Doua descoperiri foarte interesante s-au anuntat zilele trecute. Prima, un tranzistor facut dintr-un singur atom, a doua, IBM a reusit stocarea unui bit de informatie pe 12 atomi. Ambele deschid noi orizonturi la capitolele performante, dimensiuni si eficienta din punct de vedere al consumului de energie.
Nano tranzistorul
Realizarea este meritul fizicienilor de la University of New South Wales si Purdue University. Dimensiunea tranzistorului despre care vorbim este de aproximativ 128 picometri. Acesta e facut dintr-un singur atom de Fosfor. Tranzistorul a fost testat, prin atasarea unui set de nanofire, si functioneaza perfect. Mai multe aici si in filmuletul de mai jos.
Cel mai mic suport de stocare magnetic din lume
Realizat de catre IBM, acesta este capabil sa stocheze un bit de informatie in 12 atomi alaturati. Pentru a reusi acest lucru cercetatorii au folosit atomi de Xenon pe care i-au tinut reci la 1 grad Kelvin (-272,15 grade Celsius). Acestia au fost in asa fel aliniati incat nu au interferat din punct de vedere magnetic cu vecinii lor. Mai multe in linkul anterior, in filmuletul de mai jos si pe siteul IBM.
cand si cum vor aparea practic pe piata?
Iti dai seama ca daca stiam scriam. Iar cand o sa apara cu siguranta nu va fi in forma asta, de atom. 🙂
Ma doare inima cand ma gandesc la faptul ca lumea ii baga in aceeasi oala pe acesti cercetatori geniali si pe „producatorii” de „smartfoane” la care majoritatea „inovatiilor” sunt de genul”telefonul nostru nu are 12 ci 10 mm grosime, sau nu are un milion de culori, ci doua milioane de culori”.
Adevaratul IT e la oamenii prezentati in acest articol.
@alex, tu faci o mare confuzie intre cercatatori IT si producatori IT. Cercetare IT este inutila fara producatorii IT care „sa puna in practica” si sa faca tehnologia accesibila (macar la nivel de piata, daca la pret nu se poate). Si producatorii IT bat pasul pe loc daca nu exista cercetare/research, plus ca majoritatea producatorilor IT care se respecta, au si o divizie de cercetare/research in domeniul, pentru dezvoltare si a nu ramane in urma concurentei.
Ganditi-va ca Samsung produce CPU-urile de la Smartphone-urile lor/ terminale PNA/DNA propri, produce celebrul display AMOLED, etc. LG produce display-ul retina de la Iphone, etc.
Fiecare vine cu cate ceva nou, util sau nu si fiecare-si are rolul lui in evolutia electronici.
Azi producator IT iseamna 90% marketing. Asta e problema mea. Si nu fac nicio confuzie.
Sa nu exageram.
@alex, nu baga toti producatorii It in aceeasi oala cu Appple. :p
Din pacate Alex are dreptate ….
Technologia se ‘tine’ pentru mai tarziu, daca intelegi ce vreau sa spun 🙂
Daca cineva are impresia ca topul tehnologiei IT se regaseste pe piata atunci este …fraier. Tehnologia viitorului exista deja numai ca nu este pusa in practica sa nu strice piata. Ganditi-va ca se poate creea o placa video, de ex., cu un gpu de 2ghz si GRAM DDR9. Atunci credeti ca acea placa va iesi pe piata facand un pas extrem in „evolutie”. Din contra, aceea tehnologie se va downgrada astfel incat sa fie putin mai performant decat ceea ce exista deja pe piata. Asta se face pentru a stoarce cat mai multi bani. Ganditi-va la cum se misca tehnologia. Cum apare o placa video/cpu, etc mai performant decat ce poate oferi concurenta, cum la scurt timp (2-3 luni) apare ceva (un pic mai bun/performant) din partea concurentului. In 2-3 luni este imposibil sa faci un research ca sa-ti permita sa vi cu ceva mai performant, ceea ce se deduce ca tehnologia este deja pregatita pentru viitor dar pusa la naftalina.
Ca exista practici „imorale” in piata IT (si nu numai) asta nu o contest, dar sa afirmi ca producatorii IT de fapt se ocupa doar cu „reclama” si cu producerea efectiv, deloc, atunci nu stii despre ce este vorba. Pana la urma tot producatorul PRODUCE/fabrica iar reclama/marketing-ul ar fi inutil daca nu se produce nimic, la urma urmei.
E normal ca tehnologia din comerţ să fie în urmă faţă de avansul tehnologic. Noile tehnologii au nevoie de timp pentru concept, dezvoltarea propriu-zisă, testarea şi ulterior realizarea mijloacelor de producţie în masă. În tot timpul ăsta nişte oameni lucrează mult şi bine şi consumă resurse de multe feluri. Asta ridică semnificativ costurile de cercetare şi dezvoltare, pe care noi nu le cunoaştem pentru simplul fapt că vrem doar să meargă Crysis (sau altceva) pe PC. 😛
Deşi un procesor obişnuit costă maxim 5$ ca să fie produs, fără preţurile pe care le vedem în comerţ ar fi dificilă evoluţia hardware, pentru că cercetătorii n-ar avea mijloacele necesare să îşi facă treaba. Nu lucreză cu şurubelniţa, ci cu aparatură sofisticată care separă substanţe, molecule şi atomi ca să le dea formele dorite. După care au nevoie de echipamente cu care să observe, să măsoare şi înregistreze procesele tehnologice. Iar toată aparatura asta trebuie şi ea inventată şi produsă, pentru că sunt chestii extrem de specializate, care nu se găsesc în magazine.
Deci de la nimic la idee şi la produsul final e un drum lung şi costisitor. Evident, producătorii fac bani serioşi din preţurile produselor – pentru că vând în volume mari. Dar nici nu mă mir că preţurile astea nu scad considerabil, pentru că e extrem de mică diferenţa de producţie dintre 5$ şi 3$. Aşa că noi mai degrabă plătim cercetarea şi dezvoltarea, munca producătorilor şi adaosurile tuturor de la producător până la comerciantul care pune produsul final în mâinile clientului.
Tehnologiile prezentate nu pot fi implementate imediat pe piata, deoarece metodele de constructie sunt foarte scumple. Mai mult, conditiile in care au fost realizate aceste experimente nu sunt aceleasi cu conditiile normale din mediul inconjurator in care folosim noi aparatura electronica (ex. vezi temperatura de 1 K … ).
Desi vestea este interesanta, nu ma fascineaza prea mult, deoarece mi se pare „inca un artificiu” tehnologic. Mi-ar placea sa aud insa de echipamente de calcul integrate hibrid – o parte analogica – o parte digitala.
Acum nu e bai ca „lumea” ii „baga in aceeasi oala” pe cercetatori si pe producatori, in principiu nu ar trebui sa le pese prea mult. Problema apare atunci cand cei care lucreaza in domeniu, sau se ocupa de asemenea lucruri fac aceasta confuzie (si sunt destui). Spre exemplu – partea de proiectare a unui procesor tine de electronica – insa partea de integrare in siliciu (partea cea mai interesanta) tine de stiinte aplicata mai mult decat de inginerie.
Pentru autor – cred ca termenul „realizari” ar fi fost mai potrivit in loc de „descoperiri”, nu ?