Avand in vedere ca virtualizarea devine din ce in ce mai raspandita si in zona utilizatorilor casnici consider ca un articol introductiv este de bun augur.
Ce reprezinta virtualizarea? Simplificata, virtualizarea este o metoda ce permite rularea a unuia sau mai multor „calculatoare” pe o singura platforma hardware, sau si mai usor, a doua sisteme de operare diferite pe un singur PC; de exemplu, pe un PC putem rula atat o masina Windows cat si una Linux, sau o instalare de Windows 98 si una de XP. O explicatie mai complexa ar fi urmatoarea: virtualizarea elibereaza utilizatorii si aplicatiile de caracteristicile hardware specifice sistemelor pe care opereaza.
Odata definita trecem la tipurile de virtualizare; desi acestea se aplica in special la servere, incet incet vom vedea evolutia acestia si in sistemele casnice.
Exista trei tipuri mai de virtualizare: virtualizarea sistemelor de operare, emularea hardware si paravirtualizarea.
Virtualizarea sistemelor de operare implica rularea peste un sistem de operare gazda a unor containere in care ruleaza alte sisteme de operare; pe acestea din urma (deci in containere) ruleaza aplicatiile. Ce trebuie inteles este ca aceste aplicatii interactioneaza doar cu OS-ul din container si il considera singurul existent pe acea masina, deci singurul care controleaza resursele sistemului; din aceasta cauza aplicatiile nu pot vedea alte aplicatii sau resurse ale altui container.
Avantajul acestui tip de virtualizare il prezinta usurinta cu care se poate instala si folosi software-ul necesar virtualizarii; de asemenea, consumul de resurse al aplicatiei de virtualizare este redus ceea ce inseamna ca acestea sunt disponibile aproape in totalitate sistemelor de operare oaspete (cele din containere).
Dezavantajul este acela ca se limiteaza tipurile de sisteme de operare. Sistemul de containere implica ca sistemele oaspete sa fie identice cu cel gazda, uneori chiar si pana la nivel de patch ceea ce poate cauza probleme cand se doreste folosirea unor programe ce au cerinte stricte in privinta OS-ului. Pentru sistemele omogene insa este cea mai buna solutie.
In emularea hardware softwareul de virtualizare (numit de obicei hypervisor) prezinta un sistem hardware emulat pe care sistemele de operare oaspete lucreaza; acest hardware emulat se numeste de obicei virtual machine monitor (VMM).
VMM-ul ofera un hardware standard cu care OS-ul oaspete interactioneaza. Deoarece OS-ul si VMM-ul formeaza un tot unitar, acestea pot fi mutate de pe un sistem pe altul chiar daca configuratiile hardware reale ale acestora sunt diferite (unul din avantajele majore). Hypervisorul, ce se afla intre VMM si hardware-ul fizic, traduce instructiunile de la VMM catre resurse specifice ale masinii fizice.
Aceasta metoda da posibilitatea aplicatiilor sa ruleze intr-un OS cu adevarat izolat. Astfel, datorita faptului ca toate VMM-urile se bazeaza pe un singur hypervisor sistemul permite folosirea unor OS-uri oaspete diferite, atat la nivel mic (nivel de patch) cat si la nivel mare (pot fi rulate SO-uri total diferite precum Windows si Linux simultan).
Dezavantajul il reprezinta faptul ca aplicatiile ruleaza mai incet pe un sistem virtual decat pe unul normal. De asemenea, un alt dezavantaj este legat tocmai de interfata hardware standardizata (VMM-ul); hypervisor-ul ofera o interfata directa VMM-ului si apoi traduce comenzile catre resursele fizice ale sistemlui. Asta inseamna ca hypervisor-ul trebuie sa contina interfete catre resursele masinii pe care este rulat; aceste interfete sunt numite drivere. Daca ati instalat vreodata un sistem de operare sau o componenta noua intr-un PC stiti ca de cele mai multe ori a trebuit sa instalati si un driver pentru ca noul hardware si SO-ul sa poata comunica. Problema apare cand hypervisor-ul nu contine drivere pentru dispozitivele din sistem deoarece nu se pot instala driere noi intr-un hypervisor cum se poate la un sistem de operare. Astfel, daca masina are resurse hardware pentru care hypervisor-ul nu are drivere software-ul de virtualizare nu va rula pe acel sistem. Problema este si mai acuta cand se doreste un upgrade la o componenta nou aparuta si pentru care nu exista drivere in hypervisor.
Cel mai cunoscut software de virtualizare de acest tip este VMware, insa MS ofera alternativa sa si anume Virtual Server.
Despre paravirtualizare vom vorbi intr-un articol viitor cand vom discuta si despre motivele pentru care din ce in ce mai multe companii aleg sa-si virtualizeze sistemele.
Am sa vorbesc despre virtualizare in termeni filozofici, dar nu numai cu cuvintele mele ci si cu ale unor inaintasi. In aceste vorbe voi trece de la critica stiintei la necesitatea biologica de intelegere a ei pentru a ajunge acolo unde am fost destinati si nu unde vom fi deturnati. Sper sa nu fiu interpretat gresit.
