După cum am menționat și în editorialul de luna trecută, Windows 11 îmi displace total. E greoi, chiar și pe hardware performant, inconsistent la nivel de interfață și foarte invaziv cu reclamele și telemetria. Deși este software plătit, în teorie orientat spre nevoile clientului, Microsoft l-a transformat tot mai mult în spyware și adware, încercând să-l folosească pentru upselling și colectare de date. În plus, chiar și la aproape patru ani de la lansare, Windows 11 manifestă în continuare instabilități, fiind poate cel mai frustrant sistem de operare de la Microsoft din ultimele decenii. Din aceste motive și pentru că văd foarte des recomandări în această direcție, am decis să migrez temporar sau poate chiar definitiv la Linux. Am deja experiență în configurarea și mentenanța server-ului Debian de acasă, care nu mi-a creat nicio nemulțumire și s-a menținut perfect stabil în cei câțiva ani de când îl am, așadar n-am avut motive să fiu reticent la o astfel de schimbare. Și pentru că îmi plac provocările, n-am ales Ubuntu sau Fedora, ci o distribuție bleeding edge – Arch Linux. Folosesc PC-ul de acasă în principal pentru gaming și ocazional productivitate, iar contrar așteptărilor mele, gaming-ul pe Linux a evoluat foarte mult în ultimii ani. Chiar dacă multe dintre jocuri nu sunt disponibile nativ pentru Linux, layer-ul de compatibilitate Proton de la Valve își face treaba foarte bine și nici nu mai simți că te joci pe Linux. Însă, din păcate, multe dintre aplicațiile comerciale pe care le utilizez nu sunt portate pe Linux, iar alternativele open-source m-au dezamăgit. Planul e să rămân cel puțin o lună pe Arch Linux și să depind cât mai puțin de Windows 11 pe care încă îl am instalat în dual boot, iar dacă mă voi descurca probabil că voi renunța definitiv la Windows.
Ce îmi place până acum la Arch Linux:
- Este foarte fluid, chiar și cu GNOME, care este considerat un desktop environment pretențios. Totul e instant, nu agață precum Windows 11 și consumă mult mai puține resurse. Seamănă cu macOS și e foarte intuitiv chiar și pentru cineva care n-a mai utilizat până acum Linux
- Contrar așteptărilor mele, jocurile care nu sunt disponibile nativ pe Linux rulează foarte bine cu ajutorul layer-ului de compatibilitate Proton. Am observat treaba asta inițial pe Steam Deck, iar pe desktop pot spune că e chiar mai bine. În unele cazuri, performanță e chiar mai bună decât sub Windows, iar incompatibilitățile apar de obicei doar în jocurile cu sisteme anti-cheat sofisticate. De asemenea, driverele, cel puțin în cazul NVIDIA, sunt stabile și nu mi-au creat până acum probleme.
- Intimitate: distribuțiile de Linux, mai ales cele orientate spre utilizatorii experimentați, nu colectează date, nu au nevoie de conturi online și nu impun funcționalități AI pe care nu le vrea nimeni. Prin natura open-source a acestor sisteme de operare, totul e la vedere, iar colectarea neautorizată a datelor e foarte improbabilă.
- Stabilitate: la asta chiar nu mă așteptam. Am optat pentru Arch Linux, care este considerată o distribuție bleeding edge, neoptimizată pentru stabilitate. Însă până acum nu mi-a creat deloc probleme. Spre deosebire de Windows 11, care în repetate rânduri mi-a dat bătăi de cap după aplicarea unor actualizări, Arch Linux se comportă foarte bine, indiferent de natura patch-urilor sau de aplicațiile rulate.
- Interacțiunile prin linia de comandă nu sunt atât de dificile pe cât mă așteptam. Bine, aici contribuie și experiența pe care am avut-o la configurarea și administrarea serverului pe Linux de acasă, însă, chiar și fără experiențe anterioare, n-ar trebui să te descurajeze. Acum există o largă varietate de repository-uri pentru aplicații, comenzile sunt intuitive, iar documentarea din online este foarte bună. În plus, șansele să vă te lovești de probleme sunt mult mai mici acum decât în urmă cu câțiva ani, distribuțiile, repository-urile și package managerele fiind îmbunătățite simțitor.
