Indiferent de domeniul nostru de activitate sau de locurile prin care ne învârtim, cu siguranță că ne-am lovit, cel puțin o dată, de termenul de LED!
Avem televizoare, laptopuri sau smartphone cu ecrane cu LED-uri, avem corpuri de iluminat, fie în casă, fie pe mașină, care folosesc această tehnologie. Așa că, hai să vedem de unde vine denumirea.
Termenul vine din limba engleză și înseamnă light-emitting diode, însemnând diodă emițătoare de lumină. Aceasta este o diodă semiconductoare, care emite lumină la polarizarea directă a joncțiunii p-n. Efectul este o formă de electroluminescență.
Un LED este o sursă de lumină mică, de cele mai multe ori însoțită de un circuit electric ce permite modularea formei radiației luminoase. De cele mai multe ori acestea sunt utilizate ca indicatori în cadrul dispozitivelor electronice, dar din ce în ce mai mult au început să fie utilizate în aplicații de putere ca surse de iluminare. Culoarea luminii emise depinde de compoziția și de starea materialului semiconductor folosit, și poate fi în spectrul infraroșu, vizibil sau ultraviolet.
Electroluminescența a fost descoperită în anul 1907 de către H. J. Round, folosind un cristal de carbură de siliciu și un detector primitiv dintr-un metal semiconductor. Ulterior, rusul Oleg Vladimirovich Losev a fost cel care a creat primul LED prin anii 1920. Din păcate, timp de câteva decenii nu i s-a găsit vreo utilitate în industrie. Abia când Hewlett Packard le-a înglobat în primele lor calculatoare alfanumerice, au devenit celebre. Restul este deja istorie – pentru ca le găsim acum peste tot în jur.
O categorie aparte a LED-urilor sunt OLED-urile, adică (Organic Light-Emitting Diode, adică diodă emițătoare de lumină organică). Acestea au la bază carbonul.
Nu uitați să citiți și primele două episoade ale seriei: