Pe fondul numărului limitat de adrese IPv4 rămase disponibile, providerii de internet încep să nu mai aloce adrese rutabile abonaților și să partajeze o singură adresă IPv4 pentru a servi mai mulți clienți (CGNAT) sau să migreze rețelele la IPv6. Bineînțeles, soluția optimă este trecerea la IPv6, standardul fiind mai bine optimizat pentru nevoile de conectare din zilele noastre și suportat acum de mai toate serviciile online.
IPv4 are o limită de maximă de doar 4.294.967.296 (2^32) adrese, iar asta începe să creeze probleme pentru datacentere și furnizori de internet, adresele fiind din ce în ce mai scumpe și mai dificil de procurat. IPv6, în schimb, are 2^128 sau 320 undecilioane de adrese, fiind practic nelimitat din punct de vedere al numărului de adrese disponibile.
Și pentru că providerii de internet doresc să servească cât mai mulți clienți și să-și reducă costurile, adopția IPv6 a început să crească într-un ritm accelerat în ultimii ani, iar în unele regiuni a devenit standardul de conectare preferat. De exemplu, în India, IPv6 a ajuns pe 74% din conexiunile la internet, în Franța pe 68%, în Arabia Saudită pe 59%, iar în alte 18 țări este prezent pe cel puțin 50% din conexiunile la internet. De asemenea, încep să apară și provideri de internet, cum ar fi Starlink, care își optimizează infrastructura doar pentru IPv6, suportul IPv4 fiind prezent doar pentru a permite conectarea la serviciile online care nu au migrat la IPv6.
Pe lângă numărul considerabil mai mare de adrese IP disponibile, IPv6 aduce și alte numeroase avantaje: simplifică headerele pachetelor, asigurând o rutare mai eficientă, alocă adrese unice fiecărui dispozitiv și nu necesită NAT (network address translation), reducând resursele necesare la nivel de infrastructură. În România, mai toți providerii au suport pentru IPv6, însă conectarea la internet se realizează în mare parte doar prin IPv4.
Via Techspot
Lasa un comentariu!