Pe data de 18 noiembrie 2012 Nintendo a lansat consola lor de jocuri video Wii U. Aceasta vrea sa duca la un nou nivel experienta gaming-ului pe Wii, si pentru asta se apropie foarte mult de ce ne ofera deja Xbox 360 si Playstation 3. In sensul ca Wii U va fi mult mai potrivit sa abordeze jocuri clasice, si nu se va mai dedica atat de mult miscarii.
Asa ca Nintendo a imbunatatit hardware-ul, a realizat un controller nou, si a adus suport pentru rezolutii fullHD (1920*1080 pixeli). Sa le luam pe rand. La interior Wii U ascunde o platforma MCM (Multi Chip Module), realizata de Renesas, pe care regasim CPU-ul si GPU-ul.
Procesorul, Espresso, este produs de IBM in procesul tehnologic de 45 nm SOI, masoara 28 mm2, si are la baza o arhitectura PowerPC 750. Si este un tri core la 1.24 GHz, cu 3 MB memorie cache L2 (insa un nucleu are 2 MB iar celelalte doua cate 512 KB).
Trecem la GPU, botezat Latte, proiectat de AMD si realizat la TSMC intr-un protes tehnologic de 40 nm. Acesta foloseste arhitectura R700 (cu care AMD a propulsat placile video Radeon HD 4000 acum patru ani), si inglobeaza 320 Stream Processors, 16 unitati de texturare si 8 ROP-uri. Deci seamana cel mai bine cu RV730 (din Radeon HD 4670 si HD 4650). Latte are o frecventa de 550 MHz.
Ambele chip-uri au acces la memorie eDRAM, insa nu se stie in ce cantitate. Si folosesc pana la 1 GB din cei 2 GB DDR3 la 1600 MHz (dispusi sub forma a patru placute de cate 512 MB fiecare). Wii U vine in doua variante, in functie de capacitatea de stocare, dar nu numai: Basic, cu 8 GB, si Deluxe / Premium cu 32 GB interni.
Dar aceasta memorie poate fi crescuta cu card-uri SDHC (max 32 GB) sau HDD-uri externe (max 2 TB). Iar pentru jocuri mai exista o unitate optica slot load proprietara, care foloseste discuri Wii U de 12 cm (ca orice CD / DVD), de 25 GB per strat, complet incompatibile insa cu PC-ul (sunt derivate de Blu-Ray realizate de Panasonic, insa putin diferite).
Wii U poate citi si discurile de Wii (de 4.3 GB, derivate similare de DVD), insa nu le mai recunoaste pe cele de GameCube. Iar ca si conectivitate avem Wi-Fi b/g/n, un slot SD, patru port-uri USB 2.0 (doua in fata si doua in spate), A/V si HDMI 1.4.
Si trecem astfel la controller, Wii U GamePad. Acesta este dominat de un touch screen rezistiv de 6.2″ (15.7 cm), garnisit cu tot felul de senzori si butoane. Pe el regasim accelerometru, boxe stereo si microfon, camera, IrDA, jack audio de 3.5 mm si NFC. Si toate tastele unui gamepad normal. Si pentru ca ecranul este rezistiv, are la pachet si un stylus.
Display-ul face din acest controller un fel de consola portabila, pentru ca pe langa informatii suplimentare in unele jocuri, in altele va putea inlocui ecranul principal. Insa va avea in continuare nevoie de Wii U pentru a functiona, deci nu-i va putea parasi proximitatea.
Wii U este compatibil cu majoritatea jocurilor si accesoriilor de la primul Wii. Insa GameCube ramane abandonat in negura timpului. Insa faptul ca al doilea controller pentru noua consola Nintendo este Wii U Pro Controller (unul clasic), si nu Wiimote, tradeaza orientarea spre jocuri clasice, si trecerea miscarii pe un plan secundar.
Wii U este disponibil, cum spuneam, in doua pachete: Basic (alb, la 300 $), si Deluxe / Premium (negru, la 350 $), care are in plus mai multa memorie interna, jocul Nintendo Land si cateva standuri pentru elementele consolei. Ambele vin cu Wii U GamePad, si o bara de senzori detasabila. Wii U Pro Controller costa 50 $, Wii Remote Plus este 40 $, iar Nunchuk 20 $.
In Europa si Australia vine pe 30 noiembrie, iar in Japonia pe 8 decembrie 2012. Ramane de vazut ce vanzari va avea noua consola Nintendo.
