
După o perioadă de câteva luni în care a fost disponibil sub forma unui developer preview, Android P a ajuns într-un final în stadiu open beta. Îl puteți instala pe terminalele Google Pixel, prin înrolarea în programul Android Beta, dar și pe alte dispozitive de ultimă generație, cum ar fi Sony Xperia ZZ2, Xiaomi Mi Mix 2S, Nokia 7 Plus, Oppo R15 Pro, Vivo X21 și Essential Phone. Pe acestea din urmă este necesară deblocarea bootloader-ului și instalarea unei imagini de sistem prin utilitarul fastboot. Nu recomand să faceți acest lucru decât dacă sunteți un utilizator experimentat, familiarizat cu instalarea de ROM-uri. Nu recomand trecerea la Android P Beta nici în cazul în care vă doriți un telefon perfect funcțional. Build-urile beta nu trec printr-un proces riguros de quality control precum cele finale, iar dezvoltatorii nu au apucat încă să-și optimizeze aplicațiile pentru Android P, prin urmare e posibil să vă loviți de tot felul de probleme. De exemplu, este foarte probabil ca unele aplicații să înghețe la pornire sau să manifeste diverse probleme de funcționalitate.
Pe Pixel 2 XL procesul de instalare s-a dovedit a fi destul de simplu. Imediat după înscrierea în Android Beta, mi-a fost livrat pachetul de actualizare OTA. Acesta are în jur de 1.1 GB și se instalează în aproximativ 10 minute. Spre surprinderea mea, nu mi s-a impus efectuarea unui factory reset, așadar am rămas cu toate datele și aplicațiile instalate. Totuși, în eventualitatea în care dorește revenirea la build-ul stabil, este necesară efectuarea unui hard reset, care va șterge datele și aplicațiile pentru care nu există backup.
Sincer să fiu, până acum nu eram foarte entuziasmat de trecerea la o nouă versiune de Android. Schimbările erau de obicei minore și aduceau îmbunătățiri doar sub capotă, interfața și modul de interacțiune rămânând aproape neschimbate. Nu este însă cazul lui Android P, care adoptă o groază de schimbări la nivel de interfață și care oferă un nou mod de navigare, împrumutat în mare parte de la iPhone X.
Mai exact, bara de navigare include acum doar două zone de contact: un buton de back și o bară orizontală, ce poate fi utilizată pentru accesarea meniului de multitasking, a app drawer-ului și a paginii principale. Principiul de funcționare este similar cu ceea ce vedem pe iPhone X: o glisare scurtă în sus pentru afișarea meniului cu aplicații active, o glisare lungă pentru deschiderea app drawer-ului și o apăsare scurtă pentru home. Din ce am observat, noul sistem de navigare are tendința de a da rateuri, „uitând” uneori să interpreteze apăsările. Tocmai de aceea, avem opțiunea de a-l dezactiva și de a reveni la bara de navigare standard cu trei butoane, de back, home și multitasking. Mai mult ca sigur vor fi aduse tweak-uri la acest capitol și sper ca opțiunea de a alege butoanele de navigare standard să ajungă și în varianta finală de Android P. Am o oarecare convingere că vor exista destui utilizatori ce nu vor îmbrățișa acest nou mod de navigare.
Un alt lucru pe care Google l-a împrumutat de la iPhone este meniul de multitasking. Acum aplicațiile sunt ordonate pe orizontală, iar ferestrele acestora sunt complet vizibile în meniu. Ce mi s-a părut impresionant e că ferestrele sunt randate în timp real și că putem efectua diverse operațiuni (copy, paste etc.) fără a comuta pe aplicație. Și mai interesant, dacă glisăm la dreapta pe bara orizontală de jos, putem să o utilizăm ca pe un scroll wheel, pentru o navigare mai ușoară printre aplicații.
Și centrul de notificări și toggle-uri a primit unele schimbări majore. Iconițele sunt acum mai mari și mai distanțate, iar ferestrele ce le înconjoară sunt ușor rotunjite la colțuri. Personal, îmi displace această schimbare dintr-un singur motiv: toggle-urile sunt mult prea depărtate unele de altele, iar fereastra ce le găzduiește ocupă cam trei sferturi din ecran atunci când este deschisă complet. Apreciez însă simplitatea cu care pot fi dezactivate acum notificările de la anumite aplicații. Doar ții apăsat pe notificare și ți se prezintă opțiunea de oprire a notificărilor de la respectiva aplicație. Mai mult, dacă ai de-a face cu o aplicație agasantă, ce-ți trimite zeci de notificări pe zi, vei fi întâmpinat de un prompt care te va întreba dacă dorești dezactivarea notificărilor.
