The Witcher, Grand Theft Auto, Red Dead Redemption sau Dragon Age sunt jocuri in care poti pierde lejer peste 100 de ore fara sa constientizezi. Atentia la detaliu, povestea incredibila pe care o modelezi in functie de decizii nu te lasa sa te dezlipesti cu una, cu doua din fata PC-ului intr-o lume vasta si plina de viata. Cu siguranta va aduceti aminte si de noptile pierdute in seria Gothic.
Conceptul de open world a devenit popular odata cu seria Grand Theft Auto (1997), dar el dateaza din anii ’80 conform Wikipedia. In ultimii 15 ani foarte multi producatori si-au concentrat fortele spre a dezvolta jocuri open-world incat au uitat de experientele single-player liniare si au suprapopulat piata jocurilor video cu titluri nejustificate. Au creat lumi open-world goale, cu misiuni repetitive sau enervante, spatii imense care nu te recompensau cu nimic daca erau explorate. Nu oricarui titlu i se preteaza conceptul de open-world. Cateva exemple care pe mine m-au dezamagit, nereusind sa impresioneze: FUEL, Raven’s Cry, Two Worlds, Ghost Recon Wildlands, Wheelman ( il mai tine cineva minte?) sau Sniper Ghost Warrior 3.
Sufocat de titluri open-world, mi s-a facut chef de o experienta single-player liniara precum Half Life 2. Nu am gasit nimic pe gustul meu pe care sa nu-l fi jucat, asa ca in cele ce urmeaza va voi prezenta o scurta lista cu cele mai bune titluri liniare pe care le-am jucat cu placere. Cu siguranta o buna parte din ele ati jucat, dar m-a lovit putin nostalgia. Voi ce ati adauga pe lista? Poate imi dati idei 🙂
Prima revista Level (acum Nivelul2) pe care am cumparat-o a venit cu jocul full Gorky 17. Un titlu turn-based-strategy care imbina frumos personaje 3D cu mediu inconjurator 2D. A fost cel mai discutat joc la mine in cartier, iar cu ajutorul lui am construit prietenii si a ramas o amintire frumoasa. Revenind la joc, Gorky 17 te pune in pielea unei echipe de maxim 4 personaje controlabile intr-o Polonie post-apocaliptica, unde va trebui sa afli adevarul din spatele unui experiment, care a umplut strazile de creaturi mutante.
Probabil cei de la Valve au o problema cu cifra 3, altfel nu imi explic de ce nu avem Portal 3, Half Life 3, Half Life 2 Episode 3 sau Left 4 Dead 3. Portal este un titlu FPS in care partea de shooting lipseste cu desavarsire pentru ca a fost inlocuita cu puzzle-uri. Singura arma din dotare nu o vei folosi pentru eliminarea inamicilor, ci pentru a te ajuta sa rezolvi puzzle-uri, vei crea maxim 2 portale cu ajutorul carora vei progresa.
Desi Doom 3 a reprezentat un succes, fanii nu au fost incantati de directia pe care a luat-o seria. Jocul pierduse din atmosfera horror. In 2016, noul Doom lansat, un reboot al seriei a luat reteta care a facut primul titlu celebru si a actualizat-o. Rezultatul a fost un FPS demonic de brutal cu un gameplay de zile mari si cel mai cool Doom guy facut pana acum.
Imi place sa compar seria Metro cu Half-Life. Ambele sunt SF, FPS, liniare si cu o atmosfera de zile mari. Din fericire, seria Metro va primi si al treilea titlu cu o tentativa de semi open-world. Primele doua titluri le gasiti la preturi foarte bune mai tot timpul si daca sunteti fani ai genului FPS nu trebuie sa le ratati pentru absolut nimic in lume. Desi au imbatranit, au imbatranit precum vinul si si-au pastrat in continuare din frumusete. Unele efecte grafice si realizarea in general inca reusesc sa impresioneze. Un accent important se pune pe managementul gloantelor si al armelor, acestea se gasesc in cantitati limitate si fac experienta inedita.
Cei de la EA au incercat mai multe reboot-uri pentru seria NFS. Cel din 2010 din punctul meu de vedere chiar le-a iesit. Cu doua campanii: una din perspectiva dependentului de viteza si cealalta a politistului, o gama larga de masini, coloana sonora reusita, grafica si gameplay de calitate, mi-a ajuns la suflet. Singura problema pe care am avut-o cu acest titlu a reprezentat-o lipsa de varietate a curselor.
