Un nou studiu de la cercetătorii MIT arată că racheta Starship a SpaceX ar putea transforma fundamental misiunea către Uranus, reducând timpul de călătorie de la 13 ani la doar 6,5 ani.
Această îmbunătățire radicală ar putea face diferența între o misiune fezabilă și una care rămâne doar pe hârtie.
Uranus rămâne una dintre cele mai puțin explorate planete din sistemul solar, ultima sondă care l-a vizitat fiind Voyager 2 acum 40 de ani, într-un simplu survol. Planeta prezintă caracteristici fascinante care necesită studiu îndeaproape: se rotește pe o parte, are un câmp magnetic neobișnuit și posedă luni care ar putea ascunde oceane sub suprafețele îngheți.
Sondarea Decenală 2022 a Academiilor Naționale a desemnat Uranus Orbiter and Probe (UOP) ca fiind misiunea cu prioritatea cea mai înaltă. Totuși, calculele precedente folosind racheta Falcon Heavy și asistențe gravitaționale de la alte planete necesitau peste 13 ani pentru a ajunge la Uranus.
Starship oferă două capabilități cheie care schimbă complet ecuația misiunii. Prima este capacitatea de realimentare în orbită, care permite rachetei să ajungă la destinații mult mai rapid decât sistemele tradiționale care trebuie să-și transporte tot combustibilul de pe Pământ.
A doua capabilitate inovatoare este folosirea însuși a Starship ca scut de aerofrânare în atmosfera lui Uranus. Cercetătorii au descoperit că, cu modificări minore, sistemul de protecție termică al Starship ar putea funcționa ca o frână atmosferică pentru a încetini sonda și a o menține în sistem.
Combinația dintre realimentarea în spațiu și folosirea Starship ca aerofrână ar putea reduce timpul către sistemul lui Uranus la jumătate, ajungând la 6,5 ani fără a necesita asistențe gravitaționale de la alte planete. Această reducere drastică ar diminua semnificativ costurile operaționale prin înjumătățirea duratei misiunii.
Timpul redus de călătorie ar avea beneficii multiple: echipele de misiune nu ar trebui să mențină operațiunile pentru o decadă și jumătate, instrumentele științifice ar putea fi proiectate cu durată de viață mai scurtă, iar interesul publicului ar rămâne probabil mai puternic pentru o misiune mai rapidă.
Deși UOP a fost identificată ca prioritate înaltă, rămâne neclar dacă va primi finanțare. Ferestrele de lansare din anii 2030 sunt cruciale – dacă se ratează, următoarea oportunitate favorabilă va fi în mijlocul anilor 2040, însemnând aproape 70 de ani între misiuni către această lume fascinantă.
NASA a anunțat în 2023 că, din cauza unei lipse de producție de plutoniu, o lansare la mijlocul sau sfârșitul anilor 2030 ar fi mai probabilă decât cea planificată inițial pentru 2031. Aceasta face ca avantajele Starship să devină și mai importante pentru viabilitatea misiunii.
Studierea în detaliu a lui Uranus nu este doar o chestiune de curiozitate științifică – planetele ca Uranus sunt printre cele mai comune exoplanete descoperite până acum în Calea Lactee. O misiune de succes ar îmbunătăți înțelegerea noastră despre aceste lumi îndepărtate și ar răspunde la întrebări fundamentale despre formarea și evoluția giganților de gheață.
Lasa un comentariu!Anulează răspunsul