Am mai scris articole despre subiect, așa că nu va fi ceva inovativ. Doar că, spun cercetătorii, acum avem și ceva indicii de la o planetă îndepărtată, aflată la la aproximativ 6.000 de ani lumină de Pământ.
Corpul ceresc îndepărtat, descris într-un studiu publicat săptămânile trecute, în revista Nature, pare a fi asemănător Jupiter, fiind o planetă gazoasă. Ea ne oferă un instantaneu al unui sistem planetar în jurul unei stele pe moarte, au spus autorii studiului.
Steaua în discuție este o „pitică albă” – o rămășiță stelară strălucitoare rămasă din faza „gigantului roșu” a dispariției sale, când s-a extins de zeci de mii de ori după ce a consumat combustibilul cu hidrogen pentru reacțiile sale de fuziune nucleară și apoi s-a prăbușit un câteva sute de milioane de ani mai târziu.
Orice planetă mai apropiată de stea este probabil să fi fost distrusă – și aceeași soartă este probabil să se întâmple asupra lumii noastre atunci când Soarele își arde tot hidrogenul, în aproximativ cinci miliarde de ani.
Atunci când soarele se întinde spre exterior în ceea ce este cunoscut sub numele de faza sa de gigant roșie, probabil va distruge Mercur și Venus și posibil Pământul. Soarele va fi devenit prea fierbinte pentru ca orice formă de viață de pe Terra să poată supraviețui. În faza sa de gigantă roșie, va genera lacuri de lavă, continente sparte și explozii devastatoare de radiații ionizante intense – dacă nu fragmentează planeta noastră în totalitate, înainte, a spus autorul principal al studiului, Joshua Blackman, astronom la Universitatea din Tasmania din Australia.
Dar nu toate sunt vești proaste: Marte și giganții de gaz exteriori – Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun – se pare că vor reuși să supraviețuiască cataclismei. Prin detectarea planetei îndepărtate care orbitează o pitică albă, s-au găsit dovezi care certifică această idee.
Descoperirea noastră este o dovadă că imaginea standard a modului în care sistemele planetare evoluează pe măsură ce steaua gazdă moare este probabil corectă, a declarat Blackman.
Pitica albă recent găsită a fost detectată spre centrul galaxiei noastre printr-un efect gravitațional numit „microlensing” în timp ce trecea prin fața unei stele și mai îndepărtate. Gravitația ei a făcut ca steaua îndepărtată să pară că devine mai strălucitoare, timp de câțiva ani – o scurtă fulgerare în timpul astronomic – în timp ce masa sa a focalizat lumina prin lentile gravitaționale, a spus Jean-Philippe Beaulieu de la Institut d’Astrophysique de Paris, care a condus cercetarea și este coautor al studiului. Un al doilea fulger de lumină a dezvăluit planeta care orbitează.
De fapt, sistemul piticelor albe a fost detectat doar din cauza microlenselor. Deși echipa a încercat să o observe cu telescoapele gigantice de la Observatorul Keck din Hawaii, s-a dovedit prea slabă pentru a fi văzută. Ei speră să obțină în curând rezultate mai bune cu telescopul spațial James Webb, care urmează să fie lansat în decembrie și va putea observa direct sistemul întunecat.
Blackman a spus că gigantul gazos, de aproximativ 1,4 ori masa lui Jupiter, orbitează la 260 de milioane de mile până la 600 de milioane de mile de pitica albă. Deși este probabil să se fi format mai departe de stea decât orbita ei actuală, micșorarea stelei gazdă după faza sa de gigantă roșie nu o apropiase atât de mult încât s-a fragmentat, ceea ce a fost teoretizat în unele modele. Prin urmare, cercetătorii cred că planeta a supraviețuit fazei gigantice roșii a evoluției stelei sale, probabil neatinsă.
Lisa Kaltenegger, profesor asociat de astronomie și director al Institutului Carl Sagan de la Universitatea Cornell, a spus că noua descoperire este o dovadă în plus că planetele pot supraviețui dispariției stelelor lor. Kaltenegger, care nu a fost implicată în ultimele cercetări, a făcut parte dintr-o echipă care a raportat detectarea unei planete gigant diferite care orbitează o stea pitică albă la sfârșitul anului trecut – prima văzută vreodată.
Totuși, acel studiu a arătat că planeta efectuează o orbită întreagă la fiecare 1,4 zile – deci este mult mai aproape de pitica albă decât este Mercur de soarele nostru. Ea a spus că este probabil să se fi format mult mai departe și să se fi întors în spirală pe măsură ce steaua s-a micșorat până s-a oprit la câteva milioane de kilometri distanță.