Nonconformismul are la baza principiul biblic al libertatii depline a omului (“Cat este sufletul in tine nici unui trup nu te supune†– Isus Sirah) si este principala arma organica a omului divin, prin care a ajuns la libertatea totala pe care o are acum.
Omul este liber sa-si stabileascÇŽ singur soarta si cu siguranta, cei care nu-L vor pe Dumnezeu drept calauza, pot sa-si aleaga propriul drum; fie sa-l paveze singuri, fie sa mearga pe cel batatorit de altii, care au pasit inaintea lor.
„Teletampitii secolului douazecisiunu vor avea tot ceea ce au fost programati sa-si doreasca, actionand ca propriile lor telejucarii…. Rebelul castrat de maine se va plimba într-o holograma si va putea oricand deveni virtual asemeni propriului sau idol…. El va fi mult mai interesat de a urmari actul sexual al idolului sau, decat de a face el personal acest act.” – Aldous Leonard Huxley, „Brave new world”
Privind comoditatea care ne-a cuprins organic pe toti, datorita facilitatilor tehnologice oferite de stiinta, suntem inclinati sa-i dam dreptate neconformistului scriitor englez, chiar daca aceste vorbe au fost scrise acum aproape 100 de ani.
Ce ar trebui sa fac eu, un simplu om, pentru a nu deveni dependent de tehnologia moderna creata de om?
Un raspuns ni l-a dat acum mai bine de 200 de ani tot un englez neconformist.
“Trebuie sa creez un sistem. Altfel voi fi inrobit de cel creat de alt om. … Nici o pasare nu are zbor prea inalt, daca nu zboara cu aripi proprii†– William Blake
Cat de departe putem zbura fara Dumnezeu?
„Vulturul ce roteste sus, va fi atunci de mult apus. Langa Sibiu, langa Sibiu, prin lunci, numai stejarii vor mai fi si atunci. Mai aminti-ma-va un trecator vreunui strain, sub ceasul lor? Nu cred sa ma vesteasca cineva, caci basmul ar incepe-asa: Pe-aici umbla si el si se-ntorcea mereu, contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu.” – Lucian Blaga, Cantec pentru anul 2000.
Continuarea moderna a basmului lui Blaga : …astfel, plecand de la procesarea materiei, Adam si Eva au ajuns la procesarea informatiilor si, tot construind ei sisteme, au ajuns, prin stiinta de a construi, la modernul sistem informational al virtualizarii materiei, cuvantul de pe internet, in care vedem cum fiecare zboara cu propriile aripi virtuale, in propriul lui sistem virtual.
Unde vor ajunge ei fara busola sau fara divinul bio-GPS al sufletului? La Turnul Babel!
Chiar asa sa fie oare? Atat de mult s-a indepartat omul de Dumnezeu?
“Acum cand materia a innebunit, dorind sa puna stapanire pe tot ce exista, Leonte ar vrea sa dea dovada ca materia nu l-a învins. Brodnicii continua sa faca un fel de fronda instinctiva fata de situatie. Le repugna, desigur, orice adaptare la lumea, zisa noua, ce se injghebeaza, siluind in tipare anapoda, toate sectoarele vietii. Dar brodnicii se comporta necerebral. Fronda lor se istoveste, rapsodic, in reactii organice, negandite.†– Lucian Blaga, Luntrea lui Caron
“Stiinta este calea ajungerii la Dumnezeu, dar parola de acces este credinta! Prin simtire, stiinta si credinta in Dumnezeu, noi am descoperit in stern, in locul indicat de stramosii nostri crestini, Moise si Pavel, o mica celula biologica ce face legatura nevazuta dintre trup si suflet. Acesta microscopica celula organizatoare a corpului uman, responsabila cu dorinta de evadare din realitate ÅŸi cu atractia idolatrica, provine din “mirabila samantǎ†a lui Adam, motiv pentru care am numit-o stiintific “ADN-ul mitocondrial al lui Adamâ€, în contrapartita cu celalta parte materiala a bio-translatorului sufletului numita “ADN-ul mitocondrial al Eveiâ€, existenta in toate celulele umane, cu exceptia celor din sistemul nervos, si responsabila cu atractia lumii materiale. Cartea “Scurta istorie a creatiei omului – De la Adam la Judecata de apoi†este prima carte din lume in care se vorbeste in mod stiintific despre Cuvantul lui Dumnezeu si prin care noi va dezvaluim aceasta divina descoperire a celui mai modern bio-GPS, construit vreodata.†Alexandru Boris si George Valeriu – [email protected]
Nu fiti ingrijorati de aceste cuvinte. Noi doar tragem un semnal de alarma de aproape doi ani, deoarece biogeneticienii, lucrand “in vitro†(un fel de sex virtual) elimina bio-GPS-ul divin, transmis genetic de la Adam, si produc altfel de oameni, despre care religia ne spune ca sunt….
…si ogarul daca nu se caca,prindea iepurele!
Esti in epoca POKEMON,E-uri,HIV si diverse gripe…oamenii nu mai citesc Legendele Olimpului,Romanele Mesei Rotunde sau Pinocchio.Biblia este un program de operare cu un limbaj universal.Sa mori e un lucru nobil in ziua de azi,sa citesti trebuie sa fii popa!