- Customizare: nu era neapărat pe lista priorităților mele, dar a ajuns să-mi placă. Indiferent de distribuția de Linux pe care o alegi, ai la dispoziție o largă varietate de desktop environments (GNOME, KDE Plasma, XFCE, Cinnamon etc.) și window managers, iar multe dintre display managers, adică componentele responsabile de interfață, pot fi instalate concomitent și comutate rapid din pagina de login. Eu am ales GNOME pentru că seamănă cu macOS și e foarte prietenos, însă dacă preferi o interfață similară cu Windows, poți opta pentru KDE Plasma sau Cinnamon.
- Securitate: fiind utilizat mai ales pe servere, Linux este și foarte sigur. În cele mai multe cazuri, nu are nevoie de soluții antimalware, iar mecanismele de securitate integrate sunt stricte și își fac treaba foarte bine. Sigur, aici contribuie și popularitatea scăzută a Linux pe desktop. Din moment ce puține persoane folosesc Linux pe PC-uri, nu există interes nici din partea atacatorilor pentru a dezvolta malware/ransomware pentru această platformă.
Ce nu-mi place:
- Incompatibilitățile cu software-ul comercial: dacă vrei să rulezi Microsoft Office, Adobe Photoshop, AutoCAD sau alte softuri populare de creativitate sau business, mai bine îți iei gândul. Majoritatea nu sunt compatibile cu Linux, iar în ciuda faptului că există workaround-uri și emulatoare, experiența este de cele mai multe ori limitată și cu multe erori. Sigur, există alternative native, gratuite și open-source, cum ar fi LibreOffice sau GIMP, dar, din ce am observat, acestea prezintă numeroase limitări și incompatibilități cu formatele populare. Linux poate fi foarte bun pentru software development, având funcționalități mult mai complexe decât Windows și o largă varietate de aplicații în acest domeniu, însă pentru creative work și office încă lasă mult de dorit.
- Interacțiunile prin interfața grafică sunt limitate: în funcție de desktop environment-ul pe care îl alegi, s-ar putea ca setările și opțiunile de instalare pentru aplicații să fie destul de limitate la nivelul interfeței grafice. Prin urmare, anumite operațiuni, cum ar fi introducerea unui nou repository de aplicații, instalarea de „dependențe” și configurările pentru hardware și drivere, s-ar putea să nu fie disponibile în GUI, ci doar prin linia de comandă. Iar asta poate intimida un utilizator obișnuit cu Windows și configurările „point and click”. Bineînțeles, mai toate operațiunile pe care le poți face sub Linux sunt foarte bine documentate, însă pentru a le înțelege e nevoie de timp și efort.
- Suport hardware: nu e ceva care m-a afectat, însă e bine să știi că driverele pe Linux pot fi problematice, mai ales pe laptop-uri noi. În anumite cazuri, producătorii de componente nu lansează drivere pentru Linux sau nu pun la dispoziție sursele pentru ca utilizatorii să-și poată compila singuri driverele, iar funcționarea plăcilor de rețea wireless, a touchpad-urilor sau a altor componente poate fi afectată – fie nu funcționează corespunzător, fie nu funcționează deloc.
- Prea multe distribuții și desktop environments: deși sunt percepute drept avantaje de către utilizatorii de Linux avansați, prea multă varietate poate genera confuzie pentru un novice care plănuiește să migreze de la Windows.
- Suportul este asigurat de comunitate, nu de o entitate comercială: în cele mai multe cazuri, suportul tehnic nu este asigurat de o companie decât în cazul în care se plătește abonament (ex. RHEL, Ubuntu Pro, Oracle Linux). Astfel, în rezolvarea unor eventuale probleme te vei baza pe comunitate. Pentru distribuțiile cele mai populare găsești rezolvări , însă uneori trebuie să sapi adânc pe forumuri și nu e la fel de simplu ca atunci când ești asistat de un operator uman de la Microsoft sau Apple.
Toate aceste aspecte le-am observat în cele 10 zile de când am trecut la Arch Linux și aproape sigur vor mai apărea și altele pe parcurs. Până acum, cu excepția incompatibilităților cu anumite aplicații comerciale, pot spune că Arch Linux se comportă foarte bine. E rapid, stabil și parcă au ajuns să-mi placă mai mult și interacțiunile prin linia de comandă decât prin GUI.
Voi ce părere aveți? Este Linux o alternativă viabilă pentru un utilizator casnic?