Glopbal Positioning System, sau GPS, este un serviciu atât de banal din viața noastră cotidiană, încât îl nu prea mai putem concepe viața fără el. Asta deși, cei ca mine, mai țin minte cum era să plătești pentru servicul acesta sau, cum era să te ghidezi exclusiv cu hărți și indicatoare.
Deși s-a discutat despre implementarea standardului 4G pe Lună, nimeni nu a vorbit despre GPS acolo sau pentru navele care merg acolo. Mai ales că, de prin 2025, care nu mai este atât de departe, sunt planificate tot mai multe misiuni pe Lună.
În prezent, singura modalitate de a merge din punctul A în punctul B în spațiu este de a face calcule complicate bazate pe fizică, adaptate fiecărei misiuni în parte. Pe măsură ce nava spațială se deplasează, singurul punct de referință este Pământul. Prin urmare, trebuie să trimită un semnal înapoi pe Pământ pentru a înțelege unde se află, ceea ce înseamnă că există zone oarbe masive.
NASA a pierdut complet comunicarea cu Orion, nava spațială folosită în misiunea Artemis 1, atunci când aceasta a trecut în spatele Lunii. Timp de câteva minute, tot ce au putut face inginerii a fost să-și țină respirația și să spere că vor vedea nava spațială ieșind cu bine de cealaltă parte.
Ceea ce are nevoie acum explorarea spațială este o modalitate prin care navele spațiale să își trianguleze poziția din spațiu, astfel încât să poată naviga în mod autonom, fără a mai face aceste calcule complicate de acum. Și, în mod surprinzător, cea mai ieftină modalitate de a aduce navigația prin satelit în spațiul cosmic este de a exploata sateliții din jurul Pământului. Există câteva probleme mari cu această abordare. Principala dintre ele este faptul că acești sateliți se îndreaptă spre Pământ.
Aceasta înseamnă că cea mai mare parte a semnalului sateliților este blocată și doar o mică parte se revarsă. Puținul care se revarsă este mult mai slab decât semnalul principal și devine și mai slab la o distanță mai mare față de Pământ.
Agențiile spațiale europeană și americană (ESA și NASA) lucrează la un proiect care să permită acum acest tip de orientare. Receptorul ESA, denumit NaviMoon, urmează să fie lansat la bordul satelitului Lunar Pathfinder în 2025 sau 2026. ESA preconizează că NaviMoon ar trebui să fie capabil să determine poziția satelitului cu o precizie de aproximativ 60 de metri, a declarat Ventura-Traveset.
NASA lucrează, de asemenea, la detectoare, dezvoltate împreună cu Agenția Spațială Italiană. Aceștia își propun să lanseze primul dintre acești receptori pe suprafața Lunii în 2024, ca parte a experimentului Lunar GNSS Receiver Experiment.
Semnalul de la sateliții de pe Pământ poate duce navele spațiale până pe Lună, dar odată ajunse pe suprafață, semnalul nu va fi foarte util. În acel moment, aceste semnale pot ajunge doar la ceea ce este vizibil de pe Pământ, astfel încât partea îndepărtată a Lunii și polii lunari sunt interzise. Prin urmare, planul este de a oferi Lunii propria sa flotă de sateliți de comunicații și navigație, numită inițiativa Moonlight. Primul nod al Moonlight ar fi satelitul Pathfinder al NASA.
V-am mai spus și în articolul despre 4G că scopul principal nu este unul științific, cât este economic. Mai exact, cum ideea este ca omenirea să exploateze mineralele și alte resurse din spațiu, deci și de pe Lună, este nevoie de un sistem de comunicare și de orientare extrem de precis și de sigur. Ecce homo!
Sursa: businessinsider.com