CPU-urile Sandy Bridge E sunt deci cele mai performante de pe piata de la aceasta ora. Insa pentru asta sunt si cele mai mari: chiar daca sunt realizate in procesul tehnologic de 32 nm, si nu mai integreaza si un GPU, inglobeaza 2.27 miliarde de tranzistori si au o suprafata de 435 mm2, peste dublu fata de quad-urile Sandy Bridge.
Explicatia ar fi ca Sandy Bridge E sunt defapt octo core-uri, insa numai in varianta lor Xeon destinata server-elor. Pentru desktop-uri doua (sau patru) nuclee sunt dezactivate. Si pe langa numarul mare de nuclee a fost integrata si mai multa memorie cache, intr-un maxim de 15 MB.
Controller-ul de memorie este acum unul quad channel, compatibil DDR3 la 1600 MHz. Si asta a dus la realizarea de placi de baza cu cate opt slot-uri de RAM (cate patru de fiecare parte a procesorului). Iar pentru sistemul de placi grafice sunt disponibile 40 de benzi PCI-E 3.0.
Dar chiar daca arhitectural la interior nu s-au schimbat asa multe, noile procesoare au nevoie de o platforma complet noua. Pentru ca folosesc un socket nemaivazut, LGA2011, si un nou chipset, X79. Despre socket nu prea avem ce discuta, insa chipset-ul poate fi putin disecat.
El se conecteaza la procesor prin intermediul unei magistrale DMI de 20 Gb/sec. Si nNe asteptam la ceva facilitati in plus fata de Z68. Insa acest X79 are tot numai doua port-uri SATA 600, plus patru SATA 300, si vine fara compatibilitate USB 3.0 sau SAS.
Pentru moment Intel a lansat doua procesoare Sandy Bridge E, ambele hexa core-uri: Core i7 3960X si Core i7 3930K. Ambele au multiplicator deblocat, un TDP de 130 W, si beneficiaza de tehnologii ca Hyper-Threading si TurboBoost (atat pentru un nucleu cat si pentru mai multe).
i7 3960X are frecventa de 3.3 GHz, 15 MB memorie L3 cache, Turbo de 3.9 GHz, si un pret de 990 $. Iar i7 3930K atinge 3.2 GHz, are doar 12 MB L3 cache, iar in TurboBoost urca pana la 3.8 GHz. Pretul sau este de 555 $. Iar undeva in prima parte a anului viitor va sosi si modelul quad core i7 3820, de 3.6 GHz.
Si nici unul nu are cooler la pachet, cum s-a mai discutat. Pentru ca potentialii clienti ai acestor procesoare oricum si-ar lua un sistem de racire tertiar. Dar daca utilizatorul ar dori neaaparat un cooler Intel, va putea achizitiona fie unul simplu, clasic, de aproximativ 20 $, fie sistemul de racire cu apa, pentru care va trebui sa plateasca 80 – 100 $.
Sa vorbim putin si de performanta noilor CPU-uri. Cum era si de asteptat, sunt cele mai rapide de pe piata. In unele teste reusesc sa depaseasca un Core i7 2600K si cu 50%. Insa vorbim despre cazuri exceptionale, in care sunt folosite toate cele sase nuclee. Altfel diferenta de la patru la sase nuclee (sau mai bine zis de la 8 la 12 thread-uri) este infima. Si complet nejustificata.
La overclocking lucrurile sunt interesante. Dupa cum stiti, dupa ani de zile de overclocking prin ridicarea bus-ului, Sandy Bridge a stricat trendul, aceasta frecventa nemaiputand fi modificata. Insa s-a scos prin modelele cu multiplicator deblocat. Acum Sandy Bridge E este mai special, pentru ca permit modificarea acestui bus, in trepte: 100 MHz, 125 MHz, 166 MHz si 250 MHz. Si asta fara a influenta restul sistemului.
Iar partea cu multiplicatorul ramane neschimbata. Si in aceste conditii, sub racire normala, cu aer, Sandy Bridge E se duce pana la 4.6 – 4.7 GHz. Consumul electric este si el pe masura performantelor. Teste detaliate cu noile procesoare gasiti la Anandtech, HotHardware, PCPerspective, TechSpot sau Legitreviews.
Avand in vedere ce aduc nou procesoarele Sandy Bridge E, putem concluziona ca au intarziat un pic prea mult. Daca ar fi sosit mai aproape de Sandy Bridge-urile normale, ar fi avut un impact mult mai mare. Asa multi vor decide sa astepte pentru Ivy Bridge.