Perceptia mea legata de telefoanele Samsung non-flagship inainte de a testa Galaxy A50 era una foarte proasta. Daca cineva ma intreba de orice telefon Samsung in afara de vreun flagship, raspunsul meu era „Nu!”. Ei bine cu Galaxy A50 au reusit sa ma surprinda in mod placut, la fel si cu A51, iar recent am folosit aproape o luna de zile Galaxy A52. Sa vedem daca a pastrat traditia.
Cuprins
- Specificatii
- Puncte Pro
- Puncte Contra
- Concluzii
Specificatii
Galaxy A52 ajuns la mine in teste este varianta full options: compatibila cu reteaua 5G, cu 8GB RAM si 256GB pentru stocare. Procesorul este un Snapdragon 750G octa-core, realizat pe o arhitectura de 8nm. Este full-options si pe partea de porturi si conectivitate: jack de 3.5mm, slot card SD, NFC.Este rezistent la apa si praf cu certificare IP67 si sunet stereo.
Bateria are o capacitate de 4500mAh si se poate incarca rapid la 25W, dar pachetul vine cu un incarcator de 15W.
Pentru fotografie sunt prezenti 4 senzori pe spatele telefonului: cel principal are 64MP cu PDAF si OIS, unul ultra-wide de 12MP si doi senzori de 5MP irelevanti. Frontal avem un senzor de 32MP.
Puncte Pro
Constructia si designul adoptat de Samsung pentru gama mid-range 2021 mi se pare foarte reusita. Ecranul telefonului este protejat de Gorilla Glass si este drept. Spatele si rama telefonului sunt realizate din plastic, ceva similar cu ce am vazut la Galaxy S20 FE. Nu este lucios si nici nu aluneca din mana. Insula camerelor foto de pe spate este de dimensiuni modeste, inspirata din cea a lui Note 20 Ultra, dar contopita in carcasa telefonului. Este un telefon patratos cu un design atractiv din punctul meu de vedere. Senzorul de amprenta este integrat in ecran si telefonul ofera certificare IP67 pentru praf si apa.
Un alt punct pro deloc surprinzator cand vine vorba de telefon Samsung este ecranul: un SuperAMOLED de 6.5 inch la rezolutia FullHD+ capabil sa ruleze la 120Hz. Culorile specifice unui telefon Samsung sunt aici si sincer nu stiu daca nu e acelasi ecran utilizat pe Galaxy S20FE. Culori puternice, unghiuri de vizibilitate foarte bune si foarte receptiv la atingeri, plus fluiditatea celor 120Hz il fac o alegere excelenta.
Bineinteles ca ecranul fara un procesor capabil sa „indure” 120Hz nu ar fi fost o alegere la fel de buna. Snapdragon 750G este un procesor suficient de potent sa faca fata tuturor cerintelor pe care i le arunci. Eu am folosit telefonul in mare parte pe Google Maps, Waze, YouTube si TripAdvisor plus in jur de 500 de poze facute cu acesta, utilizandu-l atat in concediu cat si cateva zile pe acasa. Se misca mai bine sau cel putin la fel de bine ca S10+ care este echipat cu Snapdragon 855 si 8GB RAM. N-am simtit nici un moment ca folosesc un mid-ranger.
Experienta in utilizare a fost bineinteles completata de interfata Samsung OneUI 3.1 peste Android 11. Despre interfata nu are sens sa va vorbesc foarte mult deoarece daca ati folosit un telefon Samsung din ultimii 2 ani cam stiti cu ce se mananca. Cea de pe Galaxy A52 este aceiasi care o gasiti si pe S21 Ultra – toate bunatatile software sunt aici. Pe langa asta, avem 3 ani de actualizari de OS – un lucru de care multi se plangeau in urma cu ceva timp, iar Samsung a inteles cat e de important.
Nici pe partea de fotografie A52 nu este timid, iar fotografiile realizate au suficient detaliu si inteligenta artificiala optimizeaza paleta de culori. Desi le-am pus la puncte pro, cred ca se putea putin mai bine aici si as spune ca pozele sunt de 4.25 din 5 stele pentru categoria din care face parte telefonul. Ce ma face sa scad in calificativ este pretul de achizitie, despre care vom povesti mai tarziu.