Desi a fost primit cu note de la mediu in sus, Spec Ops The Line a fost un esec din punct de vedere financiar. Acesta s-a datorat in mare parte campaniei de marketing neinspirate, care il prezenta drept un titlu third person shooter generic. Cei care totusi au avut curiozitatea si l-au incercat, au ramas uimiti de ce au descoperit. Povestea jocului este intunecata si inspirata din filme precum Apocalypse Now si nu este loc de generic aici, poate doar pe partea de gameplay care nu este foarte reusita.
Inca nu am gasit un joc care sa redea mai bine atmosfera celui de-al doilea razboi mondial decat Call of Duty 2. Trilogia Modern Warfare a fost din punctul meu de vedere varful de lance. Call of Duty Black Ops 1 si 2 au reusit sa reimprospateze putin seria. Infinite Warfare a fost lansat la un moment total nepotrivit desi a avut o campanie bunicica, iar Ghosts a fost total altceva decat ma asteptam. Probabil am fost singurul care a jucat mai intai campania seriilor in detrimentul multi-player-ului. Call of Duty 2, Modern Warfare toate 3, precum si Black Ops 1 si 2 sunt titlurile pe care daca pana acum nu le-ati jucat, vi le recomand.
Battlefield s-a straduit prea mult sa ofere experienta single-player bombastica precum Call of Duty, iar inainte de a face asta au avut un titlu cu o campanie single-player chiar buna. Acesta a fost Bad Company 2.
B.J. Blazkowicz s-a intors pregatit sa elimine toti nazistii. Intr-o versiune alterata a istoriei, unde Germania a ajuns o superputere, el este singurul care ii poate opri de la dominatie suprema. Un titlu FPS violent si cu un umor aparte.
Max Payne a fost primul titlu pe care l-am terminat pe PC-ul personal. Cu al sau bullet-time si tenta de film-noir, cu greu cred ca cineva l-a ratat. Al doilea titlu a pastrat toate elementele care l-au facut pe primul grozav, dar s-a bucurat de un buget mai generos si am avut un joc mai finisat. Cand vine vorba de al treilea titlu, fac parte din categoria care l-au apreciat. Acesta a avut un dezvoltator diferit si a renuntat la ideea de film-noir. Ce am primit in schimb – o experienta cinematica demna de Michael Bay, cu cel mai bun gameplay dintr-un titlu third person si acelasi voice acting de calitate. In caz ca ati jucat primele doua, iar al treilea nu l-ati incercat datorita schimbarilor, eu zic ca merita o sansa.
Chaos Theory a fost din punctul meu de vedere varful de lance al seriei Splinter Cell si chiar sper ca UbiSoft nu a abandonat seria. Splinter Cell a fost la vremea lui cam singura alternativa pentru Metal Gear Solid – serie stealth ce a fost disponibila doar pentru Playstation (exceptand MGS V care a ajuns si pe PC dar e open-world).
https://www.youtube.com/watch?v=AXRO6Mt5trg
Inainte de a distruge complet serii precum Medal of Honor, The Sims sau Need for Speed, cei de la Electronic Arts chiar aveau cu ce se mandri. Trilogia Dead Space este din punctul meu de vedere unica. Un survival horror third person shooter in spatiu cu o poveste bine scrisa si foarte tensionat, mi-a dat asteptarile pe spate cand l-am jucat. Din pacate, din dorinta de a vinde cat mai mult, EA s-a bagat puternic in directia celui de-al treilea titlu, dorindu-l mai popular, vandut in mai multe exemplare si asta nu a facut decat sa scoata din discutie atmosfera survival horror, transformandu-l mai mult intr-un action de duzina. Totusi, pentru ca experienta sa fie completa, va recomand sa le jucati pe toate 3, dar daca vreti sa nu fiti semidezamagiti de concluzie, opriti-va dupa al doilea titlu.
Unul din putinele cazuri cand vocea comuna a fanilor este ascultata e Titanfall 2. Primul joc a fost un titlu exclusiv multiplayer, in timp ce al doilea a primit o campanie single-player. Desi scurta, experienta oamenilor care au lucrat la Call of Duty si acum la Titanfall 2 s-a vazut.
