La final de lună iulie am fost într-o scurtă vacanță, cu familia, la Predeal. Am ales muntele, că în pusta Banatului era deja prea cald. Iar, dacă tot am fost acolo, am ales să vizităm și ceva prin jur.
Așa că, am ajuns, printre altele, pe la Biserica Fortificată din Prejmer, la Castelul Bran și la Peleș și Pelișor. Au mai fost și alte locuri pe care le-am vizitat, au mai fost altele pe care nu am ajuns să le vedem, dar nu acesta este scopul articolului. Oricum, vă recomand cu căldură (sau răcoare, depinde de anotimpul în care citiți articolul) să mergeți și voi pe acolo. Merită!
Scopul acestui editorial este altul: constatarea că noi, românii, ne plângem de cozi și de lipsa digitalizării statului, dar refuzăm sau nu știm să folosim unelte digitale, care sunt deja disponivbile și care ne-ar face viața mai ușoară.
În periplul meu pe la atracțiile turistice menționate mai sus am descoperit ceva ce m-a speriat, pentru că bula mea folosește foarte mult unelte digitale. Iar cu ocazia asta am descoperit că nu este deloc așa și la nivel macro.
Ca să fie mai simplu de înțeles, vă povestesc trei întâmplări din vacanță, de la fiecare obiectiv în parte.
La Prejmer, ai parte de destule semne care te duc spre intrare, indiferent de zona din care vii, după ce ai parcat sau ai coborât din autocar. Ei bine, taman acolo este un aparat de unde poți cumpăra biletele de intrare. Nu prea ai cum să-l ratezi, iar pentru a fi mai ușor de descris, puteți căuta pe Google Maps să vă convingeți (dați zoom la imaginea asta).
Ia ghiciți câți turiști treceau de el, intrau în gangul care e la intrare și se opreau la oficiul administratorului? Cât am fost acolo, au fost vreo duzină, iar singurul aspect pozitiv a fost că nu toți cumpărau bilete, ci doar vreo 5, că restul erau însoțitori.
Trecem mai departe la Castelul Bran, unul din cele mai vizitate obiective de la noi. Am întâlnit acolo nemți, austrieci, francezi, englezi, spanioli sau japonezi. Asta ca să enumăr doar naționalitățile cu care am intrat eu în contact, ca să le fac o poză, ca să îmi facă ei o poza sau doar pentru lămuriri. Ei bine, la intrare e o zonă unde sunt câteva vendomate, identice cu cele de la Prjemer (am aflat ulterior le-au preluat de la ei, cei de la Bran), unde cumpărai biletele. Iar unele erau marcate ca funcționând exclusiv cu card, iar altele și cu cash. Am prins cel puțin 3 perechi care, la finalizarea comenzii, se întrebau unde introduc banii cash, deși scria mare, deasupra, că nu funcționează așa… Iar asta, în decursul celor 10 minute cât am stat la coadă, că de cumpărat am cumpărat biletele în fix 50 de secunde!
În schimb, țin să remarc că tarabele de la intrare, precum și magazinul din interior, acceptă plata cu sau fără card!
Dar, fratelemeleu, vorba bombardierlor din Gara de Nord din București – cel mai rău a fost la Peleș. Cum era locul care părea să fi atras cel mai mare număr de vizitatori dintre cele trei vizitate de mine (cred că și per ansamblu, din România, tot așa e), m-am interesat de dinainte când e deschis, cât costa cele trei tipuri de tururi pe care le poți face și de unde iei bilete. Ghici ce? Pe lângă casa de bilete, care e doar una singură, mai poți face asta și online.
Am preferat să nu le cumpăr de la plecare, pentru că se anunțase furtună în acea zi și nu știam cât este coada de mare la intrare. Dar, o dată ajuns acolo, am intrat pe site de pe telefon, am comandat biletele pentru turul complet și le-am mai zis asta unora care stăteau la coadă. Bine, prea puțini erau interesați! Cred că majoritatatea veniseră pentru coadă, nu pentru Peleș! Am mai auzit pe unii care bombăneau că e mai scump pe internet, știu ei mai bine. Ca să vă faceți o idee, din Castel am făcut poza de mai jos, dar țineți cont că era de trei ori mai mare coada și asta e doar o bucată din ea:
Apropo, sticla e realizată manual și are bule în ea, de aceea pare granulată fotografia, nu mi s-a stricat mie telefonul! 🙂
Pe când am terminat noi turul, care a durat o oră jumătate, terminau și unii de la mijlocul cozii evitate de noi, dar care au ales să viziteze doar parterul, nu toate etajele, ca noi!
De aia zic, dragii moșului, om fi noi nemulțumiți că declarația on-line se depune la etajul trei, dar nici noi nu folosim digitalizare, când ea chiar există…