În afara unor habotnici care nu știu să facă diferența dintre ficțiune și realitate, majoritatea covârșitoare a oamenilor acceptă că Big-Bang-ul este momentul zero al nașterii universului, cum îl cunoaștem noi.
Pentru cei care vor să se lege de prima frază a acestui articol și să o combată, le aduc aminte două momente ale creștinismului: la 22 noiembrie 1951, la ședința de deschidere a Academiei Pontificale de Științe, Papa Pius al XII-lea a declarat că teoria Big-Bang-ului nu intră în conflict cu conceptul catolic de creație, iar Papa Francisc declara mai recent, în 2014, că teoria științifică a nașterii universului nu exclude existența unui Dumnezeu care a stat în spatele lui.
Bineînțeles că ortodoxia nu recunoște deloc existența oricărei interferențe științifice cu privire la crearea lumii, dat fiind că este o ramură a creștinismului care este încremenită în teologia veche. De fapt etimologia numelui explică prea bine asta: vine din limba greacă, de la ορθο (ortho – drept, corect) și δοξα (doxa – slăvire sau, într-un înțeles mai general, opinie), traducându-se, deci, literal „dreapta-slăvire”, cu înțelesul de „credință, opinie corectă”, sau „dreapta-credință”. Cineva care se crede și se proclamă drept, corect, nu are cum să recunoască greșeala scripturilor care le sunt legi.
Revenind la subiect, binecunoscutul astrofizician și fizician din domeniul plasmei – Eric Lerner – a postulat că teoria Big Bang-ului este contrazisă de o masă copleșitoare de dovezi astronomice, care se acumulează în mod constant – în timp ce cosmologii tradiționali continuă să se răsucească în încercarea de a salva teoria și de a-i discredita pe criticii acesteia.
În fapt, nu punctul de pornire, denumit generic Big-Bang, este contrazis de Eric Lerner, ci teoria generală despre ce a urmat după. El preferă termenul de cosmologie plasmică pentru procesul de naștere al universului, ceea ce spune că nu este nevoie de o origine a universului în timp, nu este nevoie de inflație, nu este nevoie de materie întunecată și nici de energie întunecată.
Nu voi intra în detalii tehnice, de aceea am lăsat linkul sursă, dar mi se pare interesant și bine-venit faptul că oamenii de știință sunt capabili să dezbată argumentat orice subiect. Esența științei și a existenței moderne se bazează pe îndoială cu privire la orice teorie, care nu mai poate fi universal și general acceptată fără a fi demonstrată și demontată, dacă este cazul.
Dubito ergo cogito, cogito ergo sum!
Sursa: asiatimes.com