Continuând turul de interfață de pe Android P, ajungem la meniul setări. Acesta aduce un aspect aproape identic cu ceea ce avem pe Android 8.0 Oreo, excepție făcând iconițele, care acum sunt mult mai animate. La capitolul funcții, principala noutate pare a fi „adaptive battery”, ce analizează tiparele de utilizare ale aplicațiilor și le introduce într-o stare de hibernare pe cele rar utilizate, în vederea reducerii consumului de energie. Dat fiind faptul că am stat pe Android P doar câteva ore, nu vă pot spune dacă „adaptive battery” oferă sau nu un beneficiu real în ceea ce privește autonomia.
Dacă ați urmărit evenimentul Google I/O de ieri, știți deja că Google investește masiv în machine learning și că o parte din funcționalitățile integrate în Android P sunt bazate pe această tehnologie. De exemplu, luminozitatea ecranului este acum reglată în funcție de cum o setează utilizatorul în anumite medii și nu doar pe baza intensității luminii ambientale. O altă funcție bazată pe machine learning facilitează accesul mai rapid la acțiunile rapide din aplicațiile des utilizate. De exemplu, eu folosesc foarte des opțiunea „Tweet nou” din aplicația Twitter și am observat-o inclusă în app drawer și în căutări. Știu că par chestii mărunte la prima vedere, însă pe măsură ce ajungi să le utilizezi o să observi că îți simplifică foarte mult interacțiunea cu telefonul.
Google a vorbit în cadrul I/O și de „Digital Wellbeing”. În versiunile viitoare de Android P vom avea la dispoziție un dashboard care ne va arăta numărul de deblocări zilnice ale telefonului, numărul de notificări primite și cât timp petrecem în fiecare aplicație. Funcția are ca scop limitarea timpului irosit pe smartphone și, din câte se pare, vor fi și două opțiuni prin ne vom putea forța să facem acest lucru: App Timer și Wind Down. App Timer ne va atenționa la depășirea timpului alocat pentru o aplicație, iar Wind Down va trece ecranul într-o schemă de culori alb negru. Din păcate, niciuna din opțiunile de Digital Wellbeing nu e disponibilă în versiunea actuală de Android P Beta.
Legat de performanță, nu am foarte multe să vă zic. Telefonul se comportă la fel de bine ca înainte, excepție făcând unele mici ezitări, pe ici pe colo, însă acest lucru este normal pentru un software aflat în stadiu beta. Există și unele glitch-uri, mai ales la nivel de animații, însă mă aștept ca aceste probleme să fie adresate pe măsură ce Android P ajunge la maturitate. Cu toate că e software în stadiu beta, eu l-am găsit destul de stabil în utilizarea de zi cu zi și cred că voi rămâne pe el o perioadă de timp. În caz că mai descopăr ceva nou vă voi ține la curent.
e un pas major in fata. Se vad rezultate android OREO si Project Treble
Android P… nu va fi apreciat de iubitorii de personalizare… nu este compatibil cu Substratum… Mie unul nu-mi place interfata alba oferita de Android, prefer sa fie mai… dark…
Oricum, atata timp cat dezvoltatorii (XDA) ne ofera si alte sisteme Android, nu avem de ce sa ne facem griji. Cred ca si Android P va intra in obiectivul lor.
Așa e la fiecare versiune nouă de Android. O să porteze băieții de pe XDA și Substratum, nu-ți fă griji.
Problema este că nu se poate porta Substratum, funcționează doar cu Root nu si fara ca pe Oreo.
Eu unu folosesc Substratum pe tel meu si ar fi o dezamăgire mare sa fiu nevoit sa renunt la el.
E bine ca dupa 10 ani si-au dat seama ca nu e ok ca toate aplicatiile instalate sa ruleze in background
Mie sistemul de navigatie de pe OnePlus 5T, lansat la inceptul anului in al doilea beta de Oreo mi se pare superior ca si implementare.
Swipe de jos din mijloc pentru home, swipe din mijloc si hold pentru multi-tasking si swipe de jos stanga sau dreapta pentru back. Foarte intuitiv, intra in reflex repede si partea cea mai buna, nu mai ai butoane deloc in partea de jos, castigi spatiu pe ecran.