Raven Software au produs titluri precum Quake 4(ar fi trebuit sa il introduc pe lista), Soldier of Fortune 1 si 2, dar unul din jocurile trecute cu vedere a fost Singularity. Da, inca un titlu FPS, in care jucatorul intra in posesia unui TMD (time manipulation device) cu ajutorul caruia modifica involuntar o serie de evenimente care au loc pe o insula numita Katorga 12.
Originalul Prey a fost cu mult inaintea timpului sau. FPS-ul celor de la Human Head Studios dezvoltat pe motorul grafic al lui Doom 3. Actiunea jocului are loc in timpul unei invazii de extraterestrii, cand o nava spatiala cunoscuta sub numele de The Sphere invadeaza planeta si se hraneste cu orice e viu pentru a se mentine in viata. Jucatorul intra in pielea unui indian pe nume Tommy, care porneste in misiunea de a-si salva iubita care e tinuta prizoniera pe nava si sfarseste prin a salva lumea. Avem puzzle-uri, boss fights, o poveste captivanta, armament interesant si un protagonist al carui spirit poate parasi trupul pentru a rezolva diverse puzzle-uri. Cred ca ar trebui sa il rejoc.
Hellblade este dovada ca poti face jocuri interesante, single-player, fara monetizare si fara battle-royale si in ziua de astazi, plus pret injumatatit comparativ cu restul titlurilor cu greutate. Hellblade te pune in pielea lui Senua, o luptatoare celta care doreste sa-i salveze sufletul iubitului ei decedat. O lume plina de mit si nebunie a fost creata cu ajutorul expertilor in psihoza.
Considerat de multi unul din cel mai bun joc din serie, Resident Evil 4 a fost sursa de inspiratie pentru Dead Space de exemplu pe partea de mecannica. Titlul third-person cu over-the-shoulder camera, ofera o campanie de 8–10 ore cu elemente horror si te trimite intr-o misiune inedita: trebuie sa salvezi fiica presedintelui.
L-am jucat prima oara pe Playstation 3, apoi din nou pe PC. In Lords of Shadow intrii in pielea lui Gabriel Belmont, care a jurat ca va proteja oamenii de fortele supranaturale ale raului. Acesta va fi indrumat pe parcursul povestii din Castlevania de spiritul nevestei, care il va ajuta sa isi indeplineasca destinul si sa invinga raul.
https://www.youtube.com/watch?v=twaSxFjB67M&t=636s
„Bai, mie mi-a placut!” Probabil nu ati auzit vorbe bune despre Ryse si l-ati ocolit. Ei bine avand in vedere ca au trecut cativa ani de la lansare si il gasiti la preturi foarte mici, eu cred ca trebuie incercat. Are o grafica de zile mari, o coloana sonora foarte buna, iar atmosfera si luptele sunt epice. Trebuie doar sa ii accepti gameplay-ul usor repetitiv si abuzul de quick-time events.
Bun asa! Hai ca mi-ai facut pofta sa reiau unele din titlurile copilariei. Ce vremuri simple erau, cand legam prietenii doar pentru ca aveam aceleasi dificultati virtuale 😀 Zici c-au trecut 100 ani…
Exact! :)) Ma porneste cate un gand: „cum ma jucam eu NFS acum 1 an..” si cand stau bine sa ma gandesc sunt de fapt mai bine de 8 trecuti de atunci…
Aaa, HP 2010, unul dintre cele mai bune jocuri NFS din toate timpurile și cel mai bun făcut de Criterion.
O rețetă simplă: mașini puternice/exotice, curse de stradă, AI super, posibilitatea de a fi și de cealaltă parte a baricadei, progresul era perfect balansat, nu deblocai mașinile nici prea ușor, nici prea greu, chiar și freeroam pentru a te juca cu bolizii.
Au încercat ei cu Rivals 2013 să recreeze succesul avut cu HP 2010 dar n-au prea reușit.
Acum avem Forza Horizon 4 pe PC din fericire, super joc.
Ca și shootere, mie mi-au plăcut Metro și Crysis (2,3) cel mai mult.
Câteodată sunt sătul de explorat, de găsit chichițe, de colectat nu știu ce, vreau doar să mă joc și să descopăr povestea.
Crysis 2 mi-a plăcut foarte mult din punctul ăsta de vedere chiar dacă mulți și l-ar fi dorit open-world ca primul.
Max Payne 3 e unul dintre cele mai bune jocuri pe care le-am jucat, ai tot ce vrei: poveste, grafica, soundtrack