Rezultatele sunt comparabile cu cele ale unui flagship de acum 2-3 ani. (do not insert Pixel here, acela inca bate si unele flagship-uri actuale)
Pozele standard realizate cu senzorul de 64MP au rezolutia finala de 16MP.
Zoom-ul 2x este foarte bun, pastrand nivelul de detaliu aproape acelasi cu cel al pozelor standard. In unele cazuri chiar am fost nevoit sa stau putin sa ma gandesc daca am folosit sau nu zoom-ul pentru poza respectiva (inca nu-s sigur ca le-am nimerit pe toate unde le e locul).
In cazul pozelor ultrawide, avem aceleasi probleme minore ca pe majoritatea senzorilor de acest tip: colturile fotografiilor pierd din detaliu. In rest, niste poze foarte bune.
Selfie-urile arata si ele bine.
La fotografiile pe timp de noapte nu aveam asteptari foarte mari, dar surprinzator in sfarsit efectul de ingalbenire pentru a face o poza utilizabila a disparut de la Samsung. Culorile s-au pastrat naturale, iar daca e bezna cu ochiul liber, e bezna si cu Night mode. Pozele pastreaza compozitia si nu altereaza realitatea.
Pe partea video, A52 este capabil de filmat 4K@30fps, unde se poate folosi zoom-ul 2x, camera ultra-wide si cea standard in timp real. La fel si in cazul filmarii 1080@30fps, dar nu si in cazul 1080@60fps, unde doar camera standard functioneaza si nu poti comuta. O mica observatie aici, pe care nu aveti cum sa o treceti cu vederea nici in mostrele mele de mai jos este ca exista un mic lag in timpul filmarii cand comuti de la o camera la alta. Trecerea nu este foarte lina si o observi de fiecare data. Imaginea se pastreaza stabila chiar si in mers, de fapt pe asta am insistat foarte mult in video-uri, iar nivelul de detaliu este bun.
Pe partea audio, sunetul stereo este echilibrat, sunetul fiind distribuit aproape uniform intre cele doua difuzoare – in continuare difuzorul principal este mai puternic, dar nu mai e o diferenta notabila. Sunetele sunt produse cu acuratete chiar si la volum maxim.
In materie de autonomie, bateria mi-a ajuns de dimineata pana seara cand ajungeam acasa, unde in functie de utilizare mai aveam de la 15% pana la 30% baterie.
Puncte Contra
Constructia, designul, ecranul, camerele foto, sunetul sau autonomia…toate le-am introdus la puncte Pro. Atunci ce mai ramane la puncte contra? Ramane probabil cel mai important aspect pentru un consumator si anume pretul. Varianta de top testata de mine cu 8GB RAM si 256 GB stocare costa 2400RON, in timp ce cea cu 6GB RAM si 128GB e cu doar 100RON mai ieftina. Cea mai ieftina varianta este cea doar 4G, care utilizeaza un procesor putin mai slabut si are ecranul la 90hz costa 1900RON in varianta 6GB RAM si 128GB pentru stocare. Pretul il scoate destul de rapid din ring pentru cineva care se uita doar peste foaia de specificatii si vede ca pentru un telefon pur chinezesc cu aceleasi specificatii plateste cu 20-30% mai putin. Daca Samsung putea sa-l vanda cu 20% mai ieftin efectiv nu mai ramanea nimic de obiectat acestui telefon din punctul meu de vedere. Ce a facut Samsung cu toate variantele de A52 4G/5G ( si veti vedea si cu A72 care e „pe teava”) e ca in loc sa faca mai multe modele sa umple golurile din portofoliu, a scos variante remixate ale aceluiasi produs, eliminand din costuri.
Concluzii
Cu un pret putin mai mic, Samsung ar fi avut pe piata cel mai echilibrat telefon cam de cand ii stiu eu in lumea smartphone-urilor si pana in prezent (de la Galaxy S). Arata suficient de premium, este suficient de bine dotat incat sa faca fata si jocurilor, ecranul este foarte bun, experianta foto si video nu dezamageste, autonomia este buna, avem jack de 3.5mm, slot de card SD si 3 ani de actualizari de sistem de operare. Ce ar putea consumatorul obisnuit sa isi doreasca mai mult de atat? Doar un pret o idee mai mic, doar putin. In rest, bravo Samsung!