Am testat destule telefoane de la OnePlus, și am și deținut câteva. Ba, mai mult, am și scris că Nord 2 a fost telefonul care m-a convins la vremea lui că îmi ajunge un mid-range, nu am nevoie de un flagship scump!
Prin urmare, permiteți-mi să cred că am o părere destul de avizată pe acest subiect. Nu sunt expertul numărul un din WWW, dar nici neica nimeni, cum obișnuia să zică bunică-mea. 🙂
Flagship Killer Story
Cam așa a început cu OnePlus One drumul companiei chinezești – cu telefoane ieftine, dar cu specificații hardware potente și, mai ales, cu un software mai mult decât admirabil. Lucru valabil pentru un start-up mic, că asta era pe atunci. Și avem alte exemple – cum ar fi Essential – care au dat un mare chix, fie-mi iertată exprimarea necolocvială.
Ei bine, cu excepția camerei foto, care nu a fost niciodată la nivel de flagship, și a lipsei certificării IP pentru unele modele, OnePlus a livrat ce a promis, la fiecare model. Bine, este adevărat că și prețurile au fost din ce în ce mai mari, dar R&D-ul costă și nu au comentat mulți pe acestă temă.
Midrange Killer (Side)Story
A urmat gama Nord, care, deși a pornit cu stângul, după umila mea părere, a reușit să ajungă cu Nord CE și Nord 2 acolo unde s-a dorit – un midrange care costă mai puțin decât altele, dar care oferă o senzație premium, la nivel hardware și software. Practic, seria de telefoane Nord a însemnat revenirea OnePlus la origini, deși nu cred că ăsta a fost scopul inițial.
Cu excepția eternelor probleme la cameră – care nu erau nici ele foarte deranjante pentru un utilizator mediu – Nord-urile au reprezentat o gură de oxigen pentru compania chineză. Din datele primite, a fost un best buy prin toată Europa, mai ales în… nordul acesteia. Dacă aș fi Alanis Morissette, m-aș întreba dacă nu este cumva ironică situația. Noroc că nu am vocea ei, să mă pot înregistra pentru voi. 😛
The Silver Bullet Flagship
Am mai scris asta în articolul de lansare, dar o voi repeta și aici: OnePlus 10 PRO reprezintă glonțul de argint pentru Pete Lau și ai lui. Asta pentru că primim un telefon cu specificații ex-ce-len-te pe hârtie, cu o cameră la care ne așteptăm să vedem îmbunătățiri majore (e deja al doilea an de colaborare cu Hasselblad!), cu un buget de marketing care pare destul de consistent, dar cu un software care, chiar înainte de lansare, a dezamăgit fanii și cu în preț necomunicat încă, dar care se profilează destul de piperat.
Prin urmare, dacă le reușește și telefonul devin un adevărat hit mondial, vor putea construi pe fundația lui o nouă poveste de succes. Dar, în eventualitatea în care va fi un mare fâs, OnePlus va avea doar două opțiuni: fie devine și de jure parte a OPPO (proces oarecum demarat de facto prin integrarea Color OS pe terminalele lor), fie se reorientează spre ceva care a demonstrat că le iese bine și are succes comercial – telefoanele low sau midrange.
Back to life, back to reality
Să mă iertați, dar nu am găsit alt titlu mai bun de paragraf. Iar la TV, pe MTV00s rule melodia celor de la Soul II Soul. Pentru cei mai tineri, ca să puneți în context, respectivii au fost un one hit wonder de pe la finalul anilor 1980. 🙂
Sunt tot mai multe voci din domeniu care prevăd pentru OnePlus va produce anul acesta telefoane (mai) ieftine, dar cu specificații (mai) de flagship. Sună cunoscut? Nu melodia menționată mai sus, ci ideea anterioară… Dacă nu, recitiți primul paragraf al textului. 🙂
Potrivit surselor, viitoarele telefoane OnePlus low-cost pot include un ecran plat și un chipset emblematic. Acestea nu au spus la ce procesor să se aștepte, așa că nu există informații despre ce chipset ar putea pune compania în cea mai nouă serie a sa. Dar judecând după faptul că seria va fi concepută în primul rând pentru tineri (deci, pentru jocuri și performanță), probabil că va fi un procesor destul de puternic.
În prezent, nu există mai multe informații despre momentul în care OnePlus își va lansa seria de telefoane puternice și ieftine pentru jocuri. Dar un semnal am avut anul trecut, prin OnePlus Nord 2 × PAC-MAN Edition!