Luate împreună, descoperirile arată că planetele exterioare – și poate lunile lor – pot supraviețui dispariției stelelor lor, deși orbitele lor finale par să depindă de circumstanțele lor. Deși rămășițele unei pitice albe nu produc multă lumină, produc suficientă căldură pentru a-și încălzi cele mai interioare planete, ceea ce implică faptul că viața ar putea exista încă într-un astfel de sistem planetar atunci când steaua sa „moare” în acest fel – poate sub gheața lunilor giganților gazoși, cum ar fi Europa lui Jupiter și Enceladus al lui Saturn, a spus ea.
Sursa: nbcnews.com
Mda. Mi-ar fi plăcut să lași subiectele astea pe site-uri de specialitate și aici sa citim specific doar despre IT.
Tema de mai sus e mult mai amplă iar datele preluate de tine și puse aici omit ceva foarte important și anume, ce spune „Omul” creator adică Dumnezeu. Unii oameni de știință pur și simplu ignora ceea ce deja a spus Dumnezeu despre cum va lua sfârșit luna, soarele, astrele cerești. Bine toate astea trebuie luate în calcul daca acceptam realitatea că Dumnezeu e creatorul Universului. Daca eliminam ecuația respectiva clar că ne putem face propriile calcule.
:)))))) te supără știința și existența universului?
Comment fara legatura cu articolul dar nu ma pot abtine.
Poate daca oamenii ar inlocui „Dumnezeii” (sunt mai multi, fiecare cu al lui) cu Mama Natura (adevarata „datatoare de viata” si adevaratul „creator”) si s-ar concentra pe aceasta asa cum se concentreaza sa faca urme de cruci pe tricouri cand trec pe langa biserici, planeta asta ar fi mai bine.
„De fapt, sistemul piticelor albe a fost detectat doar din cauza microlenselor.” ‘Din cauza’-inseamna un lucru negativ. Cred ca trebuia scris „datorita”, descoperirea fiind ceva pozitiv, ‘datorita” microlenselor.
microlenselor – de fapt e lentila gravitationala. E bine sa apelati la persoane care inteleg stiinta si conceptele prezentate.
Microlentile
O altă metodă prin care natura unei găuri negre al unui obiect poate fi testată în viitor este prin observații ale efectelor cauzate de câmpul gravitațional puternic asupra obiectelor din imediata vecinătate. Un astfel de efect este lentilare gravitațională: deformarea spațiu-timp în jurul unui obiect masiv cauzează razele de lumină să fie deviate foarte mult după cum lumina trece prin lentilele optice.
Nu prea e o veste buna ca Jupiter va reusi sa supravietuiasca. Oricum, daca in 5 miliarde de ani omul nu reuseste sa calatoreasca in spatiu si sa gaseasca o noua planeta locuibila…. Asta e 🙂 pe scurt noi trebuie sa ne luam energia din soare si alte stele si nu din plante moarte pentru a putea evolua cu adevarat. Momentan secatuim pamantul de energie si il facem de nelocuit. Incalzirea globala si alte teorii de 2 bani cred ca doar ne distrag atentia de la adevarata problema a omenirii: salvarea. Parerea mea e ca noi putem polua pamantul sa-l facem de nelocuit in 1000-2000 de ani, dar dupa ce disparem noi, el se va reface si urmele noastre vor disparea. Solutia e sa acem tehnologia de a lua energia din soare in asa fel incat sa putem zbura prin spatiu spre alte planete doar cu acea energie. Panourile solare existente sunt niste glume proaste momentan, dar stim cu totii ca energia care o primim de la soare e muuuult mai multa decat avem nevoie. Teoriile sunt multe si interesante, dar cand deschizi tv-ul ajungi la concluzia ca ne meritam soarta la cata prostie zace in unii. Si statistic vorbind, probabil sub 1 la 100.000 de indivizi are o importanta in evolutia noastra. Restul e balast, prostie crunta, dead meat, indivizi care consuma energia degeaba ca nu produc nimic util pentru omenire. E doar parerea mea.
Dumneavoastra in ce categorie considerati ca va aflati ?
Cu siguranta in categoria balast/dead meat. Nu am nici o creatie care sa ne aduca mai aproape de a folosi energia unei stele. Sunt doar un consumator ca majoritatea. In schimb Tesla, Jobs… si alti inventatori se afla in categoria cealalta. Nu am scris randurile alea ca sa ma dau destept, ca nu sunt, e doar ideea mea legata de ce suntem si ce facem, in principiu nimic. Ganditi-va fiecare in toata viata asta cu ce ajutam noi la evolutie? Catusi de putin. Nu sunt multi care ar putea zice ca ajuta cu ceva. Faptul ca faci un site web, aplicatie android, sau tai niste lemne, sau faci sarmale superbe nu ajuta cu absolut nimic la evolutia noastra ca specie.