) de pe o unitate Samsung 970 Evo NVMe. Cum SSD-ul nu are memorie DRAM pentru caching, ratele de transfer la scriere scad vertiginos de îndată ce trecem de pragul de 4 GB și coboară, de cele mai multe ori, la aproximativ 100 MB/s. Cu alte cuvinte, la scrierea de fișiere voluminoase, cum sunt filmele HD sau fișierele ISO, SSD-ul are viteze de scriere inferioare chiar și unui HDD de 5400 rpm. Cu toate acestea, sunt convins că cei mai mulți dintre voi aleg o unitate solid state pentru ratele de transfer și timpii de acces la operațiuni cu fișiere mici și nu pentru stocarea de date voluminoase. La urma urmei, HDD-urile sunt încă ieftine comparativ cu SSD-urile, iar în cazul bibliotecii multimedia nu e obligatoriu ca unitatea să fie una extrem de rapidă.
Destul de important este însă comportamentul unității în scenariile de multitasking, iar aici controller-ul DRAMless are unele dezavantaje. Însă, după cum am subliniat și mai sus, se comportă binișor cât timp nu exista pretenția efectuării unor operațiuni foarte solicitante. Altfel spus, nu este un SSD pe care să-l utilizați la virtualizare, la lucrul cu baze de date complexe sau într-un regim de multitasking intensiv, în aceste cazuri apărând o degradare serioasă a performanței, însă își face treaba foarte bine pe un sistem office sau pe un notebook. Nu uitați că Toshiba TR200 e un SSD TLC entry-level DRAMless foarte accesibil, gândit ca o cale de upgrade de la unitățile HDD, așadar nu putem emite prea mari pretenții în ceea ce privește performanța. Este foarte bun pentru situațiile în care nu se impune scrierea unui volum mare de date, cum ar fi stocarea librăriei de jocuri, și face echipă bună cu un laptop de generație mai veche. Că tot am adus în discuție laptop-urile, datorită controller-ului DRAMless, SSD-ul are un consum extrem de mic, de maxim 1.7 wați în utilizare, așadar, dacă veniți de pe o unitate HDD, veți observa și o îmbunătățire considerabilă a autonomiei. Cât despre anduranța, nu cred că există motive de îngrijorare. Deși varianta de 240 GB oferă doar 60 TBW (terabytes written), gândiți-vă că în trei ani de zile asta înseamnă 55 GB scriși/zi. Pentru versiunile de 480 GB și 960 GB, cu 120 TBW și 240 TBW, puteți scrie 110 GB, respectiv 219 GB pe zi timp de trei ani de zile.
Concluzie
Deși nu a fost primită cu prea mare entuziasm de către utilizatorii cu pretenții, trecerea SSD-urilor entry-level la controllere DRAMless a adus două avantaje importante: scăderea considerabilă a prețurilor și reducerea consumului de energie. În continuare, pe segmentele de mijloc și de top, accentul este pus pe unități de stocare NVMe, în timp ce zona low-cost este dominată de SSD-uri SATA DRAMless. Toshiba TR200 vine într-o piață extrem de competitivă și adevărul e că nu se diferențiază cu mare lucru față de rivalii săi, însă oferă un echilibru foarte bun între prețul de achiziție, spațiu de stocare și performanță. Este un SSD numai bun pentru upgrade-ul unui sistem cu HDD sau pentru a fi utilizat ca unitate secundară, în vederea stocării librăriei de jocuri, de exemplu. De asemenea, se remarcă prin garanția de 36 luni și prin consumul de maxim 1.7 wați, așadar este ideal spre a fi instalat și într-un notebook.
Prețuri: 168 Lei pentru versiunea de 240 GB și 327 Lei pentru cea de 480 GB.
Prețurile piperate ale SSD-urilor NVMe high-end sunt justificate prin aceleași teste cu 0% capacitate, de mai sus. Problema apare când le folosești în viața reală cu >60% capacitate utilizată și sistemul de operare pe ele: viteza scade dramatic și nu mai simți nicio diferență între ele. Adică realizezi pe buzunarul propriu că ai fost înșelat de marketing. Sigur, ca să dregi busuiocul, vei lua încă un SSD doar pentru sistemul de operare 🙂