V-am scris deja despre experiența mea cu prima comandă de la Wolt, cu bune și rele, prin urmare am decis să vă povestesc cum a fost cu prima comandă efectuată acasă, care e o localitate în care Tazz nu livra anterior. În articolul menționat mai sus v-am povestit despre prima mea comandă, dar am zis că revin cu experiența de la comanda de acasă, pentru că aici apare modificarea. Prima comandă am dat-o din Pitești, oraș mare, acoperit anterior și de Tazz. Cea de acasă era în Șag (Tropez, cum mai e cunoscut 😛 ), la 12 km de Timișoara, unde anterior nu aveam opțiunea de livrare, indiferent de platforma utilizată.
Ei bine, ca să revin la subiect, pentru că ședința la care eram la birou a durat mai mult și nu eram nici eu și nici soția acasă, am zis să le fac celor mici o surpriză și să le comand ceva ce știu că le place, chiar dacă e junk sau fast food.
Mic disclaimer, înainte de a merge mai departe – nu obișnuim să consumăm des așa ceva, dar o dată pe lună ne mai facem poftele și mai comandăm sau gătim bombe calorice: pizza, shaorma, burgeri, nuggets sau prăjituri. Da, unele le pregătim acasă, noi, că un blat de pizza sau un cheesecake se fac ușor, mai ales când ai ingredientele la primă mână (furnizor local de lactate sau produse de carne și legume de la noi).
Acum, că am terminat cu paranteza, să vă povestesc ce era de povestit – am plasat comanda fiind într-o ședință, prin urmare nu am observat taxa ascunsă. Nu zic că e problema Wolt, că ei au anunțat existența ei (am scris și eu în articolul meu), dar nu am fost atent la finalizarea comenzii. Pentru că, atât timp cât am ales produsele, prețul afișat era cel aferent lor, abia la final, înainte de plată, era trecută taxa de 48,50 RON.
Produsele au ajuns în timpul specificat, nu mai târziu, nici mai repede (țineți minte pățania mea de la prima comandă?), nimic de obiectat. Doar că am scris articolul ca să vă atrag atenția să descideți ochii, ca să nu deschideți baierele pungii, după cum am făcut eu. 🙂 Pentru că înțeleg necesitatea taxei, deși este discutabilă valoare ei. Practic am plătit șapte litri de motorină, în contextul în care drumul dus-întors presupune un consum de doi, maxim trei litri. Sau altfel spus, dacă luam încă un burger, eram tot acolo ca și cost!
Și aici este șpilul, dacă îmi permiteți limbajul colocvial – spuneam că înțeleg necesitatea unei supra-taxe pentru că vine un curier la 13 km de oraș, doar că suma este exagerată. Dacă aș fi comandat două grisine și o pungă de creveți vietnamezi, aș fi înțeles, dar 50% taxă pentru comandă mică e prea mult.
Concluzia? Sunt două, de fapt:
- Voi comanda acasă doar la nevoie.
- Voi fi muuuuult mai atent când comand cu Wolt.
Și acum revin cu o întrebare: voi aveți experiențe similare?
Atenție, nu apare nicăieri că ar fi vorba despre suprataxare pentru livrare ci apar două suprataxe aproape imateriale și foarte greu de analizat / disecat: 1) „Taxă pentru comenzi mici” (nu știu cu ce reflexe au venit ăștia în România dacă 100 de lei e comandă mică la mâncare) – asta clar e taxă de fraier – și 2) „Cost operațional” (o altă găselniță pentru spoliere), suprataxă pe pus în pungă sau așa ceva, practic hoție pe față. Obișnuiam să comand des și substanțial, n-o mai fac, lăcomia strică, dacă nu omenia măcar biznisu’.