Nu știu voi, dar eu pot să recit pe de rost celebrul intro al serialului Star Trek. Și, deși am crescut cu Picard, Deana Troy, Data și Worf, am avut răbdare să urmăresc toate seriile (mai puțin cele animate).
Trecând peste partea SF a serialului și multitudinea de aspecte amuzante (ca de exemplu, faptul că primul pământean care a construit motorul warp era un alcoolic), ideea lui Zefram Cochrane a fost analizată de NASA.
Motorul warp și tehnologia lui, nu doar că permitea călătoriile interspațiale, dar era și baza Primei Directive a Federației. Practic orice civilizație care nu deținea aceste capabilități, nu putea fi contactată de nimeni. Bine, au fost și câteva excepții, dar acelea doar întăresc regula.
În ciuda faptului că motorul warp este pur ficțional, s-au făcut multe eforturi pentru a explica și explora știința cu privire la modul în care ar putea funcționa. Star Trek s-a bazat pe diverse exemple de literatură science fiction scrise anterior pentru a-și crea propria fuziune a modului în care ar putea funcționa această călătorie spațială intergalactică, iar aceasta a fost doar extinsă de-a lungul anilor.
În esență, călătoria prin warp funcționează prin deformarea spațiului-timp precum faldurile unei țesături, îndoind oarecum realitatea pentru a permite călătoria la astfel de viteze. Deci, pentru cei mai tehnici și școliți dintre voi, teoria contrazice tot ce a postulat Einstein despre relativitate.
Pentru a permite vitezele respective (care sunt mai mari decât cea a luminii), navele Enterprise folosesc ca și combustibil un amestec de materie/antimaterie (sunt menționate plasma și dilitiul cristalizat). În seria Discovery sunt deja explorate noi metode care permit călătorii la viteze superioare cu ajutorul unui motori cu spori…
Când Căpitanul Picard dădea semnalul – Energise! –, nava producea un câmp warp în jurul ei, care distorsiona spațiul și timpul. Iar viteza maximă atinsă era de 9,9 warp (de peste 2000 de ori viteza luminii), și chiar și aceasta abia mai târziu, pentru că prima Enterprise putea doar 5 warp. Cu toate acestea, într-un episod din seria Voyager, Tom Paris reușește să modifice o navetă și atinge warp 10 (care, în esență, permite navetei să fie peste tot în spațiu și timp), dar nu este o uzață a Flotei viteza respectivă.
Pentru a face acest lucru este nevoie de o cantitate imensă de energie. Bineînțeles, ar fi logic ca pentru o civilizație futuristă să aibă și o sursă de energie futuristă. În Star Trek, combustibilul principal este creat prin ardeea atât a materiei (în acest caz deuteriu, un tip de hidrogen gazos), cât și a antimateriei într-un reactor de fuziune, controlat cu atenție prin mijlocirea unor cristale de dilitiu. Acest lucru creează o bulă sau un câmp warp în jurul navei, care ar distorsiona continuumul spațiu-timp local și permite călătorii care în mod normal nu ar fi permise de legile fizicii.
Tehnologia de propulsie warp se află chiar în centrul Star Trek și este, fără îndoială, unul dintre cei mai importanți piloni ai poveștii sale. Nu numai că este fundamentală în aproape fiecare episod, fiind mijlocul necesar pe care echipajul lor se bazează mai mult decât orice altceva pentru a se deplasa pur și simplu, dar au existat mai multe episoade întregi care au explorat posibilitățile și problemele din jurul ei – inclusiv, în Discovery, ce se întâmplă atunci când este foarte limitată. Este parte integrantă a serialului și, probabil, va rămâne astfel pe tot parcursul francizei.
Va fi interesant de văzut dacă viitorul omenirii va permite astfel de viteze și dacă da, dacă vor fi definite ca fiind viteze… warp!
Sursa: gamerant.com
Da si eu am urmarit seria clasica si o parte din celelalte serii.
Din punctul meu de vedere totul e posibil, desi cantitatea de energie necesara ar fi uriasa.
Ar trebui sa ai un mini-Soare sau o mini-gaura neagra la dispozitia ta.
Dar in privinta deformarii timpului, calatorii in trecut si viitor, am indoieli in privinta acestor teorii.
Pur si simplu nu cred ca e posibil pentru ca … TIMPUL NU EXISTA.
Si daca nu exista … nu se poate deforma sau calatorii in trecut sau viitor.
Timpul este doar o unitate de masura inventata pentru a comensura viteza in raport cu distanta.
Sigur ca exista o multime de teorii, demonstratii, formule, etc care „demonstreaza” ca timpul poate fi deformat sau calatorii in timp.
Problema e ca acestea sunt doar la nivel teoretic si anumite demonstratii poate au la baza principii gresite.
De exemplu s-a demonstrat ca ceasurile atomice de pe satelitii GPS „merg” mai incet din cauza vitezei (14.000 km/ora) cu aproape 7 microsecunde pe zi.
Iar din cauza gravitatiei de 4 ori mai mica, timpul trece cu 42 de microsecunde pe zi mai repede.
Deci o diferenta in plus de 38 de microsecunde pe zi.
Dar oare aceasta diferenta de 7 microsecunde pe zi este intr-adevar de la viteza sau de la temperatura?
Aceste ceasuri atomice functioneaza pe baza unor fenomene fizice si anume frecventa unui atom la o anumita temperatura (in general Cesiu care are 9192631770 vibrații pe secunda).
Orice mica diferenta de temperatura genereaza erori de masurare a timpului.
Cine poate garanta o temperatura perfecta?
Si oare cat de precise sunt aceste instrumente de masurare a frecventei?
Oare ce alte fenomene influenteaza masurarea frecventei unui atom de Cesiu?
Poate gresesc si vreau sa ma corectati sau completati cu ce stiti voi depre timp.
Chiar ma intereseaza acest domeniu, dar nu am avut timp sa studiez in detaliu despre acest fenomen.
Cred ca putem teoretiza mult pe acest domeniu, dar nu vom avea un răspuns in timpul vieții generației noastre.
Rămâne sa speram ca generația următoare (see what I did HERE?) va reuși sa călătorească in spațiu și sa exploreze fără a distruge.