Stiu cel putin vreo doi prieteni de-ai mei care au cititi cartea lui Arthur C. Clarke – The Fountains of Paradise. Acolo apare mentionata o metoda mai eco pentru ca omenirea – care devine deja prea numeroasa pentru a putea trai doar pe Terra – sa migreze spre Luna si Marte.
Liftul spatial – pentru ca asta era ideea – este deja patentat de o companie din Canada, care au prezentat si detaliile tehnice necesare realizarii proiectului. Plecand de la acesta, doi astronomi de la universitatile Cambridge si Columbia au creat Spaceline, un cablu gros, sau un turn, care sa porneasca de la Luna spre Pamant.
Oricine ar dori sa ajunga pe satelitul nostru natural ar trebui sa lanseze o nava sau o racheta, doar pana la capatul acestui lift spatial. Acest lucru ar presupune o orbita sincronizata, calculata extrem de exact si, de asemenea, existenta unei statii la capatul liftului. In plus, acesta ar trebui sa fie situat intr-o zona care nu interfereaza cu zboruri sau orbite de sateliti artificiali. Proeictul a mai existat, pe hartie, si in anii ’80, ba chiar si Google l-a abordat, acum ceva vreme.
Desi costurile ar fi enorme, pentru realizarea lui, economiile ulterioare ar fi importante. Ganditi-va ca nu am mai avea nevoie de aceasi cantitate de combustibil, nu ar mai fi nevoie de rachete extrem de puternice, iar poluarea ar trebui sa fie semnificativ redusa.
Ce parere aveti de un asemenea plan.
Sursa: techcrunch.com
Este o mare problemă pe care o văd eu și din ce observ nu o discută nimeni.
Luna nu stă într-un loc, ea se mișcă – astăzi este deasupra Canadei, mâine este deasupra Rusiei.
Cum s-ar face legătura dintre lift și lună, dacă aceasta este în mișcare tot timpul?
Construcția se face de la luna în jos. Doar lansările către lift trebuie sincronizate cu luna. Așa zice planul
Peste 90% din energie o folosesti sa iesi din atmosfera. Daca legi liftul de luna, dar il plasezi deasupra atmosferei terrstre, nu ai facut nici o economie. Daca il legi de pamant (sa zicem ca luna si pamantul ar fi fixe) nu ai materialul suficient de rezistent ( singurul care se apropie e panza de paianjen, dar nu o putem reproduce si e totusi departe de rezistenta necesara) sa suporte tensiuni aplicate de greutatea aceluiasi material pe lungime de 200-300 km. Restul e peste campul gravitational, deci nu trage spre Terra. Oricum e un subiect foarte ok pentru cartile SF. Cam atat.
Mi se pare mai eco varianta lui J. Verne, cu tunul.
asa cum magnetii se resping, trebuie sa gasim si ceva cu care putem respinge gravitatia.
Mda… Chandrayann nu putu, dar cu liftu’ pe luna ne ducem… parca altcumva era zicerea… „in s..a cu liftu’.” 🙂
Oare cum i se spune la Dorel in americana? De creat l-au creat, ramane de vazut cum transporta ei materialele si sculele pe luna ca sa il construiasca si sa il ancoreze de Luna. Cablul trebuie sa aiba o lungime de vreo 350.000 km, sa fie gros si rezistent, sa… floare la ureche! Mai trebuie doar 4 oameni vanjosi care sa dea la manivela (vreo 10 ani incontinuu) sa ridice si sa coboare liftul! Nu suntem in stare sa ducem apa la africani sa bea, dar mergem pe luna sa cultivam bumbac si soia!